Primele sondaje la iesirea din urne ne dau o imagine mai clara despre cum va arata scena politica in urmatorii ani. Comentariile pe care le-am auzit evidentiau scaderea PDL (si implicit cresterea PSD) fata de scorul preconizat de institutele de sondaje in urma cu cateva saptamani. Explicatia pentru aceasta scadere, foarte simpla dupa parerea mea, este ignorata la fiecare alegeri. Este vorba de mobilizarea mai mare a electoratului rural al PSD-ului. Rezultatele prezentei la vot sunt foarte clare in aceasta privinta. Ele plaseaza judete preponderent rurale precum Teleorman, Ilfov sau Vrancea intre primele, in timp intre ultimele se claseaza Timis, Sibiu, Brasov si Bucuresti. Aceasta diferenta de prezenta, bine intretinuta prin “mobilizari” la nivel rural sau prin actiuni de demobilizare la nivel urban (cum ar fi acordarea mini-vacantei de 1 decembrie) falsifica dupa parerea mea optiunile cetatenilor. Pentru cei care mai cred ca sistemele de vot proportionale sunt juste, adaug ca influenta acestei diferente de prezenta e efectiva doar in contextul folosirii acestor sisteme.

Acestea fiind zise, iata cum cred ca se vad rezultatele alegerilor privite din diferite unghiuri :

- dinspre PSD : Rezultatul alegerilor este fara indoiala un succes. Aflat in dificultate de mai multe ori in ultimii patru ani partidul a obtinut un scor excelent. Iar in pofida reputatiei de prostanac (pe care si-o intertine in mod constant prin iesiri precum cea despre cosmonautul roman sau cea de astazi in care isi califica propriul partid drept posibil “monstu in opozitie”) Mircea Geoana isi consolideaza pozitia de lider. Daca n-ar fi existat anomalia constitutionala care permite presedintelui sa desemneze in mod discretionar premierul, e limpede ca Mircea Geoana ar fi fost cel mai indreptatit sa aspire la aceasta functie.

- dinspre PDL : lucrurile stau cam invers. Partidul pe care sondajele din ultimii ani l-au prezentat in mai multe randuri drept principala forta politica se claseaza doar al doilea. Dl. Boc a incercat pe cat posibil sa sublinieze progresul facut din 2004, dar nu prea cred ca a convins. Sigur ca exista motive obiective ale acestui esec, precum cele descrise la inceputul articolului. Dar ele n-ar trebui sa le ascunda pe cele de care liderii PDL se fac responsabili. Si anume in primul rand desemnarea unor candidati precum Mircea Cosea sau Ioan Talpes cu care PDL a crezut ca poate sa convinga ca reprezinta o forta politica reformatoare. Slaba prestatie in teritoriu a fost si ramane in continuare punctul slab al democrat-liberalilor. Pe urma, a mai fost faptul ca prim ministeriabilul Teodor Stolojan a fost singurul care n-a candidat la aceste alegeri. Prezenta sa in campanie a fost mult prea discreta. Teodor Stolojan este de altfel unul dintre marii perdanti ai actualului scrutin, sansele sale de-a deveni prim ministru fiind aproape de zero in momentul de fata.

Intru salvare aparentelor, dl. Boc a mai declarat ca suma voturilor “de dreapta” depaseste 50%, facand un apel pentru o noua alianta cu PNL. Afirmatia sa este falsa dupa parerea mea sau in orice caz necesita demonstatie. Mai sunt votantii de astazi ai PNL, intre care pensionarii carora guvernul le-a sporit veniturile, oameni “de dreapta” ? Pe urma de ce ar trebui sa credem ca aceeasi votanti sprijina o noua alianta cu PDL-ul ? Optiunea lor nu ne este cunoscuta si nu ma pot impiedica sa nu remarc ca folosirea unui sistem uninominal majoritar in doua tururi ar fi adus raspunsul la aceasta intrebare. Asa insa, partidul odata votat foloseste dupa cum crede de cuviinta voturile primite pentru a face diverse aliante mai mult sau mai putin naturale.

