Obama a invins. S-a auzit in toate capitalele lumii, iar liderul de la Kremlin a avut deja o convorbire telefonica cu noul sef de la Casa Alba pentru a-si stabili o intrevedere. Comentariile specialistilor rusi, oricit ar suna de straniu pentru noi, nu sint foarte diferite de cele ale comentatorilor din tarile occidentale. Singura diferenta semnificativa priveste posibilele schimbari pe care noul lider american le poate aduce in relatia intre cele doua state, care in trecut au fost si dusmani, si aliati, si parteneri.

E foarte important de spus ca, traditional, politica externa a Rusiei, dar si tendinta de analiza a ei, porneste de la o supozitie tare, care este un principiu al gindirii imperialiste: existam noi si restul lumii (nediferentiat). (De altfel acest lucru este perfect valabil si pentru SUA). In cazul in care apare o putere concurenta, principiul se modifica: existam noi, ei, si restul lumii. Rusia a suferit in anii 90 nu atit din cauza saraciei, cit mai ales din motivul ca SUA a trecut Rusia la capitolul „restul lumii”.

Rusia poate sa suporte multe, de la razboaie si Gulag-uri, la foamete si restrictii de tot felul, insa ii este foarte greu sa accepte sa devina un anonim in componenta formatiei „restul lumii”. De citiva ani, Rusia incearca sa scoata capul din aceasta categorie pentru a deveni un nou dusman sau partener al SUA, cu toate ca o face destul de neconvingator.

Si acum a venit Barack Obama. Dincolo de opiniile unor extremisti rusi faimosi (Limonov, Dughin, Prohanov), gasim in principal doua tabere de analisti. Prima grupare sustine ca venirea lui Obama la Casa Alba este un mare minus in relatia dintre cele doua state. Rusia, dupa cum afirma ei, stie foarte bine sa comunice cu un presedinte precum Bush sau McCain. Limbajul celor doi este agresiv, razboinic, fara multe elemente de concesie.

Atitudinea liniei Bush de politica externa este simpla: nu au nevoie de prea multa diplomatie pentru a declara si infaptui un razboi. Este un limbaj pe care Kremlinul il intelege foarte bine, nu are nevoie de traducatori sau hermeneuti. Rusia a inceput sa se simta ca in vremurile ei bune si a inceput si ea sa comunice cu SUA in acelasi limbaj. Ce ONU! Ce drept international!

Asa ca in aceasta grila de interpretare, aparitia unui Obama, care aparent are un limbaj mai diplomatic, mai nuantat, face sa apara semne de intrebare asupra capacitatii diplomatiei ruse de a se adapta la acest nou posibil model al politicii externe americane. In acelasi timp, nimeni la Moscova nu uita ca vicepresedintele Joseph Biden are o pozitie la fel de radicala ca si cea a lui McCain fata de politica externa din ultima perioada a Rusiei.

Cea de-a doua grupare a analistilor se ingrijoreaza si ea de venirea lui Obama la presedintie. Rationamentul insa porneste din alta directie. Ei vad in Obama un soi de Gorbaciov al Statelor Unite. Ei considera ca traseul lui Obama are sanse sa repete traseul lui Gorbaciov in politica interna si mai ales in cea externa din perioada URSS. Obama nu are o experienta in politica mondiala si incearca sa rezolve marile probleme ale politicii interne reducind influenta globala si prezenta fortelor americane in intreaga lume.

Cu intentiile lui nobile, Barack Obama, asemenea lui Mihail Gorbaciov, poate destabiliza America atit in interior, cit si in exterior. O America slaba este, dupa parerea lor, daunatoare pentru lumea intreaga, si mai ales pentru Rusia. Rusia are nevoie, sustin ei, de o America puternica. Cind e haos pierd in primul rind cei slabi, iar Rusia este inca slaba. Asa ca e mai bine ca Rusia sa aiba un partener sau chiar un dusman puternic decit sa se regaseasca in haos, trag ei concluzia.

Acest ultim rationament este unul destul de vechi in gindirea politica rusa. Primul, daca nu ma insel, l-a rostit Karamzin (parintele istoriei ruse, pe care noi il citam numai cind e vorba de Stefan cel Mare si care a zis: „acest domnitor, cu mijloace mici facea fapte mari”), care sustinea ca „ceea ce e bine pentru ceilalti e bine si pentru Rusia”. Parca si Obama avea intr-unul din mesajele sale electorale aceasta idee.

Putem sa ne intrebam: cine are dreptate? Mai toti analistii romani sint de acord cu faptul ca ceea ce e bine pentru SUA e bine si pentru Romania, insa mai nimeni nu e de acord ca ceea ce e bine pentru Rusia poate fi bine si pentru Romania. Sa fie oare asa? E greu de dat un raspuns. Insa ceea ce stim sigur e ca Rusia este foarte aproape de noi, iar Ucraina, cu care avem de impartit destule lucruri, este si mai aproape.

www.nascutinurss.ro