Meciul serii, prostia anului

Miercuri, 21 mai 2008, 17:36 Actualitate | Opinii

V-ati uitat la Meciul Serii organizat de Realitatea TV? Cum sa zic, greu poate fi imaginat un kitsch televizat mai desavarsit. Emisiunea produce efecte halucinante din cauza contradictiilor flagrante dintre forma si continut. Nefericitilor care intra in ring li se cere sa faca simultan show si administratie publica. Sa se transforme, cum ar veni, in cercopiteci savanti. In bufoni seriosi. Adica sa ragaie academic, sa se scuipe elegant, sa-si traga copite gratios. Sa boxeze cu creierul si sa gandeasca cu pumnii.

Pana la un punct, taticul suspinelor, Valeriu Lazarov, s-a gandit bine. Politica, altminteri un rezervor nesecat de sentimente - ura, bucurie si tristete - nu se mai vinde ca altadata. Talk-show-ul trebuie degraba reinventat, adaptat la produsele de succes care sparg ratinguri si ridica telespectatorii in tavan. In Romania viscerala, dansul stoarce galeti de lacrimi. Boxul, ca si fotbalul, da drumul la sange. Iar sangele, daca va curge abundent din nasul politicienilor, aduce rating, publicitate, bani. Daca nu, nu. Traiasca Lazarov si alegerile!

Pana aici e bine. De aici incolo, nu mai e bine deloc. Candidatii refuza sa-si traga pumni in cap. Stau cuminti pe scaun, fiecare in coltul lui, si clipesc politicos. Un detaliu care i-a scapat lui Lazarov. In lumea lui, personajele ofteaza, lacrimeaza si se iau de gat cat ai zice peste. Candidatii l-au pacalit. Sunt alta specie, alt aluat. Complet imprevizibil, animalul politic actioneaza dupa reguli care ne scapa tuturor. Sta ca un bou cand il implori sa faca niste tumbe ca sa distreze lumea si invers.

Televiziunile au deplans intens manelizarea politicii. Dar de ce nu ne-am amuza acum de manelizarea presei? Cu Meciul Serii, rolurile s-au inversat. Ziaristi onorabili au preluat de la politicieni rolul de circari. Cei trei candidati la Primaria Capitalei care au intrat in ring si-au luat in serios rolul de candidati. Mult prea in serios. Spre exasperarea jurnalistilor si a arbitrului din ring, n-a curs o picatura de sange. Loveste-l! Sparge-i fata! Distruge-i programul! Nimic. Candidatii nu s-au alergat, nu s-au paruit, nu si-au ridicat poalele in cap. Si Vasile Blaga si Ludovic Orban si Cozmin Gusa  merita felicitari pentru spectacolul de prost gust pe care nu l-au oferit.

Daca ar fi facut-o, jurnalistii i-ar fi terciuit pe motiv ca sunt incapabili sa vorbeasca despre proiecte si solutii si ca se pricep doar la circ. Televiziunea a cazut prada propriei ipocrizii. Cand iese balci, ziaristii deplang lipsa de seriozitate a candidatilor. Cand candidatii isi vad de treaba, ziaristii ii acuza ca nu vorbesc pe intelesul publicului si ca plictisesc lumea. Daca politica e curva, televiziunea va fi bordelul care ii gazduieste orgiile. Sansa ei sa vanda politicieni si politica ramane miscarea zgomotoasa, onomatopeea, tipatul, spuma in coltul gurii, icnetul. Ratiunea, logica si arugumentul nu aduc clienti, nu starnesc pofte.

In fond, e treaba unei televiziuni private ce face cu banii ei. I-ar putea cere lui Blaga sa prinda maidanezi cu lasoul, lui Orban sa danseze pe mese si lui Oprescu sa opereze in direct. Ar putea organiza lupte in noroi sau batai cu frisca intre candidati. Daca ei accepta, treaba lor! Experimentul Meciul Serii ne arata incotro se indreapta politica la TV: spre divertismentul facil, spre spectacol cat mai superficial si digerabil.

Numai ca Turcescu, Dragotescu, Ursu si Tatulici vor sa fie si mascarici si profesionisti cu morga, filozofi si saltimbanci. Iata un inevitabil comic de situatie. Iata de ce prima editie din Meciul Serii a fost ratata. Lazarov nu vrea candidati destepti si seriosi, nu vrea jurnalisti sclivisiti, ci oameni capabili sa rada, sa planga si sa lesine ca la Suprize, Surprize sau la Dansez pentru tine. Nu vrea dezbateri savante, ci cateva picaturi de sange din nasul pugilistilor, icnete, tipete, onomatopee. Distractie.