Despre Cărturan, producție din anul 2019, reprezentând debutul în regia de film de lung metraj al lui Liviu Săndulescu, film difuzat joia trecută de postul TVR Cultural, ar fi foarte puține lucruri de spus. Și încă și mai puține lucruri bune. Preț de mai bine de 90 de minute ni se istorisește povestea unui om având un nume nițeluș bizar, nume ce dă titlul producției, născut în Oltenia, strămutat undeva, într-o foarte frumoasă comună din Argeș. Directorul de imagine Oleg Mutu are o grijă constantă să ne arate asta, elaborând un senin, un solar în vădit, probabil și dorit contrast cu tragismul subiectului. Cărturan își crește singur unicul nepot. Un adolescent pe nume Cristi (e jucat de Vlad Popescu), rămas orfan de ambii părinți.
Protagonistul are de ceva vreme puternice dureri la stomac care, după un consult medical, se dovedesc a fi semnele unui cancer în fază terminală. Personajul principal trebuie să rezolve în scurtul timp care i-a mai rămas două mari probleme. Asigurarea unui viitor cât de cât sigur pentru nepot, ceea ce nu se dovedește a fi un lucru tocmai simplu, având în vedere precaritatea asistenței sociale din România, ca și organizarea propriilor funeralii.
Rezolvarea celei de-a doua probleme se dovedește a fi cea mai complicată. Fiindcă sexagenarul Cărturan, excelent interpretat de regretatul Teodor Corban, nu vrea doar loc de veci și un sicriu, ci și o pomană programată a avea loc încă din timpul și în cursul vieții sale. Fapt ce provoacă reacții de respingere din partea feluritelor femei din sat (trec fugitiv prin cadru Carmen Tănase și Elvira Rîmbu), chiar și din aceea a Savetei (Dana Gogaru). Și chiar din partea preotului satului (foarte bun în rol Adrian Titieni) care nu poate să oficieze o slujbă ce ar fi împotriva rânduielilor. Cum să îi faci pomană unui om care e încă în viață?
După cum se poate lesne constata distribuția conține nume importante, celor deja amintite trebuind obligatoriu să îl adaug pe cel al Cristinei Flutur, interpreta unicului rol feminin ceva mai consistent. Numai că, din păcate, actorii nu pot compensa subțirimea scenariului. De întâmplat se întâmplă foarte puține lucruri în Cărturan, narațiunea este firavă, filmul limitându-se a fi doar o succesiune de secvențe în care discută câte două personaje.
Firește, precum în mai toate filmele noului val, cadrele sunt lungi, lungite chiar peste marginile iertate, chiar și după ce nu mai comunică de mult nimic. Când continuă doar ca să fie.Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro
