Unul dintre aspectele captivante ale lumii moderne este leadership-ul hibrid. Fie că vorbim de domeniul politic, economic sau social, azi conducerea este exercitată atât de către indivizi, cât și de algoritmi. Iar această provocare fără precedent cu care se confruntă majoritatea statelor lumii ne situează într-un moment istoric fragil și care, cel mai probabil, se va transpune în cea mai mare criză a tuturor timpurilor: criza de leadership!

Alina DicuFoto: Arhiva personala

Nu mai este niciun secret faptul că tehnologia are capacitatea de a ne influența comportamentul și chiar de a ne schimba radical deciziile, ba chiar de a prezice cu cine vom vota sau de cine ne vom îndrăgosti, fără ca măcar să fim (prea) conștienți de acest lucru. Iar din moment ce am început să ne cedăm din suveranitatea propriei conștiințe în favoarea inteligenței artificiale, total lipsite de emoție, tehnologiile smart par să preia controlul umanității.

În acest context, se naște întrebarea: Ce se va alege de umanitate în următoarele decenii? Și, mai ales, vor fi liderii politici actuali capabili să ne conducă spre un viitor luminos sau vom rătăci printre tenebrele unei lumi artificiale?

De fapt, cred că fiecare dintre noi este chemat să își răspundă la întrebarea: Cât ne (mai) conducem pe noi înșine și cât ne lăsăm conduși prin prisma sugestiilor și percepțiilor care provin din lumea virtuală?

Desigur, în spatele tehnologiei se află mintea și efortul uman. Dar, acest lucru nu este de ajuns pentru a garanta o orientare centrată spre om și umanitate. Oricât de mult am implica tehnologia în procesul politic, lipsa de integritate a unora dintre cei care decid soarta națiunii nu poate fi acoperită de nicio tehnologie, oricât de smart și sofistificată ar fi ea.

Problemele care vizează securitatea națională, dificultățile economice sau zbaterile sociale nu pot fi rezolvate cu ajutorul unor algoritmi care facilitează transmiterea mesajelor de către politicieni pe rețelele de socializare și nici măcar cu ajutorul robotului Ion, celebrul consilier al premierului.

Cu toate acestea, mulți dintre liderii politici de azi se confruntă cu mari dificultăți în a înțelege problemele complexe ale societății, dărămite să mai implementeze soluții eficiente.

Dacă e să facem o evaluare obiectivă a stării de fapt în care se află azi România – sărăcie, corupție, fraude, poluare excesivă, supra birocratizare, mizeria sexuală care destabilizează și dezagregă familia și aruncă omul în disperare și decădere – constatăm că, de fapt, suntem într-o criză acută de moralitate. Și, așa cum avertiza filozoful Jean-Loup d'Autrecourt, lipsa de igienă morală a indivizilor are drept consecință instabilitatea familială și chiar instabilitatea socială. Dacă nu există o bază morală solidă, se poate ajunge până la tulburări politice grave.

Uitându-ne doar la protestele care au loc în ultimii ani în Europa, putem lesne înțelege că încrederea cetățenilor în abilitatea liderilor politici de a gestiona criza actuală este puternic zdruncinată. Într-adevăr, mediocritatea și lipsa de viziune a clasei politice de azi a creat o breșă imensă între așteptările cetățenilor și rezultatele (sau mai bine zis lipsa rezultatelor) oferite de cei „aleşi” în urma exercițiului democratic.

Potrivit analizei efectuate de grupul britanic The Economist, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește Indexul Democraţiei, ceea ce arată că, pur și simplu, guvernul României a fost incapabil, de 32 de ani încoace, să se ridice la nivelul aștetpărilor cetățenilor săi sau să facă față problemelor care trebuie rezolvate cu adevărat. Suntem, într-adevăr, un „stat eșuat”.

Atâta vreme cât accesul la putere rămâne o prerogativă a partidelor politice, acestea focusându-se exclusiv pe acaparea și menținerea puterii de stat și recompensând doar loialitatea unor membri, în defavoarea integrității și pregătirii intelectuale necesare, vor exista consecințe dezastruoase pentru democrația românească.

De aceea, cred că, pe măsură ce tehnologia evoluează atât de rapid și furios, atribuirea rolului de lider politic nu mai poate fi făcută ca rod al unei simple conjuncturi favorabile sau ca urmare a înțelegerilor intervenite la masa negocierilor din cadrul partidelor politice. E nevoie de mult mai mult decât atât. E nevoie ca liderii politici să își asume responsabilitatea pentru deciziile luate și să nu se mai ascundă în spatele unei majorități, sau ale alteia, fără să dea socoteală pentru consecințele negative create în societate, dar pe care le suportăm cu toții în fiecare zi.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro