Campania mediatica dusa de Adrian Nastase si aplaudacii sai cu scopul de a demonstra ca fostul premier a fost victima "politiei politice" subordonate – cum altfel? - presedintelui Traian Basescu este intesata de minciuni, majoritatea grosolane. Sa le demontam pe rand.

Prima minciuna. Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) au deschis dosare de urmarire penala impotriva lui Adrian Nastase la ordinul presedintelui Traian Basescu, care ar incerca astfel sa scape de un virtual competitor in viitoarea campanie pentru alegerile prezidentiale. Nimeni, nici din PSD, nici din presa, nu a produs nici cea mai mica proba in acest sens.

A doua. Urmarirea penala ar fi abuziva. Nu exista urmarire penala abuziva. Singurele abuzuri care ar putea fi comise se refera la masuri preventive (arestare, interdictie de a parasi tara, perchezitie etc.). Masurile preventive trebuie confirmate de judecator, sufera cai de atac si, oricum, in cazul parlamentarilor trebuie aprobate de camera din care acestia fac parte. Va amintiti episodul din 2006 cand Camera Deputatilor a refuzat sa aprobe perchezitia ceruta de DNA, prin intermediul fostului ministru al justitiei, la imobilul lui Nastase din strada Zambaccian? In rest, procurorul se rezuma la a culege probe care, obligatoriu, trebuie confirmate de judecator prin sentinta.

A treia. Imaginea fostului premier (placa folosita, de fapt, de toti politicienii cu probleme penale) ar fi fost grav afectata de faptul ca a fost "plimbat" pe la DNA sau pe la Inalta Curte. In fapt, Nastase a fost doar de cateva ori la DNA, pentru a-si consulta dosarul, adica isi exercita un drept procedural esential, nu era "plimbat". Mai mult, Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede o severa limitare a dreptului la imagine in cazul politicienilor, invocand, in mod natural, interesul public superior reprezentat de dreptul cetatenilor de a fi informati. In fine, stirile tv abunda aproape zilnic de imagini cu diversi cetateni arestati sau retinuti, al caror drept la imagine este grav afectat desi vinovatia acestora nu a fost confirmata de sentinte definitive. Dreptul lor la imagine este cel cu adevarat afectat, nu al fostului premier. In aceasta logica, nimeni nu ar trebui urmarit penal, pentru a nu-i fi afectata imaginea.

A patra. Deciziile consecutive ale Curtii Constitutionale care au trimis dosarele lui Adrian Nastase si ale altor ministri spre avizarea Parlamentului ar fi o proba ca fostul premier este nevinovat si ca a fost persecutat politic de fostul ministru al justitiei, Monica Macovei, care a modificat in 2005 legea raspunderii ministeriale. Deciziile invocate nu stabilesc insa pe fond daca Adrian Nastase se face vinovat sau nu de fapte de coruptie, ci stabilesc un simplu detaliu procedural, chiar daca discutabil din punct de vedere juridic.

A cincea. Ar fi ridicol sa credem ca un premier s-ar putea preta sa ia mita termopane sau chinezarii. Nu e deloc ridicol. Mita e mita, indiferent de valoarea ei, iar gravitatea faptei se masoara in acest caz prin pozitia personajului. Functionarul marunt nu poate fi decat indemnat la coruptie de exemplul sefului guvernului. Si exista termopane si termopane. Unele, executate pe lemn de esenta rara, sunt extrem de scumpe.

A sasea. Dosarele lui Adrian Nastase ar fi fost instrumentate politic intrucat clasa politica nu a fost uniform pusa sub ancheta de DNA. Ideea sugereaza o logica perversa. "Fie toti politicienii sunt corupti si, din moment ce doar unii sunt pusi sub acuzare, dosarele sunt politice, fie nici unul nu este corupt, deci iarasi urmarirea penala este un act de politie politica", ar suna in traducere libera acest argument. In primul rand, nu toti politicienii sunt corupti sau cel putin in marea majoritate a cazurilor acest lucru nu poate fi dovedit. Procurorii au nevoie de probe, suspiciunile nu sunt suficiente. In al doilea rand, nu exista partid parlamentar care sa nu aiba clienti in atentia DNA.