Când Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord i-a primit la Londra pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, liderul român se afla la apogeul carierei sale politice pe plan internaţional. Cu două luni înainte, Nicolae şi Elena Ceauşescu fuseseră primiţi la Casa Albă, tot cu înalte onoruri, de către preşedintele Jimmy Carter, iar alţi şefi de state şi de guverne îl cunoşteau deja direct pe preşedintele României.
Vizita lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu în Marea Britanie (13-16 iunie 1978) a fost comentată în presa din Occident de la acea vreme şi răuvoitorii au insistat asupra ceremonialului organizat pentru primirea de către Regina Elisabeta a II-a a oaspeţilor români. Ei au formulat reproşuri la adresa gazdei şi au afirmat că Regina s-a compromis când s-a deplasat cu Nicolae şi Elena Ceauşescu în caleaşca regală. Mai mult decât atât, s-a speculat negativ pe tema interesului pe care îl avea conducerea companiei „British Aerospace” pentru semnarea unui contract de licenţă, în scopul fabricării în România a 82 de avioane BAC 1-11, în perioada 1980-1995. Din acestea, 40 de exemplare urmau să ajungă în înzestrarea companiei „Tarom”, iar 42 de exemplare trebuiau exportate de către autorităţile de la Bucureşti pe diferite pieţe.
Detractorii Reginei Elisabeta a II-a nu au ţinut cont în comentariile lor de faptul că suveranul Marii Britanii nu avea dreptul să se comporte altfel faţă de oaspeţii români, iar o schimbare a protocolului de la Londra putea fi considerată în egală măsură o scădere a prestigiului Reginei sau chiar o jignire a Majestăţii Sale. Totodată, aceiaşi detractori nu au suflat un cuvânt despre înaltele onoruri cu care au fost primiţi Nicolae şi Elena Ceauşescu de către preşedintele Richard Nixon (Washington, octombrie 1970), de Regina Juliana a Olandei (aprilie 1973) şi de preşedintele vest-german Gustav Heinemann (iunie 1973). Subiectul discuţiei putea să fie comun: achiziţionarea de avioane de pasageri străine de către autorităţile române şi, eventual, obţinerea unei licenţe de fabricaţie a unui model de avion american, olandez sau vest-german.
Nicolae Ceauşescu a ştiut câteva detalii despre uzina de la Long Beach (California, S.U.A.) a companiei „McDonnell Douglas Aircraft Corporation”, pe care a vizitat-o la 15 octombrie 1970. Acolo i-au fost prezentate cel de-al doilea exemplar al noului avion DC-10 (un trimotor lung-curier, pregătit pentru primul său zbor) şi un aparat mediu-curier DC-9 – un model asemănător, din seria 50, fiind propus de reprezentanţii firmei americane în toamna anului 1974 pentru înzestrarea companiei „Tarom”.
De asemenea, liderul suprem al P.C.R. a fost interesat de condiţiile fabricării sub licenţă a unui avion occidental de pasageri: „VFW-Fokker 614”. În timpul vizitei oficiale efectuate în Olanda (10-13 aprilie 1973), gazdele i-au permis lui Nicolae Ceauşescu şi soţiei sale să ajungă la o uzină a companiei olandeze „Fokker”, unde li s-a prezentat o hală de asamblare a avionului „Fokker F28”. Liderul politic român era interesat de proiectul „VFW-Fokker 614” (care se realiza de olandezi împreună cu compania germană „Vereinigte Flugtechnische Werke”), în timp ce conducerea firmei olandeze dorea să vândă câteva avioane de pasageri „Fokker F28” companiei „Tarom”.
După două luni şi jumătate, Nicolae Ceauşescu a ajuns împreună cu soţia sa la sediul companiei „Vereinigte Flugtechnische Werke” din Bremen şi la o uzină de avioane din imediata apropiere, unde a văzut modelul „VFW-Fokker 614” (asamblat de germani) – chiar în perioada în care politicianul român efectua o vizită oficială în Republica Federală Germania, în calitate de preşedinte al Consiliului de Stat (26-30 iunie 1973).
Autorităţile române au continuat tatonările şi, după ce a analizat ofertele primite în octombrie 1974 de la companiile „Boeing”, respectiv „McDonnell Douglas” (care a propus livrarea a cinci aparate mediu-curier DC-9, seria 50 şi o clauză de offset în valoare de 5 milioane de dolari), Nicolae Ceauşescu a hotărât să fie cumpărate în continuare doar avioane britanice „BAC 1-11” pentru compania „Tarom”.
Vizita lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu în Marea Britanie, în iunie 1978, face parte astfel din şirul de încercări iniţiate de către preşedintele României pentru a se obţine în final o licenţă de fabricaţie a unui avion de pasageri modern. Ideea respectivă a fost însă nefastă pentru România şi câteva explicaţii despre acel eşec le prezentăm în continuare, cu ajutorul următorilor „actori” principali:
- colonelul inginer Radu Stan (19 octombrie 1933 – 19 decembrie 2020). Absolvent al Academiei Militare Tehnice din Bucureşti, Facultatea de Mecanică – Secţia Aviaţie (Specialitatea Avion Motor). Director al Întreprinderii de Comerţ Exterior – Centrul Naţional Aeronautic Bucureşti (4 mai 1984 – 14 decembrie 1985). Director adjunct Export-Import la Întreprinderea „Autobuzul” din Bucureşti (15 decembrie 1985 – 1 mai 1990);
- consilierul ing. Mircea Costescu. În anul 1985 îndeplinea funcţia de inginer principal 1 la Întreprinderea de Comerţ Exterior – Centrul Naţional Aeronautic din Bucureşti; Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
