Primele patru luni ale anului 2008 se incheie cu un bilant triumfalist. Diagnosticul lucid, bazat pe argumente si cifre, distinge clar intre semnificatiile finite, impreciziile si contradictiile discursului ministerial. Ceea ce ni se serveste este un excedent bugetar de 0,14% din PIB, imbibat cu o ambigua transparenta si cu deficite nesustenabile ascunse. Cu cat resursele financiare ale natiunii sunt mai mari, cu atat mai lamentabila devine si irosirea lor. Regulile de constructie bugetara sunt tot neclare. Disciplina bugetara este in continuare mimata. Evident, in acest haos raman nevoi neacoperite si venituri neincasate.

Merge si asa spun decidentii politici. Sa lamurim cateva chestiuni la rece, trecand bilantul triumfalist prin doua teste esentiale. Primul este testul de integritate - credem in ceea ce sustinem? Al doilea este testul de relevanta - isi joaca politica fiscala rolul cheie in sistemul economic romanesc?

Vosganian: "România a avut cea mare creştere a economiei pe primul trimestru din '90 încoace, de 7,5%"

De fapt, maximul istoric de dupa 1990 a fost atins in trimestrul trei al anului 2004 - 9,9%. El este talonat de estimarea unui ritm de 7,5% pentru primul trimestru din anul curent. De remarcat ca nu Ministerul de Finante calculeaza PIB, ci Institutul National de Statistica care nu dispune inca de aceste date. Apoi, constatam o incredibila brodire a performantei economice exact in lunile care preced alegerile. Stiu: pura intamplare!

Care e relevanta politicii fiscale? Daca ne uitam la economiile europene cu cel mai ridicat ritm de crestere economica din ultimii ani (Cehia, Estonia, Lituania si Irlanda) observam ca ratele marginale de impozitare (impozitul platit pentru fiecare unitate aditionala de venit, indiferent de sistemul de impozitare fix sau progresiv) sunt mai mici decat in Romania (conform Forbes Taxation Misery Index, 2008). Din acest punct de vedere, capacitatea noastra de a atrage capitalul si forta de munca este in mod implicit mai mica, atat din cauza presiunilor fiscale pe venitul firmelor, al indivizilor, cat si a contributiilor la asigurarile sociale de stat.

Concurenta in zona este dura. Bulgaria apare ca un adevarat performer european in domeniu, cu exceptia Maltei si a Ciprului. Impozitele mult mai mici impuse in tara vecina alimenteaza riscurile Romaniei de a nu mentine pe termen lung ritmul investitiilor straine si cel de decelerare usoara a deficitului comercial al Romaniei din primul trimestru al anului 2008.

Vosganian: "Bugetul consolidat a înregistrat, după primele patru luni, un excedent de 0,14% din PIB"

Mesajul ministrului de finante se baza pe estimari de ansamblu, la 4 luni, fara acuratetea detaliului necesar. Institutul National de Statistica, Ministerul de Finante insusi, nu dispun de datele defalcate decat la 3 luni. Trecand peste acest handicap, usorul surplus al bugetului consolidat releva o situatie aparenta:

  • Mai intai, a devenit o traditie in practica bugetara romaneasca de a ne bucura de echilibre si excedente pana in ultimul trimestru al anului, cand totul se intoarce brusc si ireversibil.
  • In al doilea rand, surplusul se datoreaza bugetelor locale, celui de sanatate si somaj. Presiunile pe cheltuieli apar in a doua jumatate a anului. Cheltuielile locale urmeaza cursul decontarii investitiilor realizate pe parcursul anului. Este o lectie elementara de management al proiectului. Ba mai mult, cresterile de pensii vor crea un deficit in sistemul public care va impune corectari prin subventii alocate de la bugetul de stat. Asadar, spre finalul anului, Guvernul nu va mai beneficia de aceste excedente. 
  • Apoi, analiza structurii bugetare la 3 luni, pentru care dispunem de date detaliate, pune in lumina un deficit al bugetului de stat foarte mare, de 0,9% din PIB. Omisiunea justificarii sale ascunde framantarile Ministerului de Finante: daca se mentine aceasta dinamica pana la sfarsitul anului, deficitul bugetului de stat va depasi cu mult tinta anului 2008, si anume 2,3% din PIB.
  • Nu in ultimul rand, riscul ca Romania sa depaseasca cu mult deficitul prognozat pentru anul acesta este iminent. Opinia este confirmata si de Comisia Europeana care prognozeaza deficite de 2,9% din PIB in 2008 si 3,7% din PIB in 2009, adica cu mult peste tintele nationale asumate.

