Marile puteri economice ale lumii se zbat literalmente sa evite caderea in capacana recesiunii. Si, odata cu ea, in aceea mult mai infricosatoare a …panicii generalizate. Politicieni, conducatori de mari institutii economice internationale sau de banci centrale, si nu in ultimul rand, cercuri de afaceri apeleaza „in cascada” la masuri disperate pentru a opri tavalugul crizei care se apropie irezistibil. Zilnic, aflam cate ceva despre demersurile lor. Si, tot zilnic, despre suisurile si coborasurile imprevizibile ale economiei mondiale.
- A mai venit o „miercure neagra”
Uneori, se pare ca tentativa de tine lucrurile in frau le reuseste. Alteori, dimpotriva, economia se da literalmente peste cap. Exact ceea ce s-a intamplat miercurea trecuta, zi care cu siguranta va fi inscrisa pe rabojul „zilelor negre” ale economiei mondiale.
Doar cu 24 de ore mai inainte, bancile centrale din Anglia, Canada si Elvetia, impreuna cu Banca Centrala Europeana, hotarasera, intr-un efort concertat, sa mareasca lichiditatea pietei, care se contractase vazand cu ochii in ultimele luni. A fost adusa in discutie o „injectie” deloc neglijabila de 200 miliarde de dolari, bani ce urmeaza sa fie introdusi treptat in circuitele financiare, adaugand-se altor 200 miliarde, folositi ceva mai devreme de autoritatile americane in acelasi scop, in bancile proprii.
Toata lumea se astepta sa culeaga roadele unei cooperari si interventii financiare de anvergura. si a venit …prapadul: barilul de petrol a sarit la New York pragul de peste 111 dolari, uncia de aur a flirtat pe piata londoneza cu un pret inimaginabil in urma cu catva timp-1 000 de dolari. Simultan, dolarul a continuat sa-si dilueze substanta in fata celorlale monede. Comparat cu euro, a ajuns la un raport de schimb aproape umilitor - peste 1,56 - cedand, totodata, din greu teren in fata yenului. Pentru prima oara din 1995, dolarul valoreaza mai putin de 100 de yeni.
Prima intrebare: de ce au iesit lucrurile pe dos? Ce anume a provocat acest multiplu seism ? Raspuns nu greu de aflat. Cu o zi inainte, Departamentul american al Comertului daduse publicitatii bilantul pe februarie al vanzarilor cu amanuntul. O cadere de 0,6 procente, cifra aparent nu prea mare, enorma insa la scara economiei americane si, mai cu seama, de 3 ori mai mari decat anticipasera analistii. in plus, nu a fost afectat doar un sector sau altul al comertului american, ci toate. Au scazut in corpore vanzarile legate de gospodariile individuale: alimentatie, imbracaminte, mobilier, gradinarit ; s-au diminuat si vanzarile auto. Deceptie, asadar, uriasa! Mai ales, ca nu este singura veste proasta. Ea se completeaza cu raportul asupra somajului, la randul sau ingrijorator.
35 000 de cereri de somaj facute saptamanal. Sunt doua lovituri puternice date consumului americanilor, consum care sustine in proportie de doua treimi cresterea economica a tarii.
Cei care cunosc acesta piata si actioneaza pe ea, intrevad urmarea: FED va opera, probabil, o noua reducere a dobanzii de referinta. De altfel, administratia americana a ajuns sa se roage de cetatenii ei sa …consume. Tony Fratto, purtator de cuvant la Casa Alba, a lansat sloganul: „Consumatorii trebuie sa cheltuiasca”, amintindu-le de cele 152 miliarde de dolari, alocate la initiativa presedintelui Bush pentru „dezmortirea” economiei americane.
- Petrolul si aurul „sar in aer”
Ca in cunoscutul proverb cu cioara din mana, piata a intrat automat in fibrilatie si a urmat, asa cum spuneam, o „miercure neagra”. Hipertrofia dolarului a atras dupa ea scumpirea abrupta a pretului pe pietele petroliere si cresterea fara precedent a pretului aurului. Cand metalul galben intra in joc e simptomul clar al unei crize iminente si al intentiei disperate de „refugiere” in valori sigure. intotdeauna, cand economia incepe sa se afunde, posesorii de bani isi pun problema sa salveze ce mai poate fi salvat. Atunci, fac achizitii masive de aur, considerat adapostul cel mai sigur in orice conjunctura. Fapt care da un impuls si pretului aurului.
