Armand Goșu: România trebuie să fie pregătită să facă față degradării dramatice a situației în regiune. În condițiile ofensivei ucrainene din Herson, rușii vor intensifica bombardarea Mykolaiv și mai ales Odesa. Asta înseamnă că Moldova ar fi lovită de un mare val de refugiați. Adăugați protestele de stradă pregătite de socialiștii lui Dodon și de gruparea lui Șor și finanțate generos din banii oligarhilor. Oamenii rușilor din Transnistria și Găgăuzia, pregătesc și ei ceva pentru toamnă.
Armand GosuFoto: HotnewsDacă România vrea să se implice în susținerea securității energetice a Moldovei doar cu seminarii și policy papers-uri, Moldova ar trebui să se grăbească să anunțe Berlinul și Parisul și să caute împreună soluții. O variantă ar fi, da, depozitarea gazului în Ucraina. Dar trebuie imaginat un mecanism european, cu sursa banilor precizată, pentru că Moldova nu are bani, cu cantități, date și trasee de tranzit.
Contributors.ro:Se tensionează relația dintre Republica Moldova și Rusia. Recent, la CNN, primul ministru Natalia Gavriliță a vorbit de riscul extinderii războiului din Ucraina spre Odesa și Transnistria. Cu câteva zile înainte, Maia Sandu a interzis intrarea în Moldova a militarilor ruși care mergeau în Transnistria pentru rotația trupelor. Un parlamentar rus a răspuns destul de nervos acuzând Chișinăul că-i glorifică pe criminalii fasciști români. Este în pericol Republica Moldova?
Armand Goșu: Toți suntem în pericol. Cu atât mai mult Republica Moldova, care se află pe linia frontului, practic. Lucrurile ar trebui explicate: pe teritoriul entității separatiste sunt două feluri de trupe, cele rusești de menținere a păcii, care se află legal în Transnistria, potrivit armistițiului din vara anului 1992, și Grupul Operativ al Trupelor Ruse, care nu are nici o bază legală. Maia Sandu a explicat încă de acum trei ani diferența dintre cele două structuri și a cerut evacuarea militarilor ruși din Grupul Operativ precum și retragerea depozitelor de muniții și modificarea statutului trupelor de menținere a păcii, adică transformarea lor dintr-o misiune militară rusească într-una civilă sub mandat internațional. Deci, Chișinăul n-a făcut decât să repete pozițiile oficiale din ultimii ani.
E multă ipocrizie în reacția Moscovei. După 2014, adică după anexarea Crimeii, rotația trupelor s-a făcut local în Transnistria. Adică, militarii erau recrutați dintre localnicii cu cetățenie rusească. Doar ofițerii veneau din Rusia, prin aeroportul de la Chișinău. Veneau în civil, unii aveau și pașapoarte transnistrene, nu doar rusești. Nu spuneau poliției de frontieră că sunt militari și se numără printre comandanții Grupului Operativ.
Cea mai mare amenințare pentru guvernarea pro-europeană de la Chișinău nu este de natură militară. Chiar dacă Rusia ar putea mobiliza 10.000 de militari în Transnistria, nu cred că se încumetă să pornească împotriva Chișinăului care nu are decât 6000 militari. Ar interveni imediat Ucraina, care ar prelua controlul regiunii separatiste, ceea ce nu cred că e în interesul Rusiei. Cred că Moscova pregătește un scenariu diferit dincolo de Prut, fără trupe și focuri de armă, dar utilizând arma energetică, inflația care depășește 30%, scăderea puterii de cumpărare a populației, propaganda anti-occidentală și mobilizarea liderilor partidelor și grupărilor politice pro-ruse care se simt amenințați.
Contributors.ro:Se simt amenințați bănuiesc de procurorii anti-corupție. Sunt două cazuri mult mediatizate, ale fostului președinte Igor Dodon, în arest la domiciliu și al Marinei Tauber, deputată din partea Partidului Șor, care este arestată. Sunt cazuri cu mare rezonanță în societatea din Republica Moldova. Dar întrebarea e, cum de pot acești lideri compromiși să amenințe guvernarea PAS?
