Remarc un lucru despre care am evitat sa scriu pina acum: moda blogurilor in rindul politicienilor. Care mai de care isi face blog, insa pentru niciunul dintre ei nu conteaza internetul, blogurile n-au nici o valoare, site-urile de stiri nu au nici o influenta, nimeni nu e mai important decit ei, adevaratii potenti intr-ale dormitului in Parlament, dupa care ma intreaba de ce nu merg la vot, scrie Alex Mihaileanu pe blogul sau.
Datele problemei, primul caz
Sa consideram ca sint politician si ca, in afara de mail, messenger si site-urile de stiri, nu mai stiu nimic despre internet. Am auzit de forumuri, da’ sa-i dam dracu’ de frustrati, da? Tot aud stiri despre cite milioane de romani se dau pe net si nu pricep de ce. Insa vine la mine un nene si imi spune ca acolo e electoratul. Ca aia care nu se duc la vot au fugit pe net. Neaparat trebuie sa fiu si eu prezent.
Consideram ca nenea ala, consultant de imagine, reuseste sa ma prosteasca. Ii dau bani si omul se apuca de treaba. Imi construieste “prezenta online”. Toarna un site si zice ca trebuie neaparat sa-mi faca si blog si ca trebuie sa scriu. Eu? Sa scriu? Pai eu nu-s in stare sa leg doua fraze in Parlament, n-am vorbit de la tribuna nici macar o singura data in patru ani, de cind am fost ales, nici nu stiu unde se pune cratima intr-o ortograma. Pai ce facem, nene?
Alti bani, alta distractie, zice omul. OK, platesc sa-mi scrie altcineva blogul. Citesc sa-mi dau seama daca suna bine si aprob. Am blog!
Datele problemei, cazul al doilea
Sa zicem, prin absurd, ca inca mai tin minte ca virgula nu se pune intre subiect si predicat. Pai, uite, ca un text pot sa scriu si eu cam o data la doua luni. e bine? “Nu, dom’ politician, ca tre’ sa scriti frecvent”, imi zice. Ihhh, ce nasol. Da’ nu-i nimic, avem consilieri si secretare, sa scrie ele!
Datele problemei, modul general
In ambele cazuri, chiar daca ar exista vointa pentru a scrie pe un blog, sint putini cei care o fac. Exista intotdeauna un PR-ist, un consilier sau se gaseste vreun fraier care sa scrie. Chiar daca ar vrea, politicienii mai importanti (cu numele, nu va ginditi la altceva!) nu au timp sa scrie pe blog.
Povestea unui editorial
In Adevarul de Seara, numarul de ieri, redactorul-sef publica un editorial despre blogurile politicienilor. Spune ca i s-a recomandat sa isi faca blog, a replicat ca n-are timp, iar cineva i-a spus ca exista destui oameni care, pentru un pumn de bani, ar fi dispusi sa scrie in locul lui, ba chiar imitindu-i bine stilul. Seful editiei de seara il da exemplu pe Ion Iliescu si incheie cu concluzia ca asa ceva n-are cum sa se intimple, nimeni nu-l poate imita.
Editorialul in cauza, la care se adauga o sectiune intitulata “Blog” pe site-ul lui Calin Popescu Tariceanu, au fost punctele de plecare pentru acest articol. Fix Tariceanu mai lipsea, ca-n rest le aveam pe toate! Inca unul care nu va scrie niciodata.
Iluzia ca parerea ta chiar conteaza
Consilierul de imagine prezentat in cazurile de mai sus are dreptate. Dar numai din punct de vedere al instrumentului numit PR. Blogul unui politician inseamna crearea iluziei ca potentialul votant are un cuvint de spus. De fapt, nimeni nu da doi bani pe cuvintul votantului. Iar exemple sint destule: ai incercat vreodata sa lasi un comentariu pe blogul lui Adrian Nastase ori pe cel al lui Iliescu incercind sa le argumentezi ca n-au dreptate? Si ma refer la comentarii, nu la injuraturi. Da? Bravo. Si ti-a fost aprobat?