Vosganian: " Nivelul veniturilor bugetare a fost de 62,15 miliarde lei, iar cel al cheltuielilor, de 61,5 miliarde lei"

Nu se pomeneste absolut nimic despre calitatea si rigoarea cheltuielilor publice. Nu au facut nici macar un pas obosit. Anul precedent a fost martorul unui deficit al bugetului de stat de 3,8% din PIB, cu mult peste limita maxima prevazuta prin Tratatul de la Maastricht. Irosirea resurselor publice e cronica, iar dezechilibrele bugetare continua sa se acutizeze si in acest an. Nici Programul de Convergenta, nici Planul National de Reforme nu furnizeaza informatii consistente cu privire la costurile bugetare direct implicate. Este vorba in egala masura de educatie, cercetare, sanatate, infrastructura, mediu, agricultura si pensii. Eficienta acestor alocari si mecanismele lor de distributie nu si-au gasit inca locul bine-meritat in strategiile guvernamentale.

Guvernul nu a ezitat in a indrepta bagheta acuzatoare spre autoritatile locale. Adevarul este ca acestea din urma au salvat executia finala a anului bugetar la nivelul tarii, cu un surplus de 0,7% din PIB. Drept rasplata, autoritatile centrale au redirectionat in 2008 impozitul pe castigurile din tranzactiile imobiliare de la nivel local la nivel central. Bugetele autoritatilor locale au fost vaduvite de sume impresionante de bani (estimate la peste 900 milioane RON). La fel s-a intamplat, de curand, cu taxele judiciare. Ratiunea modificarii repetitive a regimului de colectare a acestor impozite, in decurs de doi ani, este perversa si aberanta. Din pacate, nu este singurul exemplu de sacrificare a stabilitatii, transparentei si predictibilitatii politicii fiscale.

Vosganian: "Nivelul veniturilor raportat la PIB a fost de 14,1%, ceea ce reprezintă o creştere de peste 4%, raportat la aceeaşi perioadă din 2007. Dacă evoluţiile bugetare vor continua în acelaşi ritm, vom atinge, la sfârşitul anului, un nivel prognozat al veniturilor de 35,9% din PIB."

Guvernul a adoptat un buget supradimensionat cu venituri prognozate nerealist si cu un deficit bugetar mult mai mare decit nivelul pe care economia poate sa il suporte. Astfel, la numai trei luni de la aprobarea bugetului, guvernul a revenit cu o rectificare si a diminuat nivelul deficitului bugetar de la 2,7% din PIB, la 2,3% din PIB. Vor urma si altele, tot in acest an. Cauza? Analizele serioase si dezbaterea publica au lipsit la constructia bugetului. Efectul? Practica rectificarilor repetate de-a lungul exercitiului bugetar intretine si alimenteaza o lipsa de predictibilitate evidenta. Ea este si mai mult fortata de presiunile diverselor grupuri de interese si de lipsa de capacitate de administrare intr-un mod resposabil a banilor publici. Deasupra tuturor efectelor planeaza insa sacrificarea democratiei, caci prin astfel de ordonante de urgenta, executia bugetara se demareaza automat in noii parametri, fara nici un fel de dezbateri parlamentare.