Armand Goșu: Prin manipularea opiniei publice, pe fondul scumpirii produselor de strictă necesitate, a creșterii inflației… Disperarea oamenilor ar putea să fie folosită de forțele pro-ruse pentru a organiza ample proteste care să ducă la răsturnarea guvernului pro-european al PAS. În condițiile războiului din Ucraina, în condițiile în care regiunea Odesa este o țintă predilectă a unei posibile ofensive rusești, destabilizarea situației la frontiera de est a României ar putea fi un scenariu de coșmar.
La fel de dramatic este dosarul energetic, unde Chișinăul are nevoie de ajutorul Bucureștiului. Nevoie urgentă, acum, nu în octombrie, când se răcește vremea, și nu se mai poate face nimic.
Știți că Moldova este total dependentă de hidrocarburile rusești. Prețul lor a crescut. Prețul la gaz în Moldova este de două ori mai mare decât în România. Odată cu apropierea iernii, prețurile vor crește și mai mult. Republica Moldova are peste 780.000 consumatori din care mai puțin peste 15.000 consumatori non-casnici. În sezonul rece, Moldova consumă 837 milioane metri cubi de gaz, adică 6,2% din consumul României. Cum Moldova nu are unde să stocheze gazul, România ar putea să fie o soluție pentru depozitare. Cu condiția unor tarife mai mici pentru depozitare, pentru că prețurile în România sunt mai mari decât cele din Ucraina, de pildă.
Contributors.ro:De ce moldovenii nu depozitează gazul în Ucraina?
Armand Goșu: Mai întâi al trebui să-l cumpere. La prețul de acum înseamnă falimentul Republicii Moldova. După ce-l vor cumpăra, va trebui decis unde-l depozitează. Cea mai ieftină variantă ar fi depozitarea în Ucraina. Există totuși riscul bombardării depozitelor de către ruși. Ar mai fi și varianta depozitării în România, însă prețurile sunt mai mari. Dar depozitele sunt mai sigure. Deocamdată metrul cub de gaz este prea scump pentru bugetul firav al Moldovei. Nu exclud că pur și simplu Chișinăul așteaptă ieftinirea gazului sau așteaptă ajutor de la Bruxelles. Dar cred că UE are multe pe cap în acest moment. Așteaptă ca Bucureștiul să se ocupe de această problemă, pentru că România și-a asumat insistent rolul de responsabilul cu Moldova la nivelul structurilor europene.
Revin la întrebarea dvs. Dacă România vrea să se implice în susținerea securității energetice a Moldovei doar cu seminarii și policy papers-uri, Moldova ar trebui să se grăbească să anunțe Berlinul și Parisul și să caute împreună soluții. O variantă ar fi, da, depozitarea gazului în Ucraina. Dar trebuie imaginat un mecanism european, cu sursa banilor precizată, pentru că Moldova nu are bani, cu cantități, date și trasee de tranzit. Teoretic cel puțin, moldovenii ar putea stoca gazul în zona Liov-ului, unde sunt cele mai mari depozite din Europa, cu o capacitate de circa 33 de miliarde metri cubi. De pildă, Germania care se laudă cu depozitele ei, poate stoca 22 de miliarde metri cubi, în vreme ce România 3,2 miliarde. În contextul șantajului Rusiei cu gazul, Uniunea Europeană a obligat țările membre să-și umple la 80% capacitatea de stocare până la 1 noiembrie. România ar putea ca restul de 20% să-l folosească pentru a stoca gazul moldovenilor. Problema este că România are prețuri foarte ridicate la depozitare. Rezumând: Moldova are nevoie urgentă de ajutor concret, nu de planuri pe hârtie, nu de discursuri, ci de lucruri concrete, pentru că altfel situația politică și socială se poate degrada într-un ritm galopant. E în interesul securității României ca scena politică de la Chișinău să rămână stabilă, și Moldova să rămână orientată ferm spre Occident. România a fost foarte geloasă ori de câte ori alt membru UE își manifesta un interes special pe dosarul Moldova. Bucureștiul a dorit un fel de exclusivitate, să se ocupe doar el de relația cu Moldova, la nivelul structurilor euro-atlantice. Deci, dacă se întâmplă ceva negativ la Chișinău, iar România ridică grațios din umeri, statutul Bucureștiului de actor regional nu va mai avea nici un fundament. Pur și simplu România nu va mai fi luată în serios, pentru nici un rol în zona extinsă a Mării Negre.
