Scurt spus, a castigat Ion Iliescu. Zambetul sau senin si odihnit ne spune totul. Cinism istoric, viclenie, cadere in timp, amnezie in masa, uitare, dispret. El, nu PSD, nu Oprescu, nu stanga, nu o idee sau un vis, el singur, batranul comunist este marele castigator al alegerilor de la Bucuresti. Iar in el se oglindeste un intreg sistem de putere, trucat si corupt, refuzat de doua ori, in 1996 si in 2004. Dar iata ca Iliescu a gasit un truc dibaci, o cheie fermecata cu care a descis usa interzisa: Bucurestiul.

Capitala l-a huiduit, l-a rugat sa plece acum 18 ani, a implorat istoria sa fie mai blanda si sa aduca dupa sangele revolutiei oameni curati, prospetime si ceva democratie adevarata. Iliescu n-a plecat, s-a infipt cu forta. A cucerit Capitala cu batele minerilor, iar acum sarbatoreste victoria sa din 13-15 iunie impotriva Romaniei cu o noua victorie hoata impotriva Bucurestiului. S-a strecurat cu votul, nu cu bata, pana in inima ei.

L-am vazut la sediul PSD admirandu-si cu un zambet semnificativ, amenintator si rece, copilul politic. Nu, nu cu zambet parintesc, multumit de ispravile odraslei sale. Ci cu o satisfactie feroce, calculata, profund egoista. Am vazut un zambet nepotrivit si insultator pentru ziua de astazi, 15 iunie, zi in care a zdrobit iluziile unei Capitale care ii cerea sa plece. Am vazut un zambet infricosator, de prost augur pentru viitorul lui Mircea Geoana. Am vazut un zambet cinic produs de o spectaculoasa rasturnare de situatie.

Batranelul prafuit si obosit, trimis la pensie in partid de lupii tineri, se intoarce, iata, zambitor si puternic. Veti spune poate: exagerari! Basme! Istorii apuse! Cum poate Iliescu sa-l controleze pe Oprescu? Ce poate face el cu puterea castigata de un independent? Gresit. Oprescu nu e Oprescu. Este produsul unui sistem incubat inainte de 89, crescut si ingrasat de Ion Iliescu, pus in scurte paranteze cat sa-si traga rasuflarea si sa gaseasca noi resurse de regenerare. Din acest motiv a castigat Iliescu: cu Oprescu, a asigurat lumii sale supravietuirea. Romania are sanse bune sa cada in trecut, sa se intoarca din drum si sa refuze evolutia.

Aceasta este marea semnificatie votului din 15 iunie 2008 din Bucuresti si vestea oarecum proasta: ne intoarcem undeva prin anii 90, cadem in trecut. Restul sunt detalii. De ce a pierdut Blaga, ce se va intampla in PD-L, ce solutii are Basescu, cum se vor sfasia in PSD, cum se vor schimba socotelile in toamna. Sunt detaliile unui tablou mai sumbru decat poate fi el perceput acum, de aproape.

De departe, acum se vede doar zambetul lui Iliescu. A pacalit din nou istoria confiscata sangeros acum 18 ani. Acum, cand a invins-o din nou, ii zambeste monstruos, oferind Capitalei un dar viclean si bolnav. Cu aceste ganduri vioaie, din care lipsesc desigur clipele de groaza si salbaticie din 13-15 iunie, Ion Iliescu se va culca mai devreme in aceasta seara. Somn usor si voua, bucuresteni! Ne vom trezi curand in plin cosmar.