Nu suntem veșnici. Chiar și Regina Angliei, Elisabeta a II-a, pe care cu toții o consideram eternă, într-un târziu a plecat peacefully dintre noi.

Episcop Mihai FratilaFoto: Arhiva personala

Peste tot în lume în aceste zile se află oameni care au sentimentul de a fi pierdut pe cineva drag. Pentru britanici, indiferent de generație, prezența Reginei devenise, bineînțeles, simbolul prosperității lor. Era marca english prin excelență și, în același timp, amprenta obișnuită a omeniei care îi conferă omului comun forța de zi cu zi să meargă mai departe. Tocmai de aceea, sunt mulți care se precipită acum să ne descrie personalitatea Reginei. M-au amuzat teribil vorbitorii momentului de la noi, cei mai mulți diletanți și fără gust sau miros (supuși unui veritabil covid antimonarhic!) față de exigențele tematicii. Aceștia ne învață cu aplomb, evocând mari secrete ale curților regale, uitând că limba română are dreptul de a se revolta față de comedianți pentru care „tributul” e tot una cu „omagiul”! Dar cine era, de fapt, Elisabeta a II-a? Cât vom fi întrezărit în spatele figurii monarhului femeia la locul său, personaj public, dar și mamă, soție – guvernată la rându-i de decență, de a nu-și etala emoțiile în public chiar și atunci când boacănele propriilor copii, săriți (cam prea) departe de trunchi, fac prima pagină a jurnalelor. O Suverană atipică ce găsea timp să aranjeze bradul de Crăciun împreună cu ai săi și să exceleze în etalarea unui dar aparte, acela de a se lăsa descifrată prin distincția și rezerva care i se cuveneau prin statură.

Regina poseda într-adevăr noblețea pe care numai aristocrații (cu sau fără privilegii) o pot mărturisi în cadrul obligațiilor slujirii lor. Charles al III-lea și-a inaugurat domnia trecând pe jos prin fața palatului, poate prea nerăbdător să-și afișeze gratitudinea față supuși, și făcând între timp o mică baie de mulțime. Altădată, monarhul nu se grăbea să apară în public, ținând distanțele cu strictețe tocmai pentru a nu provoca ovații nelalocul lor. Mama sa reușise să preschimbe materia fumegândă a realității mișcătoare, întrupând-o cu delicatețe prin distanță și discreție. Popularitatea Reginei, manierată și sobră, lăsa însă la vedere cordialitatea indubitabilă a unui suveran care nu se îndeletnicește cu bravada și emfaza arborate numai de celebrități și de politicieni.

Rolul său apolitic i-a oferit Elisabetei influența extraordinară pe care nici măcar în visele lor cele mai bune potentații n-ar fi reușit să și-o imagineze pentru sine. „Modestia este pentru merit ceea ce umbrele sunt într-un tablou pentru figuri; ea îi dă forță și profunzime”, spunea un moralist francez. Modestia pe care Elisabeta a II-a a mărturisit-o ca semn al staturii sale a devenit o raritate în lumea noastră, tot hlizindu-ne sub pretextul modernizării și al cerințelor de comunicare. Dacă regretăm acum, la plecarea Reginei, acel univers aflat altădată sub emblema modestiei, n-ar strica să remarcăm că excesele de spontaneitate ne împuținează nu doar statura, politețea, ci și libertatea de a situa distanța dintre ceea se cade și ceea ce nu.

În serialul „The Crown” există un dialog revelator dintre regina Mary – bunica – și Elisabeta – nepoata –, petrecut în lunile care au premers încoronării din 1953. Suferindă, vechea regină știe că n-are cum să mai apuce evenimentul, dar îi amintește tinerei adevărul întemeietor după care subzistă consistența suveranului chiar și în monarhia constituțională. „Ce se scrie prin Ritualul de la încoronare între tine și Dumnezeu nu poate fi bulversat de nimeni, nici de primul-ministru, cu atât mai puțin de politicienii care vin și pleacă, supuși intereselor proprii și popularității, nimicului din care sunt ei plămădiți”. Oare nu în acest pact de slujire al Ungerii și al jurămintelor în fața lui Dumnezeu se situa libertatea Reginei Angliei, dincolo de statutul său ereditar și de cel al constituției care îi garantau suveranitatea? Angajamentul la slujire rostit de ea cu clarviziune în ziua majoratului, cu cinci ani mai înainte de a fi regină, pare să o confirme.Citeste intregul artiol si comenteaza pe Contributors.ro