În același timp, România trebuie să fie pregătită să facă față degradării dramatice a situației în regiune. În condițiile ofensivei ucrainene din Herson, rușii vor intensifica bombardarea Mykolaiv și mai ales Odesa. Asta înseamnă că Moldova ar fi lovită de un mare val de refugiați. Adăugați protestele de stradă pregătite de socialiștii lui Dodon și de gruparea lui Șor și finanțate generos din banii oligarhilor. Oamenii rușilor din Transnistria și Găgăuzia, pregătesc și ei ceva pentru toamnă.
Contributors.ro:La cine vă referiți mai exact? La liderul transnistrean Krasnoselski?
Armand Goșu: Nu la Krasnoselski mă refer, el e omul Șerif, iar oligarhul Gușan care controlează holdingul vrea să conserve situația de acum. Pur și simplu vrea să supraviețuiască războiului, să-și ducă traiul în Germania, a cărei cetățenie o are și să-și cheltuiască în liniște averea de miliarde de dolari. Nu cred că Gușan va face ceva ca să destabilizeze situația. Dar dacă rușii vor veni peste Transnistria și se va contura scenariul în care enclava separatistă va face parte din “Novorossia”, Gușan va încerca să se salveze și va trece pe partea lui Putin. În acest moment, cred că șeful diplomației de la Tiraspol, Ignatiev, își asumă public rolul de pion al Moscovei în Transnistria.
Însă, cred că în planurile Rusiei de a destabiliza Moldova, Găgăuzia a primit un rol mai important. Și nu mă gândesc la Irina Vlah, care-și termină mandatele de bașcan, ci la Viktor Petrov, tânăr ambițios, cinic, susținut de Caramalac, zis și Bulgarul, lider al lumii criminale din Chișinău în anii ‘90, refugiat la Moscova. Deci, actuala guvernare de la Chișinău trebuie să facă față unei coaliții compusă din opoziția internă pro-rusă, războiul și criza refugiaților, criză energetică, inflație de peste 30%, oligarhi fugiți pe alte meleaguri și lume criminală. E o alianță foarte puternică, care poate lovi mortal actuala guvernare și poate compromite proiectul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
Interesul României este ca Republica Moldova să nu cadă în sfera de influență a Rusiei, să rămână orientată spre Vest și să avanseze fără sincope pe parcursul european.
Contributors.ro:Deci, confirmați că Republica Moldova poate fi următoarea țintă a Federației Ruse, așa cum titra recent și presa americană?
Armand Goșu: Nu spun că Rusia se pregătește să atace Republica Moldova. Nici nu cred în acest scenariu. Dar sunt convins că plănuiește destabilizarea Republicii Moldova. Iar criza energetică, adică o Moldova fără energie electrică și fără gaz, undeva la toamnă, e un scenariu nu doar plauzibil ci și probabil. Chișinăul trebuie ajutat ca să-l evite.
Contributors.ro:Poate Moldova rezolva problema gazului într-o negociere directă cu Rusia? Am văzut că unii îi reproșează Maiei Sandu că nu se înțelege cu direct cu Putin. Iar dacă s-ar înțelege cumva, Moldova ar avea gaz. Adică Maia Sandu ar trebui să facă ceea ce nici măcar cancelarul Scholz nu poate. Deși Rusia a reluat livrarea gazului prin Nord Stream, după 10 zile de tensiune, este în ceață totală viitorul colaborării energetice între Europa și Rusia.
