“Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat un Război Civil englez? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat un Război de Independență american? Ce s-ar fi întâmplat dacă Irlanda nu ar fi fost scindată niciodată? Ce s-ar fi întâmplat dacă Marea Britanie ar fi stat deoparte în Primul Război Mondial? Ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler ar fi invadat Marea Britanie? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi învins Uniunea Sovietică? Ce s-ar fi întâmplat dacă rușii ar fi câștigat Războiul Rece? Ce s-ar fi întâmplat dacă Kennedy ar fi trăit? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Gorbaciov?”
Acestor întrebări le formulează posibile răspunsuri un număr de 9 istorici britanici, toți de mare și recunoscută anvergură profesională, în cele aproape 450 de pagini cât are cea de-a doua ediție în limba română (Editura Polirom, Iași, 2022) a cărții Ce s-ar fi întâmplat dacă…? În fapt, o convingătoare încercare de reabilitare a istoriei contra-factuale, coordonată de Niall Ferguson. Contributorii au ales o suită de subiecte-cheie ale istoriei mondiale din arcul de timp cuprins între 1647 și 1997 pe care le analizează, le întorc pe toate fețele, dovedind că lucrurile ar fi putut să fi stat și altfel decât au stat în realitate. Iar acest altfel nu e nicidecum rodul unei fantezii bolnave. Ori scăpate din frâu. Cei 9 istorici nu scriu scenario hollywoodiene. Ei pornesc de la premisa că mai întotdeauna a intervenit un mic detaliu care a marcat o răsturnare de situație și uite așa se demonstrează că determinismul în istorie nu e nici pe departe chiar infailibil.
Istoricii tradiționali/tradiționaliști/determiniști, nu întotdeauna obligatoriu de modă veche, socotesc că istoria contrafactuală nu este nici mai mult, nici mai puțin decât un joc de societate sau o falsă problemă. Adevăratul cercetător profesionist al trecutului ar avea, în opinia lor, menirea și obligația de a se strădui să deslușească și să expună cât mai clar, mai coerent și mai onest posibil succesiunea de evenimente care au condus la un anume deznodământ. A te întreba, a presupune, a construi scenarii alternative nu e decât un pur joc al spiritului. Iar dacă din istorie chiar putem și vrem să învățîm ceva, atunci aceste învățăminte trebuie trase din ceea ce s-a întâmplat aievea.
Ferguson nu pledează nici un singur moment pentru a da droit de cite oricărui joc pur joc al fanteziei. Nimeni, nici măcar un singur cercetător serios care își asumă riscul de a se exersa în tentantul spațiu al contrafactualului, nu va emite ipoteza că, în plină Revoluție franceză, oamenilor ar fi putut să le crească aripi și în aceste noi condiții lucrurile ar fi stat de bună seamă astfel. Lunga Introducere a cărții înseamnă o amplă și documentată incursiune în istoria filozofiei (atrag, de pildă, atenția, asupra comentariilor referitoare la scrierile lui Marx și Engels) ori a literaturii (îndeosebi romanele lui Tolstoi și Dostoievski), făcută cu scopul de a argumenta utilitatea opțiunii contrafactuale. Postfața datorată aceluiași Niall Ferguson reiterează îndemnul de a îndrăzni pe mai departe întrebări asemănătoare acelora pe baza cărora e construită cartea.
Ferguson nu este însă doar un teoretician al temei, un susținător al metodei contrafactuale, ci probează printr-o contribuție practică validitatea metodei. Studiul său Uniunea Europeană a Kaizerului, gândit ca un răspuns la întrebarea Ce s-ar fi întâmplat dacă Marea Britanie ar fi stat deoparte în august 1914? mi se pare a fi unul dintre cele mai provocatoare din volum. Și J.C. D. Clarck, autorul eseului intitulat Irlanda Britanică. Ce s-ar fi întâmplat dacă Home Rule ar fi intrat în vigoare în 1912, produce, în ultimele rânduri ale intervenției sale, un îndemn în favoarea istoriei contractuale “Contrafactualul presupune căi alternative clar identificabile, al căror caracter distinct și coerent poate fi invocat deoarece istoricul le proiectează într-un viitor neconcretizat”
În ceea ce mă privește și prevalându-mă de faptul (avantajul?) că nu sunt istoric, ci doar un cititor consecvent și pasionat al cărților de istorie, pot să spun că am fost cel mai interesat de acele capitole ce abordează momente din cronologia secolului al XX lea. Am, așadar, în vedere deja amintita contribuție a lui Niall Ferguson, cea a lui Andrew Roberts Anglia lui Hitler. Ce s-ar fi întâmplat dacă Germania ar fi invadat Marea Britanie în mai 1940? în care autorul oferă și un răspuns la întrebarea dacă în cazul unei ocupații germane Anglia ar fi avut un guvern asemănător celui de la Vichy, studiul Europa Nazistă. Ce s-ar fi întâmplat dacă Germania nazistă ar fi învins Uniunea Spvietică scris de Michael Burleigh, Războiul sau pacea lui Stalin. Ce s-ar fi întâmplat dacă Războiul Rece ar fi fost evitat? Datorat lui Jonathan Haslam.
Ultimele două studii din volum demonstrează faptul că istoria contrafactuală poate ajuta la spulberarea unor mituri. În primul, intitulat Continuarea Camelotului. Ce s-ar fi întâmplat dacă John F. Kennedy ar fi trăit? , Diane Kunz demontează mitul în conformitate cu care J. F. K., socotit un președinte mai degrabă mediocru, ar fi decis retragerea trupelor americane din Vietnam. Aceasta în cazul în care ar fi câștigat un al doilea mandate. În cel de-al doilea, 1989. Fără Gorbaciov. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi prăbușit comunismul?. Mark Almond nu doar că are o părere extrem de critică despre ultimul președinte al URSS, ci și arată că prăbușirea comunismului i-a cam luat pe neașteptate pe președintele american George Bush, care nu avea nici pe departe anvergura și hotărârea predecesorului său Ronald Reagan, și pe liderii din Europa Occidentală. Unde mai pui că reunificarea Germaniei nu a prea fost dorită de Vest. Însuși Helmuth Koll, cancelarul reunificării, a privit-o la început cu reticență.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
