Zilele acestea paginile de social media abundă de dezbateri și întrebări care reflectă creșterea anxietății românilor față de digitalizare. Unele întrebări devin repetitive, ducându-ne la concluzia că avem câteva probleme de fond încă nerezolvate. Este nouă problema din dezbaterea publică despre casele de marcat automate de la Auchan ? Ne confruntăm cu ceva fără precedent? Ne vor lua roboțeii și Chat GPT/ION locurile de muncă? La ce facultate să NU dăm? Are frâne trenul digitalizării?
Poveștile progresului tehnologic
Când este vorba de progresul tehnologic al omenirii, aproape fiecare moment din istorie a fost un joc precar de echilibru între două povești și două extreme. Cu excepția, poate, a unor momente de regresie tehnologică provocate de dezastre naturale sau războaie.
Prima poveste este acea a unui trecut ”pur”, a unei tinereți a societății unde totul era mai bine, omul trăia ”mai aproape de natură”, fără toate aceste noi jucării și tehnologii și fără toate pretențiile moderniștilor, fiind mai fericiți și mai împliniți. Bărbatul era bărbat, femeia,femeie și casa,casă și ”ne descurcam și fără X sau Y”.
A doua poveste era și este a unui viitor glorios în care toate problemele prezentului de foamete, boli, suferință și injustiție vor fi eradicată cu ajutorul unor noi invenții, unor noi soluții și descoperiri tehnice sau filozofice, depășind mentalitățile retrograde ale conservatorilor.
Transpuneți poveștile astea în aproape orice moment din istorie și veți vedea că funcționează. De la invenția dinamitei la decodarea ADN-ului și apariția telefoniei mobile, mereu aceste două curente au stat față în față de părțile opuse ale baricadei tehnologice. Mereu cu declarații maximaliste de genul ”dacă facem metrouri, vom călători cu toții mai aproape de iad!” sau, de partea opusă, ”energia nucleară va aduce prosperitate în fiecare casă de pe Glob!”.
Dincolo de povești, este evident că în fiecare eră a istoriei începând cu descoperirea agriculturii, multe invenții au redus, uneori dramatic, gradul de suferință a ființei umane și, evident, volumul de muncă. La fel, în fiecare eră, noile tehnologii au dus la noi și noi suferințe și probleme, mai ales atunci când au fost dezvoltate și folosite fără nici un fel de moderație sau atenție.
În această dinamică adăugați nenumăratele influențe ale ideologiilor spirituale sau politice și curentele și necesitățile socio-economice și veți obține un model destul de veridic al istoriei, în care concluzia este totuși că în general, a doua poveste a triumfat mereu.
O dată început, progresul nu se oprește. Aceleași dezastre naturale sau războaie uneori l-au încetinit cel mult, dar alteori l-au accelerat. Orice plan societal care își propună soluții împotriva sau schimbărilor tehnologice sau fără să țină cont de ele nu prea are rost de izbândă.
Ce meserii sunt în pericol
Așadar, esența discuției despre casele de marcat este una la fel de veche ca și omenirea. Există o listă interesantă (și incompletă) pe Wikipedia despre meserii demodate și numeroase predicții despre care meserii vor deveni inutile în următorii 10 ani. Exemplul oferit mai sus pune chiar meseria de casier pe primul loc, dar puteți găsi ușor alte prognosticuri despre altele.
În principiu, orice activitate care poate fi reprodusă la un nivel de productivitate similar și ideal mai bun (iar în unele cazuri excepționale, mai slab) de o tehnologie este și a fost constant în istorie, în pericol.
Astăzi vorbim de șoferi, curieri, poștași și, în general, operatori de mașini și utilaje și tot ce ține de manipularea fizică a unor materiale și produse care pot fi operate și gestionate de roboți dotați cu senzori de ultimă generație și modele de gestiune avansate.
Urmează apoi cei care livrează servicii de intermediere sau de gestiune de date, sarcini care pot fi acum reproduse de programe scrise bine și, mai ales, de algoritmi care sunt capabili să învețe singuri. De exemplu, translatori, agenți de voiaj, contabili, agenți bancari, secretari etc.