Pe piata petrolului, lucrurile sunt ceva mai complicate. Se vehiculeaza din ce in ce mai mult ideea „ combinatiilor speculative”, ceea ce este adevarat, mai putin in ce priveste proportia influentei exercitate de aceste speculatii. OPEC, organizatia tarilor producatoare de petrol, cea care arata cu degetul spre speculanti, asigura cam 40 la suta din necesarul economiei mondiale. Are cea mai mare pondere in livrari si „dicteaza” atat nivelul productiei, cat si pe cel al pretului pe piata mondiala. in 1995, acesta se situa sub 17 dolari; azi, depaseste 100, mai exact este de 102,39 dolari. Pe scurt, in rastimp de 13 ani, OPEC a marit pretul de 5-6 ori. Nimic din economia mondiala n-a crescut in acelasi ritm, pentru a sustine pretentiile organizatiei.
Abia in acest moment, intervine piata. Principala ei caracteristica este sensibilitatea extrema la orice eveniment de natura politica, economica, sociala. Orice iese din comun este in stare sa o destabilizeze. Chair in prezent, Hugo Chavez se afla in conflict cu Exxon Mobile si ameninta sa stopeze alimentarea cu petrol a Statelor Unite. De cealata parte a Atalnticului, in Nigeria- cel mai mare producator african- un nou val de tulburari matura tara si pericliteaza siguranta activitatii petroliere. Doua motive, suficiente si unul si altul, pentru ca preturile la bursa sa fie influentate. Mai ales, ca ele se aduga „fundaturii” numite Irak si ambitiilor nucleare de nestavilit ale Iranului.
Intr-un tarziu se simte influenta speculatorilor, cei care cumpara si stocheza aurul negru in asteptarea cresterii preturilor. Pentru ei, cea mai favorabila conjunctura ar constitui-o, fara discutie, o criza internationala profunda. Atunci ar putea sa faca oferte la un pret de… nerefuzat, cum spunea Don Corleone, celebrul personaj al lui Mario Puzzo.
Cine sunt acesti speculatori? Analistii i-au identificat in perdantii crizei subprimelor- banci si fonduri de investitii- care incearca acum sa se repuna pe picioare. Calculul lor este simplu: daca cumpara acum la 110 dolari barilul si il vand peste 3 luni la 120 de dolari, castiga 10 dolari. Iar daca achizitia facuta este de 5 milioane de barili, castigul se ridica la 50 de milioane, fara prea mult efort. De unde au atatia bani? in general, tocmai din „injectiile” facute de marile banci centrale pentru a salva de la colaps sistemul financiar mondial. Peste tot in lume, exista „baieti destepti”, care au si norocul sa se imprumute acum cu dobanzi extrem de scazute, dobanzi vegheate sa nu creasca cumva de catre FED sau Banca Centrala Europeana.
- Europenii- intre acalmie si ingrijorare
Daca pe europeni, pretul petrolului exprimat in dolari nu-i deranjeaza deloc, ba, din contra, in schimb ii framanta un alt pericol aparut la orizont: scumpirea generala a produselor alimentare, care poate la fel de bine inflama inflatia, dand peste cap toata zona euro. in Spania si Italia, s-a protestat public fata de majorarea exagerata a pretului painii si pastelor fainoase. in Franta, insusi primul ministru a initiat o investigatie la scara nationala pentru a se gasi explicatia exploziei preturilor la multe produse alimentare. Au intrat in colimatorul opiniei publice, marii distribuitori- Carrefour, Auchan, Leclerc- dar si procesatorii de lapte. Exact ca la noi, de unde se vede ca lumea e mica si ca practicile comerciale si, mai ales, necomerciale se raspandesc cu viteza gandului.
