Dimensiunea pieței drogurilor ilicite din România – suma plătită de utilizatorii de droguri și veniturile către grupurile de crimă organizată – a fost estimată de Institutul Național de Statistică și de Fondul Monetar Internațional la aproximativ 153 de milioane de euro pe an, în 2013. Ținând cont de faptul că în timpul Strategiei Naționale Antidrog 2013-2020, consumul tuturor drogurilor a crescut, în medie, cu 70%, putem estima că în momentul actual piața drogurilor din România valorează cel puțin 260 de milioane de euro, anual.
Traficul de droguri este deci „o mare afacere” dominată de grupuri de crimă organizată care produc și furnizează droguri ilicite, pentru a satisface și a genera o cerere în creștere din partea utilizatorilor de droguri, toate acestea în timp ce subjugă autoritatea statului și domină comunitățile prin violență și frică. Conform experților și practicienilor internaționali, „traficul de droguri este considerat a fi sectorul cel mai profitabil al criminalității transnaționale și reprezintă cea mai mare amenințare din partea crimei organizate”.
Bazându-ne pe estimările aplicate altor state, România suferă costuri sociale și economice duble față de mărimea pieței ilegale: peste 500 de milioane de euro anual, dintre care costuri legate de infracționalitate, corupție, tratament, dar și încercările de aplicare a legii, preponderent împotriva consumatorilor. Luând, de asemenea, în considerare faptul că grupările infracționale utilizează banii din droguri pentru finanțarea traficului de ființe umane, organe, arme și, pe teritoriul altor state, chiar a terorismului sau războaielor, traficul de droguri este deci una dintre cele mai mari amenințări la adresa siguranței naționale.
Însă rădăcinile traficului de droguri nu se află nici în răufăcătorii „străini” care conspiră să asalteze România, nici în vreo „patologie” invizibilă care împinge oamenii spre droguri - ci în legi învechite, strategii slabe și intervenții eșuate: ele se regăsesc în politica românească de prohibiție a drogurilor în sine, axată în special pe persecutarea consumatorilor. Bazându-se în principal pe Legea 143/2000, veche de 23 ani, România a pornit într-o luptă împotriva consumatorilor de droguri, omițând combaterea reală a traficului de droguri.
Ultimul episod care perpetuează acest gen de abordare este anunțul președintelui Klaus Iohannis de introducere a consumului de droguri în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 12 octombrie, omițând orice menționare a traficului de droguri. Cu alte cuvinte, instituțiile-emblemă de forță ale țării, printre care șefii SRI și SIE, șeful Statului Major al Apărării, miniștrii Justiției și Internelor, ar trebui să se întrunească, aparent, pentru a continua vânătoarea consumatorilor.
Tocmai aceste abordări au determinat Comisia Globală pentru Politicile Publice în Domeniul Drogurilor să constate, în anul 2018, că „prohibiția a pus organizațiile criminale în controlul vastului comerț ilegal cu droguri [...] [și] a îmbogățit și împuternicit crima organizată”.
În fond, în loc ca instituțiile din Consiliul Suprem de Apărare a Țării să lupte pentru atingerea pragului de 70% de interceptare a traficului (procentul estimat necesar pentru a scădea disponibilitatea drogurilor, România aflându-se momentan, estimativ, în jurul a 20%), se pare că ne îndreptăm către alte zeci de mii de dosare și sute de condamnări împotriva victimelor traficului de droguri: consumatorii.
Din 2018 până în prezent, 80% din totalul capturilor DIICOT sunt pentru cantități de substanțe mai mici de 5 grame, respectiv cantități mici și nesemnificative. Spre exemplu, în 2021, pentru capturarea a 2.793 de grame (2,7 kilograme) de canabis s-au efectuat 2.425 de operațiuni de capturare, însemnând o medie de puțin peste 1 gram capturat per operațiune. În 2022, pentru capturarea a 3.274 grame de canabis, s-au efectuat 2.616 capturi, însemnând 1 gram și un sfert pe fiecare operațiune. Irosirea resurselor forțelor de ordine și aparatului judiciar pe astfel de acțiuni este strigătoare la cer.
În tot acest timp, se estimează că circulă prin România zeci de tone de droguri, dintre care se interceptează doar câteva sute de kilograme pe an. Așa se face că grupările de criminalitate organizată controlează o piață neagră uriașă, nereglementată, incredibil de profitabilă, știind că toate instituțiile Statului sunt preocupate cu zeci de mii de dosare ale simplilor consumatori și că nu se va ajunge vreodată la adevărata problemă. În fond, deși România a fost avertizată de către Inițiativa Globală Împotriva Crimei Organizate Transfrontaliere asupra faptului că portul Constanța este un paradis al traficanților, nu am reușit să interceptam nici măcar un gram de droguri în acest port în ultimii doi ani. -
0
3