Iar apoi... pare că aproape orice este posibil dacă extrapolăm ce făceau progrămelele de chat automat acum 5 ani față de ce face Chat GPT azi. Avocați, programatori, artiști (grafici, muzicieni, chiar și bijutieri), doctori și, pare-se, consilieri de prim-miniștri.
Este o discuție valabilă dacă acum, în 2023, numărul de meserii în pericol este mai mare decât în alte ere dat fiind rapiditatea avansurilor tehnologice. Personal consider că proporția din populație afectată negativ/pozitiv nu este vast diferită, dar că da, necesitatea de flexibilitate în plănuirea unei cariere este mai valabilă acum decât în multe alte momente ale istoriei umane.
Și mai este adevărat că este o problemă socială când o persoană își pierde locul de muncă pentru care s-a pregătit mulți ani prin școală sau facultate și unde a acumulat o experiență anume alți mulți de ani, fără a avea un recurs la o alternativă. Este o dramă când din motive de altfel perfect raționale, un angajator preferă să crească productivitatea sau profitul folosind o nouă tehnologice în locul unui vechi angajat.
Dar drama intervine mai ales atunci când schimbarea este făcută prost.
Implementare sustenabilă și flexibilitatea competențelor
Uniunea Europeană poate fi acuzată că nu ține, din păcate, pasul cu alte puteri când vine vorba de cursa tehnologică. Dar tot UE este un lider mondial în acest moment în a veni cu soluții, multe dintre ele anticipative, la problematica noilor tehnologii și a implementării lor într-un mod etic și sustenabil. Aveți AICI o listă a tuturor dosarelor adoptate sau în lucru pe acest subiect, care merg mult de ”simpla” discuție despre locuri de muncă.
Poziția cea mai recentă a Parlamentului European rezumă destul de clar situația: pe de o parte trebuie gestionate probleme etice, legale și sociale iar anumite sectoare de muncă vor dispărea, dar că dacă structurile de sprijin necesare, de educație și de pregătire vor fi create, cetățenii vor avea mai mult de câștig decât de pierdut, prin creșterea productivității, a capitalului, a inovării, a sustenabilității muncii și chiar noi locuri de muncă ce vor fi create.
Soluția este formată dintr-o combinație de măsuri preventive dar și de remediere. Competențele trebuie să devină mai flexibile, iar acumularea unora noi ceva normal și permanent, ușor de accesat pentru angajați sau chiar pentru independenți. Orice nouă implementare trebuie făcută etic, transparent, având în minte nu doar profitul imediat, dar mai ales sustenabilitatea socială, impactul asupra muncitorilor și chiar a comunităților din spațiul respectiv, cu soluții de muncă alternative oferite.
În absența unor povești extreme, ca cele de la începutul acestui text, în vasta majoritate a cazurilor valurile de schimbări tehnologice pot duce cu ele, înainte, pe cei afectați direct. Casierii din supermaket-uri pot fi mutați pe alte raioane sau în alte departamente, la fel cum șoferii de motostivuitoare pot deveni supraveghetorii dronelor care vor automatiza acea muncă. Cu cât munca se va eficientiza și productivitatea va crește, majoritatea proiecțiilor ne arată că de fapt mai multe locuri de muncă vor fi create, dar de multe ori cu o calitate a vieții sporită prin evitarea de sarcini fizice grele sau repetitive.
Cuvântul cheie va rămâne ”competențe”. De altfel, 2023 va fi Anul European al Competențelor, atât pentru a face față penuriei de angajați din anumite domenii, dar mai ales pentru a duce la flexibilizare și adaptabilitate mai bună a cetățenilor europeni în față tranziției duble verzi și digitale. Nu este ceva ușor de înghițit totuși pentru românii crescuți sau educați în era în care un anume parcurs de educație părea că îți va asigura o meserie pe viață.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contribuotrs.ro
