Vinerea trecută, in Statele Unite, Silicon Valley Bank, o bancă cu o vechime de 30 de ani, specializată pe finanțarea start-up-urilor cu afaceri în tehnologia informațiilor s-a prăbușit pentru că nu a putut face față retragerilor de lichidități generată de panică.
Peste weekend, Signature Bank, o instituție financiară din New York cu conexiuni puternice cu companiile de cripto active și-a închis porțile brusc după ce autoritățile de reglementare au spus că prăbușirea ei ar putea amenința întregul sistem financiar. Signature Bank, cu o istorie de puțin peste două decenii, se concentrase pe clienții bogați și prin construirea de relații personale cu aceștia. În cea mai mare parte a istoriei sale, a avut birouri doar în zona New York-ului.
Analiștii spun că, într-o oarecare măsură, este o victimă a panicii din jurul Silicon Valley Bank. Acum, în SUA, agențiile guvernamentale iau măsuri de urgență pentru a sprijini sistemul financiar, iar președintele Joe Biden îi asigură pe americani că banii pe care îi au în bănci sunt în siguranță.
Înainte de prăbușire, Silicon Valley Bank era a șaisprezecea bancă din Statele Unite și finanța aproape jumătate din companiile din tehnologia informației, dar în ultimul an începuse să se clatine după o perioadă dificilă pentru companiile din tehnologie, care, mai ales în ultimele luni începuseră să-și lichideze depozitele, aparent pentru a acoperi nevoile de finanțare a salariilor și pentru cloud.
Acest lucru a forțat banca să vândă o parte din obligațiunile pe termen lung pe care le deținea, cu pierderi abrupte, dar ritmul acelor retrageri pentru capitalul de lucru s-a accelerat pe măsură ce s-a răspândit vestea despre ceva dificultăți în asigurarea de lichiditate, făcând pur și simplu ca Silicon Valley Bank să intre în insolvență. Banca deținea titluri de trezorerie și alte obligațiuni în valoare de miliarde de dolari, ceea ce este tipic pentru majoritatea băncilor, deoarece sunt considerate investiții sigure.
Cu toate acestea, valoarea obligațiunilor emise anterior a început să scadă, pentru că acestea aduceau dobânzi mai mici decât obligațiunile comparabile emise în mediul actual cu rate ale dobânzii mai ridicate, iar planul agresiv al Rezervei Federale de a crește ratele dobânzilor pentru a combate inflația a agravat problemele de lichiditate din Silicon Valley Bank.
Aceasta ar fi o primă chestiune discutabilă, dacă ne uităm la modul în care băncile centrale s-au gândit că ar putea revigora economia după criza financiară din 2008 și anume achiziționând active financiare, preluând riscuri de la băncile comerciale și inundând piețele cu bani ieftini, ținând totodată dobânzile de politică monetară la un nivel extrem de redus, în unele cazuri chiar pe teritoriu negativ. Brusc, ultimii ani au adus o serie de șocuri fără precedent, conducând la niveluri record ale ratelor inflației, pe care băncile centrale s-au văzut obligate să le contracareze prin majorarea ratelor dobânzilor: criza Covid-19, distorsionarea lanțurilor de aprovizionare, criza energiei, războiul din Ucraina și criza alimentară dar și criza climatică.
Dar dobânzile fuseseră mici pentru mai bine de un deceniu și așa se explică și de ce, din dorința unui câștig mai bun, mulți investitori instituționali sau de retail s-au orientat spre alte plasamente. Emergența noilor clase de active, criptoactivele, au găsit astfel un mediu receptiv printre deținătorii de capital. Să nu uităm, pe măsură ce pe piețele convenționale reglementarea se întărea, criptoactivele se dezvoltau nestingherite și ...nesupravegheate.
Atât Silicon Valley Bank, cât și Signature Bank aveau afaceri și conexiuni în acest domeniu. În mod ironic, învățămintele crizei din 2008 în ceea ce privește standardele laxe de pe o piață și importanța reglementării și a supravegherii, au fost prost aplicate. Nimeni nu a avut suficientă voință să pună ordine în pleiada de supernove financiare care apăreau și dispăreau precum niște comete lunatice. Prăbușirile sau oscilațiile abrupte de valoare, natura speculativă și lipsa de substanță economică evidente ale celor mai multe dintre afacerile finanțate de SVB și Signature Bank vor explica cel mai probabil dacă vor continua panica și potențiala angrenare în cădere a unor următoare verigi din lanț.