- PNL-ul este in opinia mea marele castigator al acestor alegeri. Pe de o parte primeste rolul de partid-balama care il face inevitabil pentru guvernare. Prin urmare este castigatorul dinainte stiut al licitatiei de posturi guvernamentale pe care le vor oferi PSD si PDL pentru o eventuala colaborare. Pe de alta parte scorul sau de 20% este suficient de important incat sa-i permita sa trateze de la egal la egal cu cele doua partide mari. In aceste conditii, pretentia de-a obtine postul de prim-ministru, chiar daca pare exagerata, arata ca liberalii aseaza stacheta cererilor foarte sus, indreptatiti fiind de rezultatul obtinut.

UDMR-ul, in contrast cu partidul mai sus citat isi pierde rolul de balama care l-a facut campion al longevitatii guvernamentale din 89 incoace. Chiar daca rezultatul electoral este mai mult decat satisfacator pentru partidul dlui Marko, fara indoiala prezenta sa guvernamentala va fi in cel mai bun caz simbolica. In mod paradoxal acest rezultat nefast pentru UDMR e provocat … de disparitia partidelor extremiste din Parlament. Procentele pe care le obtineau in trecut acestea din urma se contabilizeaza acum in dreptul celor trei partide mari care astfel nu mai au nevoie de UDMR ca sa guverneze.

PRM-ul este pe cale de disparitie. Acum un an partidul era cotat inca cu vreo zece procente. Am scris atunci un articol intitulat “PRM. Sfarsitul unei imposturi.” in care am explicat motivele declinului acestui partid. Aceste motive constituie explicatia rezultatului catastrofal inregistrat de partidul lui Corneliu Vadim Tudor.

- dinspre presedinte rezultatele se vad fara doar si poate tot ca un esec. De altfel ultimele declaratii ale lui Traian Basescu au aratat ca acesta era deja luat in calcul. Presedintele se afla in fata unei alegeri extrem de importante, care va determina in mare masura regimul politic de functionare al Romaniei in viitorul apropiat. Desemnarea premierului este unica prerogativa care confera o putere efectiva presedintelui. Preocupat de alegerile din 2009, Traian Basescu ar prefera fara indoiala un guvern “de criza”, cat mai tehnocratic care sa poata fi inlocuit in 2009 in eventualitatea obtinerii unui al doilea mandat. Ar fi o posibilitate de-a mentine un regim cat de cat prezidential. Este insa greu de crezut ca partidele vor accepta acest lucru, fie si numai din cauza posturilor ministeriale pe care spera sa le obtina. Solutia de guvern cea mai probabila este tot o coalitie cu posturi impartite pe baza de algoritm. Ea nu convine deloc presedintelui, aflat adeseori in conflict atat cu PNL-ul cat si cu PSD-ul, si care si-a manifestat public opozitia de-a-i numi in fruntea guvernului pe liderii celor doua partide. Riscul pentru presedinte in acest caz este ca alegerile din 2009 sa-si piarda din importanta din pricina lipsei puterii efective pentru ocupantul fotoliului de la Cotroceni.

Inchei spunand cum mi se pare ca se vad rezultatele din perspectiva noastra, a celor care am votat. Senzatia pe care am anticipat-o este cea de frustrare. Am votat “uninominal”, dar cu foarte putine exceptii nu stim inca cine intra in Parlament. Am votat cu un partid, dar e foarte posibil ca acel partid sa faca o alianta cu un altul pe care nu l-am fi votat defel. Am pierdut deci imediat controlul asupra modului in care alesii ne folosesc optiunea. Va urma inevitabila negociere de posturi, cu algoritmul si certurile de rigoare. Ne invartim in cerc, cum am mai spus.

Citeste si comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.