Da, titlul e pus la misto. Totusi, exista si o parte serioasa. In dimineata asta, pe la vreo 10.30 (da, e dimineata pentru mine la ora aia, desi ma trezesc la opt far-un sfert), plecind de la Casa Presei, aud zgomote. Eram in statia lui 335 cind, pe deasupra, doua elicoptere se miscau lenes spre Arcul de Triumf. Atit de lenes, ca presupun ca le durea, de teribil ce era zgomotul.

Doua elicoptere, zic. Unul alb, mai mare, in fata, pe care scria POLITIA. In spatele lui, la vreo 50 de metri, in nuante de verde de camuflaj, al doilea, cu usa laterala stinga deschisa. Cine s-a uitat la filme de actiune le stie, genul Black Hawk (dar nu Black Hawk, ca romanii nu-si permit asa ceva), dar fara mitraliere si alte povesti. Un elicopter al armatei, alfel spus.

Ei bine, in usa trona un soldat cu o pusca. Primul gind a fost acela ca romanii nostri s-au apucat sa faca repetitii pentru summit-ul de la inceputul lui aprilie. Care va sa zica, ne facem si noi ca sintem tara serioasa si scoatem doua elicoptere la interval, sa se vada cam cit de sigur e Bucurestiul. Nu de alta, dar daca am ajuns sa dam acreditari pina si maturatorilor, e o treaba.

Revenind la soldatul din elicopter, pusca lui avea montata o luneta (de unde si titlul). O luneta care a reflectat soarele fix in ochii mei. Care eu, un oarecare cascind gura dupa elicoptere militare, m-am cam speriat. De ce? Pentru ca am simtit cum un soldat roman se uita prin luneta unei pusti la mine. Si m-am speriat nu pentru ca se uita la mine, un biet muritor cascind gura dupa elicoptere, ci pentru ca mi-a fost teama sa nu scape degetul pe tragaci si sa ma faca ciur.

Ce invataminte trageti voi de aici? Ei bine, acelea ca eu n-am incredere in soldatii romani nici cit intr-un cui de tei, oricit de profesionisti s-ar lauda ei ca sint. Mi-e frica, pur si simplu, de soldati romani cu arme incarcate pe mina.

Altfel, o sa ne distram teribil de summit, cind traficul in zona Pietei Presei o sa fie inchis si-or sa se dea claxoane peste claxoane. Nu de alta, da’ ma gindeam ca, daca tot ne laudam ca avem elicoptere, de ce nu ii transportam pe nenii aia cu ele? In fond, Casa Poporului e cit… err, Casa Poporului, o fi loc de aterizat. De ce? Eh, ca e mai simplu sa blocam traficul, de aia.

Comenteaza pe blogul Subiectiv.