Vom sta cu ochii în continuare pe finanțatorii reglementați și cei care de bună-credință, care au depus banii la aceste instituții ca să-i utilizeze ca și capital de risc pentru un profit mai bun, incomparabil mai bun decât ...al celor mai sigure investiții de pe piețele globale. Iar poate că aceasta este cea mai mare ironie.
În 2008, când la ușa marilor bănci a bătut falimentul, amenințând că vor târî sistemul financiar global în abisul eșecului lor, dezastrul a fost declanșat din cauza lor, prin investițiile nesăbuite în obligațiunile ipotecare fără valoare pe care le făcuseră pe piața sub prime. De data aceasta, însă, distrugerea Silicon Valley Bank și prăbușirea au fost declanșate de investițiile sale în ceea ce este considerat în unanimitate cea mai sigură investiție de pe piețele financiare globale - obligațiunile de trezorerie americane! O lecție amară, despre cum lipsa de adecvare între scadențele activelor poate duce în 48 de ore în incapacitate de plată o bancă aparent solidă.
Între timp, autoritățile financiare din SUA au anunțat un plan pentru a-i sprijini pe deponenții de la Silicon Valley Bank și Signature Bank (SVB), un pas esențial pentru a opri o eventuală panică a altor deponenți cu privire la recentele falimente. Rezerva Federală, Departamentul de Trezorerie al SUA și Federal Deposit Insurance Corporation, (FDIC- Fondul de garantare al Depozitelor american) au decis să garanteze toate depozitele la Silicon Valley Bank, precum și la New York's Signature Bank, care a fost pusă sub sechestru duminică: au fost de acord să garanteze toate depozitele, peste și dincolo de limita depozitelor asigurate de 250.000 USD.
O ironie a acestei situații este că soluția adoptată se datorează faptului că cea mai mare parte a start-up-urilor cliente ale Silicon Valley Bank și dintre cei care avansaseră capitalul de risc pentru finanțarea acestor antreprenori aveau mult mai mult de 250.000 de dolari la bancă. Astfel, până la 95% din depozitele Silicon Valley și în jur de 90% din cele de la Signature nu erau asigurate. Pierderea este un apanaj al riscului la care deținătorii de fonduri s-au expus, dar … se pare că efectul de domino este mai riscant pentru o economie sistemică decât absorbția riscului. Mai degrabă s-ar impune preluarea totală a șocului pe spezele altora.
Iar aici apare o nouă ironie: oricât de mult se insistă că nu vor suporta contribuabilii salvările de acest gen, FDIC, Fondul de Garantare este totuși alimentat de bănci, iar acestea sunt contribuabili prin taxe și impozite (cel puțin, așa ar fi moral). Dar, în mod curent, aceste contribuții se transferă prin creșteri de comisioane asupra clienților de business și asupra consumatorilor, care, la rândul lor, sunt contribuabili. De ce ar fi de data aceasta altfel? Cu toate acestea, e prea devreme să știm ce se va întâmpla, mai ales că alte șase bănci regionale americane au fost puse sub supraveghere. Promisiunea că nu contribuabilii vor suporta costurile salvării băncilor a fost infirmată de istorie, acesta este singurul lucru cert.
Prin urmare, un lanț vicios se creează: atât băncile, cât și consumatorii sunt mai puțin motivați să fie precauți cu banii lor, dacă pot presupune în mod plauzibil că guvernul va interveni și îi va salva din orice greșeală. Iar când o astfel de salvare folosește bani publici pentru a compensa deciziile financiare riscante sau proaste, stimulează deciziile mai riscante sau mai proaste în viitor și se creează ceea ce se numește hazard moral. O astfel de situație ar putea avea ca rezultat mai multe reguli și mai multă reglementare care s-ar răsfrânge asupra celor care ar avea cea mai puțină nevoie de ea in situația de față: simplii consumatori deponenți.
