Menționam că marile schimbări survenite în timp în structura căsătoriilor după vârsta corelată a soților pot fi rezultatul acțiunii a 4 grupe de factori și prima era (i)-mărimea populației feminine și masculine de la vârstele de căsătorie, dependentă de mărimea generațiilor din care provin. Ne aflăm în cazul Românei într-o situație de excepție asupra rolului pe care l-a jucat acest factor. Este potrivit acum să vorbim despre piața căsătoriei. Termenul este foarte vechi în literatura de specialitate, în sociologia familiei și în demografie, cea de limba engleză îndeosebi. Probabil, nu tuturor le place acest termen. Dar piața căsătoriei este o realitate, acolo apare cererea și oferta iar alegerea perechii parcurge un lung, sinuos și delicat drum până la starea civilă. Sunt locuri, circumstanțe în care se întâlnesc cei care au vârsta de căsătorie, femei și bărbați, necăsătoriți și care doresc să se căsătorească. Piața este compusă dintr-o multitudine de cercuri de căsătorie în care se adună femei și bărbați care au trăsături similare. Cele fizice, dar și profesionale, strat social, educație, situație economică, inteligență și atractivitate, religie, etnie, nivel cultural, limbaj, opțiuni politice, gusturi, planuri de viitor, inclusiv asupra copiilor. Alegerea este deci prin asortare (de tip asortativ). Cercurile pot fi liceul, facultatea, locul de muncă, metroul, cluburile, mari restaurante cu seri de muzică și dans, vacanțe comune (Costinești, Vama Veche, 2 Mai) și multe altele. Nu mai vorbim de agenții matrimoniale și explozia întâlnirilor aranjate prin internet (dating-ul), cu tot ce au bun și mai puțin bun. Contextul demografic normal este considerat a fi unul de stabilitate a natalității ori regres sau progres moderat și etalat în timp, fără a afecta semnificativ echilibrul numeric dintre genuri pe vârste. Ce se întâmplă însă după situații de creștere bruscă și masivă a natalității? Este cazul țării noastre. Unul unic în Europa după război. Creșterea masiva a numărului de născuți în anii 1967-68 și menținerea unui număr ridicat în anii următori a dus la dezechilibre numerice flagrante după 20 de ani, după 1989 îndeosebi, când generațiile respective au ajuns la vârste de căsătorie. Într-o astfel de situație termenul de specialitate care o definește este cel de marriage squeeze. Semnifică dezechilibre numerice între populația masculină și cea feminină necăsătorită având vârste de căsătorie, intrată pe piața căsătoriei. Deficit relativ de bărbați față de femei ori deficit relativ de femei față de bărbați pe piața căsătoriei. Aceste dezechilibre pun presiune pe alegerea vârstei partenerului, modifică vârstele corelate ale celor doi soți, putând duce la situații de mismatching, nepotrivire și influențând în unele cazuri stabilitatea familiei, producător și consumator de bunuri și servicii. De asemenea, pot favoriza celibatul la ambele genuri. Termenul în limba romană poate fi restrângerea căsătoriilor.

Vasile GhetauFoto: Hotnews

Situațiile de marriage squeeze apar în general după războaie sau tulburări sociale violente cu multe victime în rândul bărbaților tineri. România este însă altfel spune istoricul și marile dezechilibre între numărul bărbaților și al femeilor la vârste de căsătorie pe piața căsătoriei au apărut brutal în ani de pace, după măsurile forțate de creștere a natalității luate în octombrie 1966 și apoi în anii 1974 și 1984 de vechiul regim.

În figura 9 pot fi văzute proporțiile dezechilibrului numeric între bărbați și femei în anul 1990 și pot fi prevăzute urmările asupra nupțialității unor generații. De pildă, când femeile născute în anul 1967 au ajuns la vârsta exactă de 22 ani, în anul 1989, la A, căutau parteneri cu 3 ani mai în vârstă, ca valoare medie, iar oferta era doar jumătate ca mărime, bărbații din generația 1964, la B. În astfel de situații ale generațiilor feminine se ajunge la o reorientare spre bărbați mai tineri, colegi de generație și, posibil, la majorarea celibatului definitiv. Dacă privim lucrurile din perspectiva bărbaților din generația 1964, având 25 ce ani în anul 1989, situația este total opusă și oferta feminină la vârsta de 22 ani este mai mult decât generoasă. Un raționament similar se poate avansa pentru situațiile din C și D, de amploare redusă însă.

Este bine de adăugat că și în anii 1950 și 1960 au existat dezechilibre numerice între bărbați și femei la vârste cu nupțialitate importantă, cauzate de mortalitatea ridicată a bărbaților și natalitatea mai mică din anii războiului. Situația de marriage squeeze s-a instalat. La recensământul din anul 1956 femeilor în vârstă sub 20 ani, ca și celor in vârstă de 20-24 ani, le corespundeau efective echilibrate la populația masculină în vârstă de 20-24 și 25-29 ani și alegerea perechii nu era în dificultate. Nu și în cazul femeilor în vârstă de 25-29 ani, cărora le corespundeau efective masculine la 30-34 ani cu 15 la sută mai mici. Acest dezechilibru se extinde în anii următori prin atingerea vârstelor de căsătorie de generațiile mai mici născute în anii războiului și datele recensământului din anul 1966 o confirmă. Femeile sub 20 de ani, din generațiile 1946-1951, relativ mari, găseau un număr de bărbați apreciabil mai mic în grupa de vârstă 20-24 ani, din generațiile mai mici 1942-1946. Reorientarea spre parteneri din aceleași generații s-a impus. Dar a venit și revanșa, femeile în vârstă de 24-24 ani, din generațiile 1942-1946, aveau în față bărbați în vârstă de 25-29 ani, din generațiile 1937-1941, mai numeroși.

