Există o lamentare generală în creștere cu privire la deficitul comercial al României cu alimente. Că românii sunt victimele globalismului, cumpără alimente din afară pe care le-ar putea produce în țară, că nu prelucrează suficient din produsele alimentare de bază și că situația este tot mai gravă.
Plecând de la această ”realitate”, producătorii români reclamă o protecție tot mai mare din partea statului, atât împotriva concurenței externe cât și împotriva unor jucători ”incorecți” din lanțul de valoare (comercianții, mai ales cei mari și puternici). Se lucrează deja intens și pe repede înainte la măsuri populiste brutale de intervenție în piață de plafonare de adaosuri comerciale sau marje de profit (tot o formă de plafonare de prețuri, de fapt).
Toată această luptă nu poate avea alt efect decât deteriorarea mecanismelor de piață și izolaționismul economic și mai mare al României în context european și global. Acest ”patriotism economic” (un oximoron în realitate) ni se va întoarce înzecit împotriva noastră.
Este însă reală problema? Merită o atenție atât de mare din partea guvernului și o intervenție atât de brutală în piață?
Deficitul comercial ar României a crescut constant și exponențial în ultimii ani (Tabelul 1). Este o problemă reală, asta este clar pentru toată lumea. Mai ales că acest deficit crește atunci când economia se încinge foarte tare prin stimularea cererii interne pe deficit public și pe datorie publică (în mare parte externă și cu dobânzi tot mai mari). Desigur, și datoria privată are rolul ei în această ecuație a creșterii economice pe datorie, fiind însă mult mai puțin problematică decât cea publică
Observăm însă faptul că acest deficit a crescut însă diferit. Dacă deficitul total a crescut în ultimii ani de circa 3 ori, deficitul cu produse alimentare a avut o creștere la jumătate doar (de 1,5 ori). Ca urmare, contribuția deficitului cu produse alimentare la deficitul general a scăzut de la 12,09% în 2015 la doar 7,58% în 2022.
Analiza pe structură relevă problemele legate de acest deficit (Tabelul 2). Avem într-adevăr probleme reale pe aproape toate categorii de produse. Singurele excedente sunt înregistrate la animale vii și la cereale. La animale vii avem o stagnare în timp ce la cereale avem o creștere semnificativă (o triplare a excedentului în 2022 față de 2015).
La prima vedere, pare o problemă ușor de rezolvat
La prima vedere, pare o problemă ușor de rezolvat: exportăm mai mult decât importăm cereale și importăm mai mult decât exportăm carne, preparate din carne, produse lactate, ouă de păsări, hrană destinată animalelor etc. În plus, legumicultura și pomicultura sunt funcționează și ele în condiții de deficit care crește exponențial. Este suficient să facem invers. Ușor dar, de fapt, foarte complicat.
În realitate, pentru a face un salt în lanțul de valoare ai nevoie de câteva resurse care sunt deficitare astăzi în România:
- capital și acces la capital pentru afaceri din agricultură (mai ales capital de risc care este vital pentru afacerile mici),
- antreprenoriat de calitate (mai ales în mediul rural) capabil să genere afaceri cu grad de prelucrare mai mare pentru materiile prime,
- dezvoltarea unor capacități de stocare și depozitare care să se plieze pe specificul producției agricole din România,
- educație avansată a viitorilor specialiști în domeniu cu accent pus pe inovare și pe noile tehnologii în domeniu (nivelul de pregătire în școlile de profil trebuie rapid îmbunătățit, inclusiv prin conectarea cu facultățile de profil din țările avansate în domeniu),
- dezvoltarea unor mecanisme de piață eficiente de acoperire a riscurilor (fonduri mutuale de asigurare în agricultură),
- dezvoltarea infrastructurii specifice (sistemul de canale pentru irigații, ameliorările specifice în rețeaua hidrografică a României),
- facilitarea accesului la tehnologie și inovare pentru agricultură prin programe de finanțare specifice.
Deficitul comercial din agricultură este expresia lipsei de competitivitate a celor care astăzi activează în acest sector. Cea mai bună măsură a valorii unui sector este concurența străină, nu fuga sau protecția față de aceasta. Lupta pentru consumatori și pentru piață la acel nivel se poartă. Deficitul comercial pe care îl înregistrăm astăzi în agricultură, și nu numai, este expresia clară a deficitelor în toate cele menționate mai sus.
Cu toate acestea, nu putem să nu menționăm și un alt aspect corect din punct de vedere economic: orice națiune trebuie să se specializeze în producție în funcție de avantajele sale comparative și competitive. Astăzi contează mai mult avantajele competitive. Degeaba ai pământuri bogate și roditoare dacă nu ai ceilalți factori care să contribuie la valorificarea eficientă a acestora. Nu te poți specializa în toate.
Deocamdată nu sunt multe aceste sectoare în care avem excedent comercial dar cele în care este clar că avem avantaje reale trebuie să le îngrijim și să le susținem să crească și mai mult. Evident, trebuie să lucrăm în paralel să poată fi și mai multe sectoare alături de cele menționate, dar ele vor apărea doar pe măsură ce rezolvăm din deficitele menționate (din care capitalul și accesul la capital sunt fundamentale și nu doar pentru agricultură). Oricum, subvențiile, ajutoarele de stat, banii din elicopter, protecționismul fiscal sau parafiscal, războaiele comerciale interne pentru a obține sau pentru a apăra anumite poziții de forță și privilegii nu ajută, ci mai mult încurcă.
