Nu sunt de acord cu opinia ca pentru cateva sute de semnaturi lipsa dl Oprescu ar fi trebuit sa fie lasat sa candideze. Nici vorba, candidatura sa ar fi trebuit sa fie respinsa si daca ar fi avut o semnatura mai putin decat numarul necesar. Legile pot si trebuie sa fie moderate in prevederi, dar aplicarea lor trebuie sa fie stricta – altfel isi pierde din inteles ideea de lege in sine. Insa tocmai cazul respingerii candidaturii dlui Oprescu demonstreaza cat de anapoda stau lucrurile la noi.

Odata pentru ca legea e extrem de stricta. Dl Oprescu constata pe pielea sa cat de ostile sunt legile electorale romanesti cu candidatii neinregimentati in vreun partid. Conform legii alegerii administratiei locale, numarul de semnaturi de concitadini necesare unui candidat independent pentru a se inscrie in cursa pentru primarie – 2% din totalul votantilor din oras – este mai mare decat numarul total de semnaturi din intreaga tara de care are nevoie un partid pentru a se inscrie! Partid care, odata inscris, ar putea propune un candidat fara semnaturi suplimentare. Absurdul situatiei e evident.

Insa aceste prevederi stricte sunt adesea aplicate foarte indulgent; iar asta e modul indulgent de a spune ca par a nu fi aplicate deloc. 200.000 de semnaturi sunt necesare pentru inscrierea in competitia la postul de presedinte. Or, in 2004, patru dintre cei doisprezece candidati n-au obtinut la vot nici un sfert din numarul de aderenti pe care se presupunea ca ii au cu semnatura cu tot. Candidatul de pe ultimul loc a avut doar ~27.000 de voturi. E limpede, in aceste conditii, ca listele acelea erau intr-o stare atat de proasta incat ar fi fost gasite neconforme cu legea la inspectarea cea mai superficiala. Inspectare care, putem deduce de aici, nu s-a facut sau nu a contat… Atunci. Acum, in schimb, se pare ca respectarea legii electorale la acest punct a devenit foarte stricta.

Iar asta demonstraza ce spuneam in primul paragraf. O lege cu prevederi foarte severe si aplicare foarte laxa isi pierde din noima, pentru ca insemnatatea fundamentala a unei legi este eliminarea arbitrariului, iar aceasta e tocmai o solutie pentru reintroducerea lui : acelasi text de lege poate avea un efect foarte dur sau ca si inexistent, de la caz la caz. Ceea ce face ca locul legii sa fie luat de factorul care decide cazul in care ne aflam.

Comenteaza pe Inventarul Stricaciunilor Politice.