În schimb, pentru cei care erau investitori profesioniști și care au avansat fonduri consistente pentru a finanța aceste joint-venture riscante din domeniul tehnologiei, nu au fost trasate niște limite care să-i avertizeze că aceste start-up-uri în care pompau bani cu nemiluita, nu aveau active fixe care să poată fi valorificate în caz de lichidare și nici nu aveau o regularitate în producerea de venituri. Au fost crezute „pe cuvânt”, când explicau folosirea de algoritmi complecși pentru lipsa de transparență a lanțurilor de producere a profitului, chiar dacă era menită să ascundă (prost) că erau castele construite pe nisip și cu nume pompos.
Unii, după o atentă examinare, le-au asemănat chiar cu jocuri piramidale, iar asta este o altă ironie, pentru că deși istorii asemănătoare erau cunoscute, lecția nu a fost învățată: toate schemele Ponzi se prăbușesc în cele din urmă sub propria lor greutate, în propria obscuritate.
In ceea ce privește Signature Bank, a fost una dintre puținele instituții financiare care și-au deschis porțile pentru a prelua depozite de active cripto, o afacere în care a intrat în 2018... Prăbușirile SVB și Signature Bank au fost al doilea și al treilea ca mărime din istorie, cu Washington Mutual - care a căzut în timpul crizei financiare din 2008 – încă numărul 1 în dezastrele financiare.
O altă mare ironie este aceea a tehnologiilor care stau la baza afacerilor derulate de aceste bănci, adică a facilităților aduse de digitalizare. În cazul Silicon Valley Bank a fost vorba de ușurința cu care clienții săi puteau executa retrageri și viteza cu care s-a răspândit vestea despre dispariția iminentă a Silicon Valley Bank (ambele prin canale digitale), care a dus la o lipsă de încredere în viabilitatea afacerilor finanțate de SVB, care a contagiat și clientela Signature Bank.
Dar șirul ironiilor continuă: SVB i-a avut drept clienți pe unii dintre cei mai străluciți manageri de capitaluri: investitori de capitaluri de risc. Alături de aceștia se aflau mulți dintre cei care pretind că propulsează revoluția fintech, care poate transforma lumea prin algoritmii și analizele lor extrem de sofisticate, clienții tipici ai băncii. Soldurile lor sunt acum blocate la banca acum insolvabilă pentru că nu a evaluat corect riscul! Probabil că modelele de management al riscului și puterea analitică pe care o finanțau nu au fost testate intern. Ironic, nu?
Dacă ar fi să luăm în considerare implicațiile pe care le vor avea aceste prăbușiri, nu cred că este realist să spunem că hemoragia s-a oprit prin acțiunile rapide pe care le-au luat autoritățile americane, în speță, FED-ul și FDIC-ul și nici că toată munca de întărire a supravegherii bancare de după criza globală din 2008 chiar va avea efectele dorite. Condițiile din economie sunt cu totul altele față de ultima dată când băncile intrau în insolvență în 2008, când recesiunea își arăta colții, deflația câștiga avânt, iar FED-ul pompa bani și infuza lichiditate prin deciziile guvernanților americani.
Chiar dacă economia încă (mai) merge bine, cu o inflație inacceptabil de ridicată , prin injectarea de lichidități pentru a salva băncile falimentare rezultatul este că se alimentează și mai mult inflația. Bizare sunt însă, și aici s-ar putea să fie o altă ironie a crizei actuale, numărul mare de concedieri, tocmai din industria tehnologiei informației, și cumva se pare că nu există o soluție nedureroasă la spargerea ultimei bule. Din nou, economia globală trebuie să se pregătească pentru vremuri tulburi, pentru că și motorul avansat s-a gripat. Și gripa e contagioasă rău!
N.Red: Calu Monica este jurist specializat în Dreptul consumatorilor, cu o experiență de mai mult de un deceniu în acest domeniu. Este specializată în protecția drepturilor consumatorilor de servicii financiare, iar domeniile sale de expertiză includ contractele bancare, contractele de asigurări, reglementarea drepturilor consumatorilor de servicii financiare în legislația internă și a Uniunii Europene. Deține, de asemenea, o licență în economie. Este fondatoare și președinte a Asociației Consumers United/Consumatorii Uniți și membră în Banking Stakeholders Group (BSG) la Autoritatea Bancară Europeană (EBA) și în Insurance and Reinsurance Stakeholders Group (IRSG) la Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), reprezentând consumatorii. Este membru independent în ONG-ul internațional Finance Watch.
