Astăzi este o moneda curentă să vorbești despre globalizarea simbolurilor culturale și religioase, mai ales în contextul globalizării economice. Creștinismul a globalizat și el economic și cultural nașterea lui Hristos, încă de la începuturile demersurilor de „universalizare” a valorilor creștine, adică atunci când, în primele secole după Hristos, pe măsură ce Imperiul Roman a început să se destrame, când creștinii și păgânii se întâlnesc în conflict în inima Imperiului Roman, amenințându-i unitatea, se simte nevoia unei decizii politice care să împace artificial cele două tabere. Puterea politică simte că trebuie să acționeze: Împăratul Constantin (care nu era creștin, fiind botezat pe patul de moarte) construiește un simbol politic prin mecanisme culturale pentru a diminua tensiunile, adică împăcarea artificială care reunește comemorarea soarelui necucerit și a nașterii lui Isus. Din decretul său rezultă 25 decembrie, un act politic care deși nu va salva Imperiul Roman, fixează nașterea lui Hristos și ziua de Crăciun.
Cert, culturi și religii (populare) au contribuit la crearea spiritului Crăciunului, la această răscruce dintre păgânism și creștinism. Ceea ce face ca sărbătoarea Crăciunului creștin sa fie un simbol cultural global, dar și identitar, mai ales în măsura în care este și local. În România, Crăciunul poartă o identitate locală foarte puternică care îi dă marca de autenticitate. Este vorba despre un element forte al simbolului Crăciunului și nașterii lui Isus Hristos în profundă relație cu o valoare forte a ortodoxiei bazată pe recuperarea și păstrarea tradițiilor sacre dar și păgâne: asocierea Crăciunului cu sacrificarea porcului. Pentru români, nu există Crăciun fără porc!
Valul actual de practici ale bisericilor neoprotestante care încearcă să transforme Crăciunul românesc ortodox prin orientarea spre o celebrare mai mult muzicală a acestuia, prin concerte, mai mult sau mai puțin extravagante, împrumutând colinde tradiționale românești și alte genuri muzicale, este mai degrabă o expresie de sărbătorire inspirată de globalizare și de multiculturalism. Deși concertele neoprotestante încearcă să înlocuiască tradiția sacrificării porcului, a acestui marker cultural sacru al spațiului românesc, făcând apel doar la fondul cultural de tradiții muzicale pentru a vorbi astfel pe „limba oamenilor”, în afara tradiției sacrificării porcului, această strategie rămâne o formă importată, încă neadaptată de celebrarea Crăciunului românesc neaoș.Istoria ne arată că numai reunirea politică a markerilor culturali forte conduce la sincretisme durabile și la penetrarea perenă a unui spațiu simbolic. În spațiul simbolic românesc al Crăciunului, ortodoxia și-a asumat tradiția sacrificării porcului, care rămâne o barieră de netrecut pentru unii neoprotestanți. Cert, deși porcul este disprețuit în toate religiile monoteiste, creștinismul oriental cum este cel ortodox românesc îi acordă o a doua șansă după sacrificarea lui. De exemplu, în Bucovina secolului al XIX-lea, oamenii credeau că porcul lumina drumul spre Paradis, deoarece părul său putea străluci ca aurul și se putea transforma în lumânări. _