La începutul anului 2023, se poate vedea în figură, structurile sunt re-echilibrate, fiind vorba de generațiile „liniștite” 1992-2007, fără risc de marriage squeeze.

Generațiile 1967-1968, îndeosebi, dar și următoarele, au avut enorm de suferit datorită efectivului lor excepțional nu numai în privința asistenței medicale nepregătite pentru o dublare a numărului de născuți în anii 1967 și 1968, lipsei de locuri în creșe și grădinițe, lipsei spațiilor corespunzătoare în toate formele de învățământ preuniversitar, lipsei locurilor de muncă. Generații sacrificate într-un anumit fel de un regim totalitar incapabil de viziune prospectivă în deciziile sale afectând copilul, femeia, mama, familia. Pare neverosimil, dar generațiile respective au suferit și peste 2-3 decenii când au ajuns la vârstele de căsătorie prin marile dezechilibre din structura pe vârste provocată de o politică brutală și forțată de creștere a natalității.

Probabilitățile de căsătorie

Probabilitățile de căsătorie cuantifică forța dorinței de căsătorie pe vârste: din 1000 de bărbați necăsătoriți și din 1000 femei necăsătorite care ating vârsta exactă (aniversare) de x ani câți/câte se căsătoresc până la atingerea vârste exacte de x+1 ani. În figura 10 am reținut doar probabilitățile pe vârste cele mai mari și cele mai mici, proprii anilor 2018 și 2020, și probabilitățile din anul 2022.

Iată observațiile care se pot desprinde din examinarea curbele probabilităților. Restricțiile impuse de pandemie în ceea ace privește circulația persoanelor și izolarea au diminuat drastic numărul căsătoriilor, probabilitățile din anul 2000 oglindind dimensiunea declinului. La modul general, probabilitățile cresc rapid și ferm de la vârste mai mici de 20 ani și la bărbați și la femei, valorile cele mai ridicate fiind consemnate la 26 ani la bărbați și 24 ani la femei. Se pot reține valorile maximale superioare la femei. Figura dedicată anului 2022 arată că aceste valori mai ridicate sunt în mod firesc la vârste mai tinere. Propensiunea spre căsătorie este, comparativ pe vârste, mai mare la femeile tinere. Dacă privim nivelul celor două curbe în anii 2018 și 2019 se observă valori mai mici în anul din urmă, posibil semn al unei dorințe mai diminuate pentru căsătorie.

Ce perspective?

Nupțialitatea s-a menținut și se menține încă în România la un nivel relativ ridicat față de cele mai multe dintre populațiile UE-27 prin erodarea mai lentă a modelului căsătoriei tradiționale și instalarea mai lentă a formelor alternative ale familiei. Într-o populație care trăiește în proporție de 45 la sută în mediul rural aceste procese nu au avut și nu au încă amploarea din populațiile cu grad foarte ridicat de urbanizare. Pe de altă parte, o contribuție o au biserica și religia.

Schimbările sunt însă inevitabile și rata nupțialității își va urma cursul descendent. Legătura pozitivă strânsă care a existat în timp între nivelul nupțialității și cel al natalității s-a diluat ireversibil.

Masiva emigrare a populației tinere a afectat și ea piața căsătoriei și nupțialitatea. Investigații sumare asupra evoluțiilor populației de vârste mariabile pe sexe în deceniile care vin, după proiectările Eurostat, nu conturează apariția unor posibile situații de marriage squeeze, cu toate consecințele lor. Excluzând situații imprevizibile.

Stimularea căsătoriilor tradiționale, însemnând și stimularea natalității, ar putea avea rezultate pozitive dacă măsurile vor fi bine concepute, substanțiale și monitorizate în aplicare și în rezultate. S-ar putea diminua doar proporțiile declinului populației și ale depopulării țării.

Cine să le ia? Au tinerele cupluri locuri de muncă cu venituri pentru un trai decent? Au tinerele familii facilități suportabile pentru construirea ori cumpărarea unei locuințe în care vor fi așteptați și copii? Au tinerele familii garanția locurilor în creșe, grădinițe, școli cu masă caldă și servicii după școală pentru copiii care vor veni? Au tinerele familii garanția unei asistențe medicale accesibile și de calitate pentru copii lor? Nu au. Și suntem în anul 2024, an care va fi din nou plin de promisiuni deșarte. Și alegătorii, în mare parte, le vor accepta deoarece prin murdare strategii si planuri partidele și guvernele i-au făcut dependenți de acel puțin, suficient doar pentru supraviețuire pentru multă populație, pe care îl direcționează după scheme bine exersate de decenii... Citeste restul articolului pe Contributors.ro