Există multe explicații pentru înlocuirea lui Serghei Șoigu cu Andrei Belousov în funcția de ministru al Apărării al Rusiei și înlocuirea lui Nikolai Patrușev cu Șoigu în funcția de secretar al Consiliului de Securitate. Dar înțelegem cu adevărat semnificația acestor schimbări?

Andreas UmlandFoto: Arhiva personala

Există mai multe interpretări plauzibile ale recentelor rocade din conducerea Rusiei, care au primit multă atenție și în afara Rusiei. Ca de atâtea ori în cazul kremlinologiei, aceste relatări nu reușesc să clarifice complet schimbările, deoarece caută o logică care poate fi absentă sau secundară. Unii văd în înlocuirea fostului ministru al apărării, Serghei Șoigu, o reacție la eșecul Rusiei în războiul împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, noua funcție a lui Șoigu în calitate de secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei, din care făcea deja parte ca ministru al apărării, este, în anumite privințe, o promovare.

Se spune că succesorul său în Ministerul Apărării, Andrei Belousov, este un bun economist. Prin urmare, numirea sa este văzută ca un semn că Rusia dorește să accelereze tranziția către o economie de război. Cu toate acestea, fostul prim-viceprim-ministru Belousov a fost retrogradat în anumite privințe odată cu noua sa numire ca simplu ministru. El nu are experiență în complexul militar-industrial, iar ministerul său va fi preocupat mai mult de logistică decât de economia de război.

Nu este încă evidentă o strategie clară în spatele tuturor acestor lucruri. Politica de personal a unor regimuri precum cel al lui Putin este deseori determinată mai mult de motive intra-administrative și de putere-politică greu de interpretat decât de obiective evidente de politică internă sau externă. Opacitatea aceastei situații poate fi agravată de unele aspecte iraționale și mai greu de descifrat. Atunci când evaluează așa-numita "verticală a puterii" a lui Putin și a unor potentați similari, observatorii străini presupun uneori o raționalitate strategică care nu există de fapt.

Mai degrabă, este posibil să asistăm la o "bătălie a buldogilor pe sub covor" care sfidează observarea atentă și interpretarea ușoară. Diferitele clanuri din jurul lui Putin trebuie menținute în echilibru, ceea ce duce apoi, printre alte lucruri, și la dispute de personal. Îndepărtarea lui Șoigu de la Ministerul Apărării sporește puterea șefului Statului Major General, Valeri Gherasimov, care este, de asemenea, la comanda războiului din Ucraina. Gherasimov apare astfel ca principalul câștigător al rocadei. Și există, de asemenea, un perdant clar.

Cel mai interesant aspect al retrogradării lui Șoigu din funcția de ministru al apărării și al numirii sale în funcția de secretar al Consiliului de Securitate, despre care s-a discutat pe larg, este îndepărtarea lui Nikolai Patrușev din acest post până acum influent. Patrușev era considerat anterior al doilea cel mai puternic politician din Rusia. Prin urmare, cei care urmăresc Rusia așteaptă acum să vadă ce se va întâmpla cu el. El a fost retrogradat de către Putin, în postul bizar de consilier prezidențial pentru construcții navale. În același timp, fiul de 46 de ani al lui Patrușev, Dmitri Patrușev, și până acum ministru al agriculturii din Rusia, a fost promovat în funcția de viceprim-ministru responsabil cu agricultura.

Ceea ce este clar deja astăzi este că înlocuirea lui Patrușev Senior va reduce importanța Consiliului de Securitate în structura de putere rusă. În Rusia lui Putin, nu numai funcțiile individuale, ci și instituții întregi au puteri vag definite. Dezinstituționalizarea de către Putin a practic tuturor organelor sistemului politic rusesc este o evoluție consecventă a ultimului sfert de secol.

Explicația populară pentru numirea lui Belousov în funcția de ministru al apărării este competența sa economică, necesară pentru tranziția Rusiei către o economie de război. Cu toate acestea, rămâne neclar în ce măsură economistul va avea șansa de a iniția schimbări la vârful uriașului aparat ministerial și de a putea aduce îmbunătățiri de ordin militar-economic. Ministerul Apărării este extrem de centralizat și a suferit puține reforme. Belousov va trebui mai întâi să reformeze ministerul în sine înainte de a se putea ocupa de sarcinile strategice. Realizarea unei astfel de reforme în timpul unui război în desfășurare nu va fi ușoară. În orice caz, nu știm cu siguranță dacă toate aceste considerente au fost în cele din urmă importante pentru numirea lui Belousov, precum și pentru alte de- și promovări recente.Citeste restul articolului pe Contributors.ro