Compararea textelor în cazul volumului publicat de ministrul Lucian Bode arată clar că este vorba de un plagiat de bloc de text. De ce acest fapt este „o potențială problemă” si nu o problemă de plagiere prin faptul că furtul intelectual a fost făcut prin nemarcarea textului auto-asumat , prin ghilimele.
Îmi pun, la modul public, întrebarea din titlu. Ea decurge din ultima decizie a Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezoltării Tehnologice și Inovării (CNE) referitoare la pretinsa situație a neplagiatului, în cazul volumului publicat de ministrul Lucian Bode (LB), pe baza tezei sale de doctorat. Tinerii elevi, studenți sau doctoranzi care citesc raportul CNE în cauză ar putea număra, simplu, și ar constata, spre exemplu, că respectivul Consiliu, deși s-a autosesizat, nu prezintă în raportul difuzat pe site-ul propriu, decât analizele pentru textul din 31 de pagini. De ce numai atâtea, în condițiile în care cartea are 256 de pagini (informație dată după aplicarea TURNITIN la varianta electronică a volumului)? Au fost analizate de către grupul de lucru din Consiliul care s-a ocupat în special de analiză numai 30 de pagini sau numai pentru atâtea pagini au existat suspiciuni de plagiat? Cum au fost selectate paginile analizate de Consiliu?
Întrebările legitime care apar sunt mai multe. Universitatea Babeș-Boliay (UBB) și profesoara Emilia Șercan de la Universitatea București spun că teza de doctorat, reprodusă masiv în cartea analizată, este un plagiat. CNE susține, din contră, că nu este un plagiat ci sunt numai niște greșeli de citare/redactare. Rămâne de văzut cum vor rezolva Ministerul Educației și cel al Digitalizării această contrazicere între instituțiile lor. Este liber, legal, la plagiatul prin traducere sau folosind traducerile? Faptul că, frecvent, autorul cărții în discuție nu mai pune între ghilimele texte preluate prin traducere/din traduceri înseamnă că legea 206/2004 și ghidul propriu al CNE nu mai contează?
Asupra unor astfel de întrebări îmi propun să insist, pe scurt, în speranța că spațiul public va detalia discuția și instituțiile implicate vor reacționa.
Plagiatul prin traducere
Încep cu o constatare. La paginile 169-170 din cartea plagiată, după cum susține analiza UBB, și nu numai, TURNITIN indică paragrafe masive preluate din trei surse diferite din România.Nici ghilimele , nici trimiteri în text, la surse, nici pagini din lucrările sursă de unde au fost făcute preluările nelegitime. În plus, raportul final al CNE, cu numărul 40/18 mai/2023, nu menționează paginile respective ca fiind cel puțin suspecte de plagiat. De ce? Poate aflăm de la cei care au făcut analiza în baza căreia s-a luat decizia de „neplagiere”. Și, dacă vei compara raportul generat de softul de similitudine cu tabelul din raportul CNE, vei constata, ușor, că sunt multe alte pagini suspecte de plagiat, indicate ca atare de TURNITIN, dar care nu se regăsesc în analiza CNE.
În raportul de analiză se precizează că „o parte din textul din pagina 20 este preluat prin traducere din altă sursă necitată, și anume Tergin, 2006.” Este vorba de un întreg paragraf, de peste 100 de cuvinte, preluat fară citarea sursei si fără a fi marcat prin ghilimele. Este clar plagiat de bloc de text despre care referenții din grupul de lucru nu spun explicit că este vorba de un plagiat.
La pagina 21 din raportul 40, din 18 iunie 2023 se precizează că „O potențială problemă este că nu s-au folosit ghilimele.” Compararea textelor arată clar că este vorba de un plagiat de bloc de text. De ce acest fapt este „o potențială problemă” si nu o problemă de plagiere prin faptul că furtul intelectual a fost făcut prin nemarcarea textului auto-asumat , prin ghilimele. Formula „o potentială problemă” este folosită de mai multe ori ca eufemism pentru a evita recunoașterea plagiatului. În ce lucrare de specialitate au mai găsit autorii din grupul de lucru CNE această practică de evitare a adevărului, respectiv a recunoașterii plagiatului prin eufemismul „potențială problemă”?
Autorii raportului CNE în discuție justifică nemarcarea prin ghilimele a textelor preluate ilegitim de către LB prin raportare la un text de pe blogul American Psychological Association (APA). Acolo se indică, într-adevăr, că traducerile efectuate de către autorul textului în discuție pot fi considerate ca parafrazare și nu este necesar să fie marcate prin ghilimele. Aceeași prestigioasă instituție americană indică, însă, că a) este bine ca autorul în cauză să indice pagina de unde a preluat prin traducere și b) că dacă este vorba de preluarea dintr-o traducere publicată deja, atunci trebuie folosite ghilimelele ca marcaj de citare, alături de autorul și titlul lucrării-sursă. Multe dintre lucrările în engleză din care a preluat LB erau deja traduse în română. În consecință LB era dator să marcheze textele preluate din astfel de lucrări și prin ghilimele. Nemenționarea acestor paragrafe în raportul CNE, preluate din texte traduse și publicate deja în română, dar necomentate în raport, pare să fi fost una dintre schemele de bază prin care s-a încercat obturarea plagiatului LB. Citește intregul artiol si comenteaza pe Contributors.ro
