Scriam la începutul acestui an (aici) despre obligațiile asumate de România prin PNRR în legătură cu pilonul II de pensii și oportunitatea implementării unei reforme ample. După majorarea contribuției de la 3,75% la 4,75%, începând cu data de 1 ianuarie 2024, decisă prin ordonanța de urgență a guvernului nr. 23/2022, Ministerul Muncii a publicat, în final, un proiect de ordonanță de urgență, menit a aduce modificări importante legislației actuale. Din păcate, momentul a fost complet ratat, iar modificările propuse reprezintă un regres.
Principala modificare, amintită și în mass-media, este eliminarea comisionului aplicabil pe contribuțiile plătite, comision ce nu poate depăși, în acest moment, mai mult de 0.5% din contribuția plătită. Măsura este justificată de guvern prin faptul că mecanismul actual de determinare a comisionului „generează o diminuare nejustificată a pensiei private ce urmează să fie primită la finalul perioadei de contribuție”. Astfel, dacă ordonanța este aprobată în forma actuală, comisionul de administrare va consta în cel mult 0.07%/lună din activul net total al fondului (în cazul în care rata de rentabilitate a fondului este cu mai mult de 4% peste rata inflației).
Măsura, benefică pentru contribuabili în teorie, ridică serioase semne de întrebare. Dat fiind că într-o piață concurențială aceasta nu ar fi necesară, există vreo îngrijorare legată de existența unor practici anti-concurențiale între administratorii de fonduri? Dacă, într-adevăr, autoritățile au asemenea îngrijorări, de ce nu sunt suficiente eventualele amenzi ce pot fi impuse de ASF și Consiliul Concurenței? Pe de altă parte, dacă măsura este necesară pentru că piața nu este concurențială, prin însăși structura ei (deci fără a fi necesare înțelegeri anti-concurențiale), de ce nu se încearcă implementarea unor măsuri de creștere a concurenței pe piață? După cum sugeram în articolul de la începutul anului, scăderea barierelor la intrare, facilitarea transferului participanților și creșterea transparenței ar fi soluții de luat în calcul pentru creșterea concurenței între administratori. Mai mult, în condițiile unei inflații galopante și a unei volatilități crescute pe piețele financiare globale, s-a efectuat vreo analiză de impact asupra stabilității pilonului II? Comisionul va fi limitat la cel mult 0.02%/lună din activul net total în cazul în care rentabilitatea este sub rata inflației, ceea ce poate pune presiune pe stabilitatea administratorilor în perioada imediat următoare.
În plus, în condiții macro-economice mai favorabile, măsura poate conduce tocmai la diminuarea randamentelor. Mai exact, în lipsa unor măsuri de facilitare a transferului participanților, administratorii nu au un interes clar să obțină un randament cu mult peste 4% din rata inflației, dat fiind că „remunerația” lor e limitată la 0.07%/lună.
O altă modificare importantă, mai puțin discutată în mass-media, constă în eliminarea posibilității fondurilor de pensii de a investi în fondurile de investiţii private de capital (i.e., fonduri de venture capital și private equity). În urma unor modificări ale legislației în 2019, fondurile de pensii au posibilitatea de a avea până la 10% din active alocate unor asemenea investiții, măsură menită a impulsiona, indirect, investițiile în start-up-uri. Spre deosebire de eliminarea comisionului, nici proiectul de ordonanță, nici expunerea de motive aferentă nu oferă nicio explicație pentru această propunere.
Măsura contravine flagrant PNRR-ului și nu are absolut nicio justificare. Unul dintre obiectivele asumate prin PNRR este tocmai diversificarea fondurilor, prin modificarea limitelor investiționale existente. Or, în loc să ofere mai multă flexibilitate administratorilor, prin modificarea limitelor existente, noul proiect exclude pur și simplu o clasă de active. Mai mult, astfel cum arătam într-un alt articol (aici), România și-a asumat tot prin PNRR obligația de a aloca 400 milioane de Euro pentru investiții în start-up-uri prin intermediul Fondului European de Investiții. Ideea din spatele subvenției este de a maximiza potențialul acestora prin atragerea de către fondurile nou constituite a unor investiții private, pe lângă cele provenite de la statul român. Fondurile de pensii ar fi fost, evident, printre principalii investitori vizați. Nu în ultimul rând, în condițiile în care (i) fondurile de pensii reprezintă la nivel global unul dintre investitorii principali ai acestor fonduri de investiții și (ii) nu a fost identificat niciun risc specific în România cu privire la efectul unor alocări pentru asemenea investiții, măsura pare pur discreționară.
În final, trebuie remarcată și neconstituționalitatea flagrantă a ordonanței. Modificările sunt atât de urgente încât proiectul stă, nestingherit, 10 zile în procedura de dezbateri(sic!).Articol aparut pe Contributors.ro
