Mi-am propus sa nu scriu niciodata despre fotbal. In Romania, din pacate, stirile despre sport sint reduse la stiri despre fotbal si de la Catalin Tolontan la Radu Cosasu, toti comenteaza (cind e vorba de sport), cu mici scapari, doar fotbalul. Vi-i imaginati pe cei doi comentind altceva decit fotbal in materie de sport? Eu da. Pe Cosasu comentind box si afirmind la o lovitura de K.O. a unui boxer „Iata critica ratiunii pure!” (fapt autentic si confirmat de R.C.), iar pe Tolontan comentind „in direct” un meci de sah.
Dar astfel de minuni nu se intimpla, caci prea multe „nimicuri” fotbalistice sint de comentat. Si eu admir fotbalul, dar nu voi vorbi despre el, ci despre Moscova, oras in care se joaca marea finala UEFA Champions League. Amicii care si-au luat bilete ma tot intreaba „cum e la Moscova?” Si eu le spun de fiecare data ca „Moscova poate fi de foarte multe feluri”, asa ca sa fie pregatiti. Pentru ei am intocmit un ghid minimal de utilizare a orasului. El suna in felul urmator (varianta scurta).
Aeroportul. Paradoxal, in ciuda faptului ca la Moscova totul e foarte mare, ba chiar imens, aeroportul e mic. Abia acum se construieste ceva de proportii. Atentie la birocratie. A nu se vorbi in plus si fara noima. A nu se glumi. Birocratia rusa e „serioasa”, nu stie de gluma si ii place sa i se raspunda la intrebari exact si la subiect. Orice zimbet si cuvint in plus creeaza suspiciuni. E de preferat sa fiti un „om fara insusiri”. Asta e valabil doar pentru relatia cu birocratia statului. Politie, GULAG, Armata Rosie (pina si) Biserica sint intreprinderi de stat, deci serioase.
Drumul spre oras. Daca aveti bani, e preferabil taxiul. Pretul nu depaseste 50 euro. Negociati fara probleme, cu toate ca engleza nu e punctul tare a rusilor. Daca nu va grabiti, puteti lua autobuzul care va duce pina la prima statie de metrou (Recinoy Vogzal) si de acolo, cu metroul ajungeti in orice colt al Moscovei. Preturile la transportul in comun sint aproximativ ca ale noastre.
Metroul. E unul dintre cele mai bune si mai functionale metrouri din lume. Nu exagerez. Fiecare garnitura vine in maxim 2 minute si te duce oriunde in Moscova, fara a avea nevoie de mai mult de 2 schimbari. Circula cu o viteza destul de mare, insa cum capitala Rusiei are o raza de aproximativ 100 de km, poti avea nevoie de minim o ora pentru a o traversa. E bine sa aveti o harta a metroului cu voi si, va rog, exersati cititul literelor kirilice.
S-ar putea ca numele statiilor sa nu fie trecute si cu litere latine si pina veti buchisi statia „Ma-ya-ko-v-s-k-a-ya” sa o fi pierdut demult. Fiecare linie are o culoare. Schimbarea de pe o linie/culoare pe alta se face la orice intersectie de linie, ca mai in toate metrourile. Pentru a traversa mai usor orasul, folositi „kolitevaia”, linia maro care le uneste pe toate (http://engl.mosmetro.ru).
Taxi. Nu cautati firmele galbene sau alte soiuri de insemne ale taxiurilor. Ele sint aproape inexistente. Insa nu disperati, caci taxi in Moscova inseamna orice masina care se misca. Tehnica e simpla si sigura, indiferent daca e amiaza sau miez de noapte. Se iese in strada sau bulevard si se intinde mina. In maxim 2 minute se opreste o masina.
Spui adresa la care trebuie sa ajungi. El iti spune pretul. Tu reduci 30% din suma, el accepta si tu te urci, plecati si ajungeti la locul stabilit. Tarifele sint exacte (cu aproximatie, fireste), preturile nu foarte mari (aproximativ ca cele din Bucuresti), insa distantele la Moscova sint mari. Toti ma intreaba daca sint „sigure”. Si eu i-am intrebat pe amicii mei de la Moscova si ei au ris. Sint foarte sigure, caci „rusii rai nu merg cu taxiul”, dupa zice un nou proverb urban.
Stadionul. E la locul lui si ca in toate stadioanele de fotbal din lume, lucrurile se intimpla la fel. Totul e sa fii in galeria care trebuie.
Preturi si localuri. Cind moscovitii va spun ca ceva e scump, trebuie sa se traduca prin „enorm, enorm de scump”. Mare atentie la crismele si restaurantele pe care le vizitati! A se comanda numai dupa un studiu amanuntit al „meniului” si mai ales al preturilor. Nu comandati fara a sti cit costa, caci puteti avea mari surpize. Nu mergeti in localurile „elitnnie” (de elita), caci acest termen nu mai desemneaza ceva cultural, ci economic. Inseamna ceva enorm de scump.
Daca va „temeti” de rusi, mergeti in localurile pentru „expati” (strainii, occidentali de regula). Astfel de localuri sint multe si se vorbeste numai in engleza si germana. Dar si ele sint destul de scumpe. Recomand bucataria caucaziana (georgieni, azeri sau armeni) sau uzbeca. Din bucatarie rusa recomand „blini” (clatite care pot fi umplute cu orice, mai ales cu icre rosii pentru atmosfera) si „pilimeni” (un soi de coltunasi care pot fi umpluti cu orice).
Pe strada, a se minca obligatoriu „kartoska” (cartofi copti si umpluti cu tot soiul de ingrediente), care sint la tot pasul. Daca vreti sa vedeti lumea „glamour” a „noilor rusi”, vizitati localurile de pe „Rublyovka”. Insa va trebuie multi bani si chiar si asa, s-ar putea sa nu treceti „face control-ul”.
Nu va propuneti sa vizitati Kremlinul si Piata Rosie. Oricum veti trece pe acolo. In rest, puteti vizita orice va recomanda ghidurile turistice.
Brand-ul „roman” sau „Romania” s-ar putea sa nu va foloseasca la nimic. Spre deosebire de brand-uri precum „bulgar” „ungur” sau „ceh” care spun destul de mult pentru rusul de rind, brand-ul „roman” este, din pacate, nefunctional. Dar asta sa nu va descurajeze, caci e mai bine sa nu spuna nimic, decit sa spuna prea multe. In acest caz, folositi-l pe post de „brand exotic”.
Veti fi surprinsi de cit de curiosi pot fi rusii si ca nimic din ce erati convinsi ca „stiti” despre rusi nu e chiar asa. Prea des „brandul de tara” contine si o multime de prejudecati. Iar ultima gluma a lui Abramovici e tipic ruseasca (adresata echipei sale): „Oricum veti merge in Rusia, numai ca nu stiu inca daca la Moscova sau in Siberia”. Raspunsul il vom afla dupa meci.
Cind va veti intoarce acasa totul vi se va parea foarte mic, linistit si ieftin.
0
0
