Departe de a fi o problema as zice ca e chiar indicat ca presedintele Curtii Constitutionale sa iasa cat mai des in public explicand deciziile institutiei. Curtea se ocupa cu interpretarea Constitutiei, dar o face intr-o asemenea maniera incat avem mare nevoie de cineva care sa interpreteze interpretarea ei. Scriam ca exista o dilema apropo de ce au decis judecatorii in conflictul dintre Parlament si Ministerul Public; si spuneam ca se va lamuri odata cu publicarea motivatiei. Vinerea trecuta motivatia a fost publicata. N-a lamurit nimic.

Va reamintesc, pe scurt, cazul. Sesizata de Parlament asupra unui conflict cu Parchetul General, CCR a decis ca procurorii trebuie sa sesizeze fie Camera din care face parte ministrul, fie Presedintele, daca ministrul nu e parlamentar, pentru ca aceste institutii sa ceara urmarirea penala a acestora. In urma acestei decizii, reformulez intrebarea de data trecuta, poate ca dl Vida va binevoi sa raspunda:

Are voie Presedintele (respectiv oricare din Camere) sa ceara urmarirea penala a unui ministru daca nu a fost sesizat in prealabil de catre Parchetul General?

1. NU Institutiile trebuie sa astepte sesizarea procurorilor pentru a-si exercita dreptul, iar procurorii trebuie sa sesizeze fie presedintele, fie Camera sau Senatul in functie de calitatea de parlamentar a ministrului cercetat. Este interpretarea pe care o dadea presa deciziei CCR; si cea pe care se pare ca o dau si procurorii, de vreme ce vor cere aviz parlamentarilor desi au deja o cerere venita de la Presedinte. In mod paradoxal si stupid, cei ce nu par de acord cu interpretarea asta sunt… chiar judecatorii constitutionali!

* * Odata ca au decis ca presedintele nu se afla in conflict cu parlamentul, desi pe interpretarea asta e evident ca se afla.

* * Alt motiv e oferit de dl Vida. Acesta a declarat ca ancheta pornita in cazul ministrilor parlamentari poate continua pe baza cererii prezidentiale. In scandalul care a urmat, nimeni nu a mai observat ditamai aberatia : in opinia presedintelui Curtii, Parchetul General se face vinovat de a fi provocat un conflict juridic cu Parlamentul prin intermediul unor acte …perfect valabile juridic.

* * Alt motiv e ca judecatorii au reiterat decizia anterioara, unde au scris negru pe alb ca dreptul fiecareia din cele trei institutii este neconditionat. Afirmatia e repetata si aici: dreptul presedintelui de a cere urmarirea penala este absolut. Termenul e subliniat in motivatie. Or, daca acest drept depinde de sesizarea prealabila a procurorilor, atunci inseamna ca este cat se poate de conditionat, inclusiv de conditionarile impuse (cu ocazia acestei decizii) Parchetului.

* * In fine, o astfel de interpretare ar contrazice Constitutia. Articolul 109 spune ca cele trei institutii au dreptul exclusiv de a cere urmarirea penala a ministrilor. Interpretarea asta ar spune efectiv ca, in anumite conditii, daca n-au fost sesizate de procurori, atunci nu au acest drept.

2. DA Presedintele (respectiv Camerele) au voie sa ceara urmarirea penala a ministrilor indiferent daca au fost sesizati sau nu de procurori. E o interpretare in acord cu decizia anterioara si cu Constitutia. Dar ea lasa fara vreun fel de temei, nu doar decizia Curtii, ci si implicarea ei in acest caz. Scrie in motivatie,

“Curtea constata insa existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si cele doua Camere ale Parlamentului, pe de alta parte. Conflictul rezulta din modul diferit in care aceste autoritati publice interpreteaza si aplica dispozitiile art.109 alin.(2) teza intai din Constitutie, in legatura cu cererile privind urmarirea penala a membrilor si fostilor membri ai Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor si care, la data cererilor, au si calitatea de deputat sau de senator.”

(Curtea Constitutionala, decizia 270/2008)

Ei bine, considerand presupunerea facuta mai sus, pasajul acesta bate campii. Trimitand sesizarea catre una din cele doua institutii, Parchetul NU aplica dispozitiile art. 109 din Constitutie, ci legea raspunderii ministeriale – asa cum, de altfel, a facut-o in fiecare din aceste cazuri. Articolul 109 priveste exclusiv un drept al altor doua institutii de a cere urmarirea penala, drept care e absolut si neconditionat de sesizarea prealabila facuta de procurori. Prin urmare, e irelevant cum interpreaza Parchetul art 109 si daca e altfel decat o face parlamentul: cele doua institutii nu se pot afla in conflict pe el. La fel, e irelevant cui considera cei 9 judecatori ca ar trebui trimisa sesizarea aceea, de la caz la caz. Cat timp constitutia nu reglementeaza nici macar indirect aceasta chestiune, nu e treaba Curtii sa intervina in orice fel.

[Am pomenit de cei 9 judecatori, tin neaparat sa spun ca doi judecatori, dnii Cochinescu si Zegrean au argumentat foarte temeinic o parere divergenta de cea a majoritatii celorlalti 7 colegi.]

Comenteaza peInventarul Stricaciunilor Politice.