1. New York
Economia mondiala e zguduita de aproape un an de o criza financiara fara precedent, atat ca forma, cat si ca amploare. Criza subprime, un fel de joc piramidal cu case si ipoteci, a pornit de pe ecranele calculatoarelor de pe Wall Street si de la cele trei burse din Chicago.
A ajuns ea oare in economia reala?
S-a strecurat deja in buzunarele consumatorului american de rand?
De mai bine de doua saptamani incerc sa gasesc un raspuns cat mai obiectiv si pertinent la intrebarile de mai sus. Am luat pulsul economiei reale americane si al sistemului ei financiar, strabatand America de la New York la Honolulu.
La NY, desi apasati de o vreme cetoasa si rece, brokerii si managerii de la Goldman Sachs erau ingrijorator de optimisti. Folosind deja trecutul in discutiile despre criza, isi exprimau la unison convingerea ca uraganul a trecut, chiar daca stricaciunile provocate nu vor fi usor de reparat.
Amploarea fenomenului, recunosc ei, a depasit pana si estimarile cele mai pesimiste, iar sechelele sale vor marca multa vreme de acum inainte comportamentul micului investitor. Singura necunoscuta pare a fi in acest moment cat de repede va reusi sistemul bancar sa traga concluziile necesare pentru a preveni in viitor o asemenea enorma criza de lichiditati.
Lumea financiara de pe Wall Street, desi afectata major de reducerea numarului de locuri de munca in sector, aproba miscarile FED-ului care, ca si jucatorul lui Dostoievski, isi risca ultimii sfanti la ruleta dobanzilor mici pentru a salva copilul preferat: sistemul bancar. In cea mai liberala economie, faptul ca parintele suprem, Ben Bernanke, incearca sa scoata din mocirla toate, dar absolut toate bancile starneste totusi ingrijorare, intrucat anuleaza selectia naturala pe care fiecare criza, la fel ca si epidemiile Evului Mediu, ar trebui sa o produca.
Ascultandu-le opiniile, remarca mi-a venit in mod natural: Bine, dar injectiile masive si repetate de lichiditati ale FED-ului ne pot conduce in cealalta extrema, a excesului de masa monetara, care in 90% din cazuri genereaza o inflatie necontrolabila. Oamenii de la Goldman Sachs au negat cu fermitate: americanul de rand a invatat sa sufle in iaurt dupa ce s-a fript cu ciorba. El se va imprumuta cu masura si intelepciune la 2% dobanda, asa cum n-a facut-o la 5,25% acum un an. Si totusi, de ce scad preturile locuintelor, de ce nu se mai vand case? am intrebat timid.
Mi-au taiat-o scurt: NU asta e problema; problema e ca America are 1 milion de case nelocuite .Proprietarii lor, speculatori imobiliari, vor fi nevoiti sa le vanda mai ieftin americanului de rand pentru a nu intra in criza de lichiditati. Astfel piata restabileste uneori echitatea sociala. Mie gandul mi-a zburat la megaproiectele bucurestene, unde promotorii si-au cumparat propriile apartamente inca neconstruite, marindu-si riscul, in speranta unui castig si mai mare. Lacomia romanului va fi sigur pedepsita pe masura, avandu-si bolgia ei in infernul crizei financiare.
Si totusi, de ce bancile prefera sa darame casele recuperate de la rau-platnici pentru a nu plati impozit decat sa ii lase pe saracii nenorociti inauntru, pasuindu-i cu ratele? Raspunsul a venit aproape urlat: desi pare inuman, ar fi nedrept fata de cei care si-au dramuit bine resursele si care platesc ratele regulat. Din punct de vedere legal s-ar crea un precedent, iar un precedent inseamna mii de procese pe aceeasi cauza, care ar fi castigate fara probleme .
Am plecat din NY spre San Francisco mai optimist, desi intristat sa constat ca mai am mult pana sa fiu cu adevarat liberal si sa inteleg spiritul concurential american. Credeti-ma, la NY a fost doar purgatoriul crizei, iadul se va declansa peste numai cateva zile la Chicago.
Acest articol a aparut si in ziarul Bursa
3
1
