L-am votat pe Traian Basescu. In 2004, vorba celor de la Radio Guerrilla, era singurul tip cu cojones. L-am votat pentru ca a stiut sa fie un politician parsiv, care stie sa-si atraga alegatorii altfel decit sub forma traditionalisto-demagoga a promisiunilor desarte. L-am votat pentru ca ma saturasem de mutra lui Adrian Nastase si de aerul de superioritate, de mirosul de parvenitism pe care il emana si de morga afisata zilnic, de parca urma sfirsitul lumii. Dupa patru ani de Basescu, ma gindesc ca in 2009, daca va candida, sa il votez pe Nastase.

Traian Basescu mi-a placut pentru ca iesea din tiparele politicianului roman obisnuit. Mi-a placut cind a iesit la Universitate, la Revelion, si a baut sampanie direct din sticla. Mi-a placut ca a stiut sa se foloseasca de trecutul sau comunist astfel incit sa nu para ceva rau. Cu toate astea, Traian Basescu s-a schimbat. Din omul vesel, care emana optimism, a ajuns sa-mi para un fel de primar de comuna dintr-un colt uitat de tara.

Basescu a devenit, in patru ani, un om ursuz, monoton, care nu mai are nimic de spus. Desi da o caruta de bani pe haine (pentru ca, in fond, si le permite), se imbraca precum primarul de care scriam mai sus. Vesnicul pulover in care e surprins de televiziuni in alte cadre decit cele formale tinde sa devina la fel de antologic precum vesta lui Ion Cristoiu. Traian Basescu se plafoneaza, nu ma mai reprezinta.

Am considerat, in 2004, ca ma poate reprezenta pentru ca a stiut sa fie altfel, a stiut sa atraga electorat cu cap, a stiut sa isi insuseasca imaginea de presedintele tuturor romanilor. Intre timp, imaginea s-a diluat, iar Basescu imi pare presedintele tuturor celor cu opt clase. Toata munca de imagine s-a dus pe Apa Simbetei in momentul in care au inceput sa-i scape mirlaniile.

Imaginea lui Basescu, de om cu capul pe umeri, potent (si nu ma refer la ce face omul noaptea cu nevasta. Sau cu Elena Udrea, dupa cum umbla vorba prin tirg), a inceput sa se scurga din momentul in care a aparut in public cu fata exagerat de serioasa de care am fugit. Basescu s-a transformat intr-un Adrian Nastase, cu precizarea ca nastasele cu chelie a uitat de eleganta la care il obliga functia, a uitat sa mai glumeasca si a uitat sa mai fie om. Pentru ca, in fond, l-am votat pe Basescu pentru ca a mizat pe imaginea de om, nu pe cea de politician.

Trebuie sa recunoastem, totusi, ca Traian Basescu a scapat de multe ori de linsajul mediatic. Poate pentru ca ziaristii l-au placut din aceleasi motive ca si mine si au fost mai iertatori, poate pentru ca s-a folosit de ultimele ramasite de omenie pe care le mai avea. Golden Blitz, Elena Udrea, biletelul roz, alcoolul, tiganca imputita sint doar citeva dintre exemplele care arata involutia presedintelui. “E si el om”, ar spune unii. A fost, as spune eu. Basescu se transforma intr-un robot care nu mai gindeste, ci doar executa programul pe care il are intiparit in memorie.

Cea mai recenta iesire spumeginda a celui care obisnuia sa fie un om care conduce o tara, iar nu un robot care se trezeste vorbind, este legata de “tonomatele cu euroi”. Nu neaga nimeni ca ce spune Basescu n-ar putea fi adevarat. Dar felul in care o spune te face sa te intrebi de ce l-ai votat. Pe mine, cel putin, ma face sa ma intreb de ce.

Vrem sau nu, presedintele este oglinda unei tari. Cel putin in mintea alegatorului. Daca in primii doi ani mai traiam cu impresia ca unele lucruri s-au schimbat in bine - poate si din cauza ca Basescu inca mai parea un om potent -, acum tind sa cred ca ne ducem de ripa. Si asta din cauza ca Basescu pare ca se scufunda. Comandantul vasului Romania este tot mai ursuz si tot mai obosit, iar in oglinda-oglinjoara botezata Traian nu se vede decit o tara dupa chipul si asemanarea conducatorului: ursuza, obosita, plictisita.

Traian Basescu, cel putin din punctul meu de vedere, n-o sa mai iasa presedinte si pentru a doua oara. Si asta pentru ca, inainte de orice, evolutia sa a decurs taman invers decit cea a lui Adrian Nastase. Nastase a urmat exemplul Basescu si s-a umanizat - exemplu sta blogul -, si-a reincarcat bateriile, spre deosebire de presedintele in functie, care - si se vede - e epuizat.

Oboseala l-a rapus atit de tare, incit a reusit sa se faca antipatic pina si celor carora le era simpatic, daca nu chiar drag. Mie, unuia, toate zvonurile despre whisky-ul pe care il bea marinarul incep, acum, sa-mi para adevarate, chiar daca am refuzat cu indirjire sa le cred pina de curind. Nu de alta, dar am o imagine clara a unui Basescu deprimat, cu paharul in fata, care o sa-si dea cu sticla-n cap de ciuda ca nu i-a iesit pasenta.

Cu toate astea, nu-mi pare rau ca l-am votat. Acum stiu de ce a fost in stare. Si stiu ca la urmatorul scrutin voi alege si cealalta varianta. Macar sa vad ce iese. In fond, dupa patru ani de domnie a lui Basescu, tind sa cred ca, oricit de mult au furat, cei din PSD au miscat mai mult. Pina la urma, de ce n-am incerca modelul practicat in perioada interbelica? Sa faca cu schimbul la cirma tarii, ceva-ceva tot o iesi.

Comenteaza pe Subiectiv.