În primul articol am dezbatut pe larg de ce, din punctul meu de vedere, încercarile de cârpire a sistemului de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) în limbajul nespecialiștilor termoficare sunt o povară pentru bucureșteni.
Tehnic am demonstrat că energia termică produsă în CET-urile aparținând ELCEN și distribuită de Termoenergetica apartinand Primariei Municipiului București(PMB) nu este un produs de înalta eficientă (ca asta dorește UE prin directiva privind cogenerarea), că majoritatea timpului CET-urile funcționează cu cazanele de apa fierbinte (echipamente de vârf folosite în baza sarcinii termice) și că miliardele folosite pentru reabilitarea rețelelor termice sunt bani aruncați pe geam care cândva vor rezolva problema.
Dupa licitația din 2022 pentru închirierea unor cazane de apă fierbinte la care nu s-a prezentat niciun ofertant, pe ordinea de zi de ieri a fost supusă votului o hotărîre de consiliu local care să aprobe achziționarea unor de minicentrale termice care să fie instalate în 20 de puncte termice (PT) cu probleme aparținând Termoenergetica.
https://doc.pmb.ro/consiliu/sedinte/494/oz/11255.pdf
Pentru cei care au rabdare mai sus în link este și Studiul de fezabilitate, realizat de către Asocierea Audit IT&C și Energy & Eco Concept, care este o ,,capodopera” pentru modul în care se cheltuie banii publici pe studii de fezabilitate inutile cu alegerea soluției dorite de beneficiar (PMB),
Este atat de standard încăt nu are rost să-l comentez, dar îi informez că: Vest Energo are motoare termice în funcțiune, nu turbine cu abur, și pompe de reactivare nu există ca noțiune în energetică.
Cele 2 scenarii comparate sunt:
,,Scenariul 1: Instalarea unor capacități modulare de producere a energiei termice, practic a unor minicentrale termice containerizate mobile lângă cele 20 de puncte termice.
Scenariul 2: Utilizarea de capacități modulare de producere a energiei termice – deci a minicentralelor termice containerizate mobile - lângă puncte termice echipate ca la scenariul 1, dar având în pus montate și instalații fotovoltaice, pentru producerea și utilizarea locală de energie electrică pentru limitarea consumului de energie electrică produsă din combustibili fosili. ”
Scenariile sunt identice ca soluție tehnică, diferențe din punct de vedere tehnic între variantele sudiate neexistând, Scenariul 2 fiind Scenariul 1 actualizat la un viitor verde, așa cum și în scenariul 1 se poate arde amestec gaz natural cu hidrogen.
Scenariul eliminat, ca așa cere legea, este evident: să nu se facă nimic, parcă din cauza asta s-a făcut studiul de fezabilitate, nu ca totul era perfect.
Deja se elimină din SF concurența nedorită pentru licitație restrângând tipul de echipament folosit: ,,Utilizarea a două cazane în cadrul minicentralei în locul unuia singur diminuează problemele care pot aparea în cazul unei defecțiuni sau al unei indisponibilități tehnice temporare și aceasta cu cât mai mult cu cât cazanele vor fi din tipul cu două corpuri diferite pentru fiecare cazan, corpurile menționate funcționând separat. ”
Concluzia Studiului de fezabilitate, evidenta pentru că nu există 2 soluții diferite comparate este ,,Varianta constructivă aleasă este cea corespunzătoare scenariului 1, așa cum va rezulta și din analiza financiară ..... Motivul alegerii (n.n. Scenariului 1) este faptul că prima urgență a investiției este asigurarea energiei termice prin minicentrale containerizate mobile, astfel încăt echiparea acestora cu sisteme fotovoltaice nu reprezintă o necesitate, cel puțin în contextul utilizării minicentralelor în vecinătatea punctelor termice situate, la rândul lor, între blocuri înalte, unele de 10 niveluri, ceea ce reduce semnificativ randamentul de funcționare al sistemelor fotovoltaice.”
Restul paginilor de la 97 pâna la 410 din document sunt ,,bla-bla-bla-ul” care completereaza studiul de fezabilitate conform legislatiei în vigoare.
Exista însă niște date statistice foarte interesante și anume că cele 20 de puncte termice au furnizat 53,5% din energia necesară pentru consum, niciunul neajunând să furnizeze 80% din acest necesar și că în București există 1094 puncte termice având o putere termică instalată de 3.417,112 MW.
Din descrierea acestei soluții se constată că apa fierbinte din primar va fi încălzită local înainte de punctul termic pentru a transfera în secundar (rețeaua care se duce la blocuri) energia termică pe care nu o poate asigura la aceste puncte termice rețeaua primară a Termenergetica și în cazul când sunt avarii aceste minicentrale vor fi sursa de energie termică.
Soluția tehnică aleasă este în regulă din punct de vedere conceptual, dar prea multe module de minicentrale, cu puteri termice diferite (1, 2 si 3,5 MW).
Daca 35 de minicentrale pentru 20 de puncte termice, adică 75,5 MW termici costă 113,038,600 milioane de lei fară TVA și 134,515,934 lei cu TVA ajungem la o investiție specifică de aproape 300 euro/kWtermic instalat (299,44 euro la un curs de schimb de 5 lei/euro).
Această variantă de avarie este de fapt dublarea locală a capacității de producție existente în ELCEN la capătul celalalt al conductelor din primar pentru aceste puncte termice.
Are ceva avantaje:
- asigură confortul utilizatorilor,
- elimină pierderile la transportul energiei termice
- nu mai trebuiesc bagați bani în centralelele ELCEN
- minicentralele au puteri instalate în fiecare PT sub 20 MW combustibil consumat și pentru ele nu se platesc încă certificate pentru CO2-ul emis, deci un preț teoretic mai mic decât în cazul CAF-ului din CET.
Dezavantajele sunt că investiția specifică este mare conform litaraturii de specialitate și comparativ cu o centrală termică de apartament (20,000 lei la cheie cu proiectele incluse, instalație de gaz și echipamente pentru un apartament de 3 camere – adica 167 euro/kW – 24 kW centrala) și că nu este pe placul UE care tot marșează pe cogenerarea de înalta eficiență, ceea ce însemană în București și investiții în sursele de energie (CET-urile sunt uzate fizic și moral) pe lângă cele în rețelele termice.
Dacă în studiul de fezabilitate s-ar fi luat Scenariul 2 producerea în cogenerare cu motoare cu gaz a aceleiași cantități de căldură probabil aceasta ar fi fost varianta mai eficientă economic. Ipoteza mobilității sursei ar fi fost asigurată, până și durata de instalare de 7,5 luni ar fi putut fi asigurată cu o minimă planificare, dar nu s-a dorit pentru că era mai complicat de eliminat această variantă din ipotezele de intrare la prețurile actuale ale energiei electrice (mai ales ca unul din avantajele subliniate în studiu este ca PT-urile sunt langă statiile de transformare ale distribuitorului de energie electrică).
Scenariul 2 putea fi foarte bine și externalizarea serviciilor către un operator privat, de la care Termoenergetica să cumpere acestă energie termică, investiție 0 pentru municipalitate și niciun risc legat de achiziție.
Pentru scenariul 2 pot fi și alte variante, imaginația însa le-a lipsit celor din primărie care au recepționat ceea ce ați putut citi mai sus.
Implementarea acestei soluții pentru tot orașul ar costa cam 1 miliard de euro, ceea ce nu e rau, e cam căt costa și reparațiile în conducte în urmatorii ani.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
