Ioana Lupea publica saptamana trecuta un editorial in care impartea, foarte pertinent, candidatii la alegerile locale dupa categoria de discurs cu care isi duc campania electorala :

“Mai mult decat o competitie intre candidati, partide sau proiecte, scrutinul din iunie este o inclestare intre simtire si ratiune; mai prozaic, o batalie intre populisti si administratori. Adica intre cei care nu au proiecte, dar lingusesc si cei care se mai pricep la administratie, dar nu si la flatarea alegatorului cu reverente dezgustatoare. Victoria va depinde mai mult de cine voteaza.”

(Ioana Lupea - “Populisti si administratori”)

Sau, rezumand un articol al lui Underhill despre candidatul PD-L de la Sectorul 4, asistam la o batalie intre candidatii “program” si candidatii “poster”; putem deduce ca electoratul se imparte la randul sau intre

1. Votul pentru “program” vs. votul pentru “poster”. Acum, dincolo de aceasta impartire la nivel general, ponderea si justificarea pentru un vot sau pentru un altul depinde de la caz la caz. Cu siguranta ca, teoretic cel putin, votul pentru “program” si candidatii tip “administrator” par la prima vedere o optiune mai rationala, si asa si este intr-o buna parte din cazuri. Totusi, in practica lucrurile nu sunt chiar atat de categorice. Discursul administrativ in forma poate sa fie in fond unul populist, acolo unde solutiile administrative propuse suna bine dar sunt departe de a fi fezabile. Apoi exista localitati unde, oricat de frumos ar suna discursul de tip administrativ, electoratul prefera candidati care inspira incredere prin sine, in locul unora care propun proiecte administrative. Mai ales daca exista precedente de proiecte frumoase promise in campanie si ramase apoi doar pe hartie.

2. a) Vot pentru partide vs. vot pentru persoane Fiind de o buna bucata de vreme singurul tip de vot uninominal - inafara de cel oarecum atipic pentru postul de presedinte -, votul pentru primari nu s-a suprapus intotdeauna peste cel pentru partide. La fel ca la alegerile precedente, exista orase unde votul politic arata intr-un fel, iar cel pentru primar cu totul altfel. Daca ne uitam dupa alegerile euro-parlamentare, PD-L ar trebui sa castige fara probleme primariile din Sibiu, Bucuresti sau Timisoara. Nu se intampla asa. Inrudit cu acest criteriu este si urmatorul,

2. b) Vot pragmatic vs. “mesaj politic” Sau, cu alte cuvinte, un vot strict pentru primarie sau unul de sanctionare / rasplatire a unei forte politice. Persoana propusa de un partid este ocolita nu pentru ca alegatorul i-ar fi evaluat candidatura in sine sau prin comparatie cu a celorlalti, ci pentru ca alegatorului nu ii place de liderul de partid X. sau de demnitarul de partid Y. Sau, invers, este votata pentru ca alegatorul are incredere, nu in ea, ci in conducerea partidului.

In fine,

3. Vot pentru schimbare vs. vot pentru continuitate Alt criteriu important pentru vot este modul in care alegatorii evalueaza performantele primarului in exercitiu. Sunt destule competitii unde primarul in functie porneste cu prima sansa in alegeri pentru ca alegatorii stiu cu cine au de a face. Uneori, acest sprijin vine dintr-o apreciere autentica a modului in care si-a exercitat mandatul. Alteori e aplicarea zicalei care recomanda sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard.

Acestea fiind spuse, interesant si benefic din punctul de vedere al interesului public daca am putea vedea de la caz la caz care dintre aceste criterii au contat in alegerea unui anumit primar, in ce masura si in ce detalii. De obicei sondajele facute la noi masoara, inainte de alegeri, cu cine voteaza alegatorii unui oras. As dori sa vad un sondaj care sa determine, dupa alegeri, de ce au votat alegatorii pentru un anumit candidat.

Comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.