M-am ocupat de acest subiect vreme decenii. Securitatea si intruchiparile ei postdecembriste s-au ocupat si continua sa se ocupe de mine si de cei cu care împărtășesc valorile societății deschise. Nu ne-au iubit si nu ne iubesc. Nici noi pe ei. Concepută ca “scut si sabie”, Securitatea a fost o organizație secretă, cu tot ce defineste acest gen de fenomene instituționale: Cutume, rituri, ritualuri, juraminte, o mistică a propriei meniri.
Cand Stalin l-a prezentat pe Comisarul Poporului pentru Afacerile Interne Lavrenti Beria ministrului de externe nazist Joachim von Ribbentrop la Moscova, pe 23 august 1939, a folosit cuvintele “Naș Ghimler” (Himmlerul nostru). Securitatea a fost o organizație criminală care a servit neîntrerupt un regim ilegitim si criminal. Securitatea însăși a născocit mitul celor doua Securități: Prima, fără alta patrie decat URSS, compusă din “alogeni” si cozi de topor locale. A doua, patriotică si devotata neamului si gliei, s-a straduit sa apere “valorile nationale”. Prima era Securitatea lui Pantiusa, Nikolski, Mazuru, Dulgheru, Sepeanu, Naum, Gavriliuc, Soltutiu, Enoiu, Negrea, Draghici. A doua, cea a lui Plesita, Stamatoiu, Iulian Vlad, Vasile Malureanu si Aurel Rogojan. Prima, cu sânge pe mâini. A doua, cu studii superioare. Specializata in “brichisire” (cuvant preferat al lui Plesita). Prima, rudimentara. A doua, sofisticata. Prima maligna. A doua, altfel.Continua lectura articolului pe Contributors.ro