Optimismul prognozelor este contrabalansat de catre Guvern prin incercari succesive de limitare a cheltuielilor lunare. Metoda? Diminuarea constanta a ritmului de crestere al acestora de la o luna la alta. Un astfel de buget de supravietuire nu este insa compatibil cu practicile bugetare europene. Interventiile publice sunt brutale si discrediteaza deciziile ordonatorilor bugetari. Eficienta alocarilor publice este astfel sacrificata si la nivel local.

Realismul prognozelor veniturilor si constructia pe baze solide a bugetului sunt compromise. La fel si inflatia care a atins nivelul de 8,6% in aprilie fata de aceeasi luna din anul precedent - cel mai mare din februarie 2006 incoace. Orientarea bugetara actuala nu stimuleaza remedierea dezechilibrelor externe. Haosul programatic bugetar favorizeaza excesiv, doar pe hartie, desigur, alocarile pentru investitii, din care se transfera pe parcursul anului spre cheltuielile curente, in special catre cele de personal, transferuri sociale si subventii neprevazute initial. Alte peste doua miliarde lei pe drepturi salariale promise dar neachitate unor categorii salariale bugetare, in perioada 2000 - 2005, trebuie platite de catre Executiv in acest an. Adio echilibru bugetar!

Avertismentele UE

Entuziasmul ministrului de finante nu este impartasit de cetateni, care-si vad buzunarele brutal subtiate de inflatie. Nici de analisti - Comisia Europeana, FMI sau alti experti internationali - care reclama pierderea de competitivitate nationala si accentuarea deficitelor externe. Nici chiar de ceilalti ministri ai actualului Guvern care, pe fondul acestui excedent, au ramas cu mana intinsa, amanand indeplinirea obligatiilor asumate, eventual, pana trec alegerile locale.

Ramane doar o splendida incercare de a arunca praf in ochii ECOFIN (sedinta lunara a ministrilor de finante ai UE, care a avut loc pe 14 aprilie) si ai Consiliului Economic si Social (reuniune tehnica de analiza bugetara din 15 aprilie). Dupa avertismentele foarte dure lansate in februarie, cu ocazia prezentarii Programului de Convergenta, Comisia Europeana a adoptat o atitudine amenintatoare ca va lua masurile necesare. Care vor fi ele? Nu se stie inca. S-a decis doar lansarea procedurii de excedent excesiv impotriva Marii Britanii.

Daca vom continua politica bugetara bazata pe cresteri salariale, de pensii si alte cheltuieli de protectie sociala fara a asigura finantarea necesara acestora, vom repeta experientele Portugaliei sau ale Ungariei. Grabite sa se bucure de avantajele economiilor in expansiune dupa aderarea la UE, ambele au crescut cheltuielile publice la niveluri nesustenabile. Au pierdut din competitivitatea economiilor nationale si au fost penalizate cu procedurile de deficit excesiv. In batalia cu corectiile bugetare impuse, Portugalia a irosit grav, in ultimii sapte ani, recuperarile anterioare din decalajul PIB pe locuitor fata de media europeana. In cazul Ungariei, aceleasi masuri bugetare nefundamentate pe baza veniturilor efective au amputat capacitatea de a atrage investitii straine directe, estimate anual la numai 2 miliarde de euro in prezent.

Ce e de facut?

1. Revenirea la profesionalism in evaluarea veniturilor si cheltuielilor publice.

2. Revizitarea stufarisului de taxe si impozite pentru a le elimina pe cele inutile, cu scopul dublu al imbunatatirii colectarii si al cresterii competitivitatii mediului economic

3. Stabilirea unor obiective economice si sociale realiste, prin eliminarea promisiunilor nefundamentate si limitarea presiunilor inflationiste.

4. Imbunatatirea structurii cheltuielilor publice in favoarea investitiilor care sa sporeasca potentialul de crestere economica pe termen lung.

5. Asumarea de catre Curtea de Conturi a obligatiilor atribuite. Ea ar trebui sa fie spaima administratiilor publice angajate in cheltuirea incorecta a banilor, nu un element decorativ.