Doua mesaje recente de pe lista de discutii legi-internet ma fac sa imi dau seama de ce este extrem de important sa iei in considerare in primul rind ce se intampla in practica atunci cind discuti despre modul cu se aplica o lege. Adica nu bla-bla, ci real life.

Tizul Bogdan ne povesteste :

Eram ieri la birou (lucrez la un ISP) si ma trezesc cu un politist de la sectia 22 (cu toate ca noi suntem in circumscriptia sectii 21) care imi flutura intr-un stil foarte hollywoodian legitimatia si ma soma sa ii furnizez datele de identificare ale unui abonat. Il iau deoparte si ii explic in linii mari ce spune legea (in principal de ce acte are nevoie) si pleaca foarte suparat din birou zicand ca “in 30 de minute iti aduc hartia asa ca mai bine pregateste de acum ce ti-am cerut".

Dupa 1 ora vine inapoi impreuna cu inca o persoana si imi arata o hartie facuta pe calculator prin care ne cereau in mod “oficial” sa le furnizam datele respective. Dupa ce imi arunc un ochi peste acel document observ ca avea antetul de la sectia 22 si ca era semnat de comisarul sef al unitatii respective. Il iau iar deoparte si ii explic ca in baza acelei hartii noi nu putem sa ii oferim nimic. In momentul respectiv a doua persoana care era de fata incepe sa vorbeasca si imi explica care era defapt problema. Conform spuselor dumnealui i s-a schimbat parola la yahoo si nu stiu cum a aflat IP-ul persoanei care a facut aceasta operatiune si dupa o simpla cautare pe ripe.net a dat de noi. Impreuna cu “organul de ordine", a incercat in nenumarate randuri sa incerce sa ma convinga ca nu vrea sa-i faca nici un rau persoanei respective ci doar incearca sa-si ia id-ul inapoi.

Discutia a continuat ceva mai mult, timp in care mi s-au propus nenumarate variante (prin care si unele amenintari voalate) de a le furniza numele abonatului cu pricina.

Intr-un final le-am explicat ca fara documentatia necesara cu toate autorizatile si stampilele necesare nu o sa le dau nimic si ca nu are sens sa mai discutam pe tema asta, moment in care militianul imi zice “o sa-l stresez pe procuror si pana diseara o sa-ti aduc si hartia aia nenorocita” (el tot nu intelese nimic din ce ii explicasem).

Cristian, de la dsclex.ro replica cum poate fi si mai rau, din experienta lui practica :

“Noi aveam o camera in plus si am facut o sala de internet, la firma.

Nimic agresiv, fara firma, reclama, etc.

In general vin copii de 7-12 ani sa se mai joace.

Cu 2-3 ani in urma ne trezim cu 2 tipi grizonati care vor (sa vorbeasca) cu

“domn’ director".

Adica eu.

Pe scurt, imi explica ca vor sa stie ce a scris si unde, “tipul” de la statia 4.

Eu le zic ca nu se poate si ca ….. acte, procuratura, etc.

Ei imi scot 2 legitimatii de ….. PENSIONARI de la unul din serviciile de

informatii romanesti.

Eu le spun ca sunt bune la policlinica care ii deserveste pe fostii angajati ai respectivei institutii, ei imi scot 2 legitimatii de la o agentie pariculara de bodyguarzi, urmariri, soti prinsi in flagrant de imersiune in gauri straine,

etc.

Grizonatii se ratoiesc la mine ca o sa vina cu politia, procuratura, etc. si ca o sa imi para rau.

Dupa 1-2 ore apar cu sectoristul de zona.

Urmeaza aceiasi discutie ca intre surzi.

In final ma enervez si ii trimit la plimbare : “Pana nu vine procurorul cu hartie scrisa, nu misc un deget si cautati-va de lucru in alta parte ca nu am timp de prostiile voastre".

A doua zi, la ora deschiderii salii, vad un convoi de cateva masini care mi se opresc in geam.

Se dau jos vreo 10 tipi care incep sa stea de vorba intre ei.

Eu pun mama pe telefon si degetul pe butonul care formeaza automat un numar de la “Flagrante". Am si eu o pila acolo :)))

Tipii raman langa masini si unul singur, vine inauntru.

Individul, genul costum Gucci, lant de aur pe mana, parfumat, etc. se prezinta foarte politicos si se legitimeaza ca director la (marea) firma xxxx si imi solicita cateva minute.

Ii zic sa ia loc.

Dupa 5 minute apare al doilea, care de aceasta data se legitimeaza cu o chestie adevarata de la SPP.

Pe scurt: un angajat al lor, suparat pe viata, incepuse sa trimeata mailuri de la “patron la portar", in care povestea cine cu cine face chestia aceea rusinoasa la WC sau dupa program si bine inteles catre angajate si pe care anume le “vaccinasera” domnii directori.

Omul ma ruga frumos sa ii dau acces la “statia 4″ ca sa extraga de pe ea oarece date si ca venise si cu specialistii lui, in scopul de a il potoli pe angajatul suparacios.

Pt. ca vorbea frumos, eu o iau de la capat cu legea si incerc sa ii explic ca sunt si oarece impedimente tehnice.

El o tinea pe a lui cu mici aluzii la ce mare este firma, sustinut de “amicul” lui de la SPP cu alte mici aluzii patrotice vis-a-vis de faptul ca de, firma straina, investitii, ospitalitatea romaneasca si alte bazaconii.

Iar ma enervez, dar de data asta ma hotarasc sa termin.

-"Chema domnule specialistii !”

Vine unul, se aseaza la clape si incepe:

-E parolat

Scot parola.

- Nu are USB-ul activ sa imi incarc programele.

Ii activez usb-ul.

- Nu am permisii.

Dau eu cu gpedit.msc si ii dau acces total.

Munceste jumatate de ora, restarteaza de vreo 3 ori, si uitandu-se jenat la sef, spune ca nu intelege de ce nu gaseste nimic.

Eu zambesc (diabolic) si ii spun sa se uite ce icoane sunt pe task bar.

Specialistul se uita si spune ca nu e nimic anormal.

Eu il intreb daca a vazut iconul de la DeeepFreeze.

El ma intreaba ce e program e ala. :)

II explic.

Pleaca toti, directorul si spp-istul discutand intre ei:

“Domnule, programele astea ar trebui interzise !”

Iar eu ramin gindindu-ma: de ce nu se doreste realizarea unui document care sa explica cine si ce obligatii are sa dea date informatice ?

Ah da! Pentru ca nu e important pentru aplicarea legii….:no:

(multumesc celro 2 colegi pentru exemplele extrem de interesante, daca aveti unul similar nu va sfiiti sa il postati mai jos)