Nimic surprinzator, deci, ca inflatia oficiala, pe februarie, a batut recordul negativ pentru zona euro: 3,3 %, peste previziunile Eurostat. Grea lovitura si pentru Banca Centrala Europeana, care a situat politicile ei antiinflationiste mai presus de orice alte obiective, inclusiv cresterea economica. Analistii bancari sunt derutati: „Euro poate atinge repede si usor 1,6 dolari, se tem ei, de vreme ce americanii nu sunt in stare sa -si puna in ordine propria piata de credit”.
Viata nu este liniara, altfel ce farmec ar mai avea? Pe langa atatea vesti ingrijoratore, iata si una care face nota discordanta: vanzarile de autoturisme noi au crescut in februarie, comparativ cu luna precedenta, nu doar cu unul sau doua, ci cu aproape noua procente, pe ansamblul batranului continent. Ceea ce este, sa recunoastem, un rezultat iesit din comun, demn de vremurile prospere si lipsite de griji de altadata. Europenii nu se dezmint: vor sa intampine criza pusi la patru ace…
- Cei ignorati de calcule si strategii economice
Grava se profileaza situatia tarilor in curs de dezvoltare, care formeaza majoritatea statelor si „grosul” populatiei lumii. Chiar daca pretul petrolului este acelasi peste tot, perceptia lui si, indeosebi, efectele lui sunt fundamental diferite la Paris, la Karachi sau la Khartoum.
Inegalitatile in nivelul de dezvoltare se transfera si in cererea de petrol. Corelatia este directa: cu cat este mai puternica economic, o tara are nevoie de mai putin petrol, ca sa-si creeze o unitate de PIB. Marea „foame” de petrol apartine paradoxal, lumii sarace, iar cifrele atesta acest lucru: in luna februarie, cererea lor a crescut cu 3,8%, pe cand cea a statelor OECD s-a diminuat cu 1,5 %.
Daca China are cu ce sa-si sustina cererea in crestere continua, pentru cele mai multe tari, s-a nascut o noua si foarte dificila problema economica, complicata cu tensiuni sociale primejdioase. in unele locuri, scumpirea preturilor la petrol este subventionata pe cat posibil de catre stat: in India cu 17,5 miliarde dolari, in Malaysia- cu 12,4 miliarde, ceea ce echivaleaza cu procente bune din PIB. Cand posibilitatile finaciare de a sustine populatia sunt depasite, apar nemultumirile sociale si revoltele de strada, ca in Burkina Fasso sau Camerun. Agentia Internationala pentru Energie a calculat ca datoria recent stearsa unui numar de 13 state foarte sarace a fost practic anulata prin cresterea brusca a notei petroliere.
in anii 70 ai secolului trecut se incetatenise sintagma ”petrodolari”, vrand sa ilustreze veniturile imense obtinute de tarile producatoare de petrol, bani pe care nu puteau sa-i foloseasca in intregime, oricat de mari au fi fost investitiile facute. Capacitatea economica de absorbtie a acestor bani a fost intotdeauna o resursa insuficienta pentru aceste tari. Populatia relativ redusa ( in special, in tarile arabe) si conservatorismul in fata modernizarii industriale de tip occidental au deschis calea expansiunii creditelor fara garantii, sursa ulterioara a unei puternice si indelungate crize care a maturat mapamondul. Astazi, in mare masura, istoria se repeta, semn ca nu ne prea place sa invatam din ea.
Intrand in atatea amanunte, am abandonat cu totul intrebarea din titlu: este sau nu este recesiune? Cine se incumeta sa dea un raspuns transant?
Fondul Carlyle Capital Corporation (CCC), creat cu doi ani in urma de corporatia americana Caryle si listat la Bursa din Amsterdam anul trecut a intrat in faliment. Printre actionarii, acum perdanti, ai fondului fac parte si investitori profesionisti, mai exact fonduri de pensii si companii de asigurari. Circula zvonuri, pentru ca afacerea este invaluita intr-o discretie lesne de inteles, ca actionarii cu pricina si-ar fi pierdut depunerea initiala, valorand 500 de milioane de dolari. Riscul la care pot fi expuse fondurile de pensii te dezmeticeste brusc din orice visare.
1
0