Pentru un politician, blogul e un instrument de a minti cu mai mult spor. Faptul ca exista posibilitatea de a lasa un comentariu il face pe om sa creada ca este mai aproape de cel care-i hotaraste nivelul de trai. Ii da iluzia ca interactioneaza cu el. De fapt, asta e tot: o iluzie. Politicianul nu interactioneaza, el doar isi scrie acelasi discurs tern si obositor, el nu raspunde la comentarii, o fac altii in locul lui.
Niste prosti, ba!
As putea paria ca, atunci cind se intilnesc si fac bancuri intre ei, intrebindu-se “Pe tine de ce te-au votat aia, ba? Ca n-ai facut nimic…”, raspunsul este cam acelasi: “De prosti, ba! Ha ha ha!”. Sa nu-mi spuna cineva ca exista macar un politician care a intrat in Parlament cu alt scop decit marirea nivelului de trai. Nivelului de trai al familieri lui, desigur.
Vorbe goale
PSD-ul a fost la putere zece ani (includem perioada in care Ion iliescu a fost presedinte). De ce n-a facut nimic? “N-am avut continuitate”, se vor scuza. Daca-i vei intreba de ce nu ne-am dezvoltat mai repede, asa cum au facut-o alte state iesite din comunism tot in 1989, vor gasi alte scuze. “Climatul economic nepotrivit”, “clasa politica prea frageda”, “lipsa unor specialisti cu gindire capitalista” si alte rahaturi ieftine. De fapt, singura lor graba a fost sa privatizeze tot cit mai repede, cit mai ieftin si cu un comision cit mai mare pentru ei.
Dupa care uita tot si scriu pe bloguri despre cit de prosti sint oponentii lor politici, ca din cauza lor nu se realizeaza mult doritul progres. Pentru ca, pina la urma, tot ce au spus conducatorii nostri au fost doar vorbe goale.
Ne pasa de voi! Ne pasa de tara asta! Cam cit de negru sub unghie sau chiar mai putin, ca pe ala il dregem la manichiurist!
Se vorbeste despre blogurile politicienilor ca despre o revolutie a comunicarii politice. Se scrie pe blogurile de serviciu de parca vorbele lor goale ar tine de foame, de parca ar salva dezastrul in care traim. Nu blogul este solutia, ci munca in folosul celor care au mers la vot. Dar a munci e mai greu decit a sta de pomana.
“Auzi, ba, eu pentru ce te-am platit? Ca sa ma injure toti jegosii?”
Prin urmare, si reactiile sint pe masura. Elena Udrea se plingea, la Politica 2.0, ca e injurata in draci. Nu sint un adept al injuraturilor, nu accept injuraturile pe blogul meu, insa am o intrebare: ce-a facut Elena Udrea pentru Romania ca sa merite pupaturi in fund? Ce-a facut ca sa nu merite injuraturile romanilor? Parcari, nu-i asa?
Orice politican care se asteapta sa nu fie injurat pe blog este la fel de naiv precum votantii lui. Prin urmare, se aplica politica moderarii tuturor comentariilor non-pupincuriste. Pentru ca sint prea multi “jegosi” care injura, urmeaza partea a doua: “Pai, sefu’, eu am aplicat strategia de imagine. Mai da niste bani si rezolvam si cu partea de comentarii, gasim noi niste baieti care sa te pupe-n fund, sa vezi ce imagine de om apreciat iti cladim”.
Numai de bine
Blogurile politicienilor reprezinta doar un infim procentaj din multitudinea de cauze care m-au facut sa decid sa stau acasa si sa nu votez. N-am cu cine. N-am ce. Iarasi vorbe goale? Aceleasi vorbe goale, acum si pe net? Fraierirea prostimii in versiune doi punct zero? Nu, multumesc.
0
2
