“Politicienii pur singe, cum se cred Victor Ponta sau Vlad Hogea, s-au repezit sa le dea la cap celor doi nou veniti. Principala acuzatie: amindoi au simulat independenta ca jurnalisti pentru a induce opinia publica in eroare. Acuzatia e formulata dupa ureche, fiindca incriminatii au statut de invitati la ziarele in care scriu.”
(Cristian Teodorescu - “Politicianul roman pur singe fata cu Voinescu si Avramescu”)
In teorie, as putea intelege – nu neaparat si accepta – acuzatia dnilor Hogea si Ponta, daca ar veni din partea unor jurnalisti. E o intrebare si o ingrijorare legitima daca breasla sau chiar ziarul, radioul sau televiziunea la care lucrezi a devenit rampa de lansare pentru politicieni. Iar eu, in calitate de cititor, ma pot intreba daca nu cumva in articolele dnilor Avramescu si Voinescu aveam prezentate propriile lor opinii, cu alte cuvinte convingerile lor personale, sau aveam publicate, cu un nume si un argument de autoritate, exclusiv punctele de vedere si interesele partidului in care urmareau sa aiba o cariera. Pentru a stabili asta avem la dispozitie un test fundamental : cel al coerentei. Putem sa consideram ca si-au publicat propriile lor opinii doar in masura in care acestea au ramas aceleasi indiferent de situatia pe scena politica, indiferent daca au fost sau nu in acord cu punctul de vedere sau interesul vreunui partid.
Asta pentru ca politicienii nostri nu stau chiar deloc bine la acest capitol, si un exemplu e chiar mai sus. Pot intelege acuzatia venita de la un jurnalist cu argumentul vag ca politica e o meserie dezonoranta. Dar nu pot intelege cum un politician de cariera ar putea spera sa-i luam de bun acelasi tip de argument! E o combinatie ciudata de acuzatie si autocritica. Dnii Hogea si Ponta echivaleaza intrarea in politica cu pierderea independentei – cu alte cuvinte marturisesc de la bun inceput ca ei insisi sunt purtatorii de cuvinte ai sefilor de partid. Cum sa-i iei atunci in serios?
Dincolo de asta, pe fond, pot accepta reprosul la adresa dnilor Avramescu si Voinescu, venit din partea cuiva care odinioara le-a dat credit pentru independenta si impartialitate. Or, eu nu-mi amintesc un astfel de punct de vedere din partea celor de la PSD sau PC sau ai altora care critica acum cu aceleasi argumente! E perfect incoerent sa te plangi odata de jurnalisti care s-ar dovedi fara putinta de tagada de-a dreptul “aserviti Cotroceniului”, iar ulterior sa te plangi ca aceiasi oameni au incercat sa pacaleasca cu pretinsa lor independenta.
In fine, o ultima remarca la adresa dlui Avramescu. Am fost de multe ori in divergenta categorica cu punctele sale de vedere, nu ma indoiesc ca o sa mai fiu, cu tot cu critica de rigoare. (De fapt, daca tot suntem aici, inteleg ca dl Avramescu nu renunta la pozitia de consilier prezidential. Candideaza in timpul liber, sau cum?)
Cu toate astea, consider exemplara decizia sa de a candida. Asta pentru ca dnul Avramescu a ales sa-l concureze pe dl Nastase, o confruntare foarte dificila, cu putini sorti de izbanda. Fostul premier si-a ales cu grija un colegiu mare, in care votul politic a favorizat pana acum puternic partidul din care face parte. Decizia dlui Avramescu este de apreciat tot pentru coerenta; parafrazand expresia englezeasca, pentru ca isi pune (contra-)candidatura acolo unde si-a pus si opiniile. Caci dl Nastase a fost criticat de foarte multa lume, din ziare, din societatea civila si din clasa politica - dar dl Avramescu e singurul care-a decis sa faca ceva mai mult decat sa-l critice.
As vrea foarte mult ca acest model sa fie urmat si generalizat. Am citit o multime de critici, din nou, venite din atatea directii, la adresa dnei Elena Udrea. As saluta ca exemplar si gestul oricaruia din autorii lor, din presa sau de aiurea, de a concura in alegeri impotriva acestui lider PD-L! Dl Ciuvica, de exemplu. Daca intr-adevar acesti oameni sunt sinceri in criticile lor si sunt convinsi ca prezenta dnei Udrea in politica romaneasca este nociva, atunci sa incerce s-o elimine, cinstit si democratic, din parlament. Pe ea si pe oricine altcineva aflat in aceasi situatie.
E o sansa datorata schimbarii sistemului de vot; partidele nu se deschid brusc din altruism sau din principiu, ci din necesitate si din frica liderilor lor (observati ca “intrarile” societatii civile sunt pe colegiile dificile!) Cu atat mai mult, atunci! Vreme de patru ani stam cu totii si criticam parlamentarul X. pe motive mergand de la faptul ca e penal pana la faptul ca e o loaza. Dar apoi, la alegeri, stam toti pe margine si lasam penalul, idiotul, traseistul, afaceristul sau loaza cu pricina sa fie concurat de altii asemenea lui si sa intre in parlament. Asta ca sa mai avem alti patru ani in care sa ne lamentam de “blestemul poporului”, de “defectele democratiei”, de “problema de mentalitate” si de alte aiureli asemanatoare. Invitatia mea generala e asta, indiferent de natura reprosurilor si indiferent de culoare si simpatii politice : concurati ce-ati criticat!
Comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.