Armand Goșu: Spune mult acest recent scandal despre capacitatea Rusiei de a manipula capitale importante din Vest. Important de reținut că stația de compresare are 10 turbine Siemens. Niciodată nu funcționează toate 10, ci prin rotație. Se atinge capacitatea maximă de compresare cu doar 5 turbine. Deci, faptul că o turbină trimisă la reparații era blocată la Montreal în Canada, nu afecta capacitatea de compresare pentru Nord Stream. În iunie, deci cu două săptămâni înainte să anunțe suspendarea livrărilor, Gazprom a redus de la 167 milioane la 66 milioane metri cubi de gaz livrați pe zi. Sub pretextul stației de compresare, supusă sancțiunilor internaționale, care vă spuneam că nu afecta sub nici o formă volumul gazului livrat. Germania face presiuni asupra Canadei care scoate turbina de pe lista sancțiunilor. La 10 iulie, cancelarul Scholz mulțumește Canadei pentru înțelegere… Toate aceste concesii n-au făcut decât să întărească convingerea lui Putin că șantajul energetic funcționează. Astfel că, a doua zi, la 11 iulie - cronologia e foarte importantă - Gazprom a anunțat suspendarea totală a livrărilor de gaz prin Nord Stream pentru 10 zile. Cancelariile occidentale așteptau cu sufletul la gură să vadă dacă Moscova reia livrările. La Bruxelles von der Leyen căuta un compromis între statele membre pentru a obține angajamentul de reducere cu 15% a consumului. Compromisul se conturează, iar la 21 iulie Gazprom reia parțial livrările. Însă, doar la 40% din capacitatea maximă. Lucrează doar 2 turbine din 9, cea de a 10-a fiind pe drum spre Rusia, din Germania. Dacă nu cumva a și sosit.
Contributors.ro:Și mai este gazul livrat prin Ucraina, în ciuda războiului conducta funcționează. Deci, nu către China, ci tot în Europa vrea să exporte Gazprom.
Armand Goșu: Da, așa este. Pe lângă Nord Stream, Gazprom continuă să livreze pentru piața occidentală prin Ucraina. Și aici la capacitate mai mică, doar printr-o conductă. Acum câteva zile, o depeșă TASS citând un oficial al Gazprom vorbea de 42 de milioane metri cubi cu zi.
Că ați adus vorba de China, nu e locul aici, dar vreau să amintesc .. pentru comparație. În ciuda investițiilor rusești în Puterea Siberiei, peste 55 de miliarde dolari, din decembrie 2019 și până la sfârșitul lunii iunie 2022, China a cumpărat gaz de 3,8 miliarde dolari. Comparați cu banii pe care-i câștigă Gazprom din relația cu țările UE și ajungeți la concluzia Otiliei Nuțu, că Rusia depinde de piața occidentală, mai mult decât depindem noi de gazul rusesc.
Dacă Moldova are bani să cumpere la acest preț, Gazprom o să-i vândă, nu asta e problema. Problema este că guvernul de la Chișinău nu are bani să subvenționeze prețul gazului pentru populație. Și așteaptă o scădere și stabilizare a prețului la gaz.
Dacă în Ucraina armata rusă trage cu rachete și artilerie grea, Moldova poate fi îngenuncheată prin specularea vulnerabilităților interne. Iar evoluțiile pot fi cu atât mai dramatice, cu cât Rusia intră într-o nouă fază a războiului.
*
Odată cu pauza operațională anunțată de Vladimir Putin s-a încheiat această a doua etapă a războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei.
După retragerea ucrainenilor din Lisiceansk și ocuparea localității de către armata rusă s-a încheiat practic operațiunea pentru cucerirea regiunii Lugansk. Putin a anunțat la 4 iulie într-un discurs televizat că unitățile care au participat la lupte trebuie să se odihnească. Analiști britanici sau americani au vorbit de pauza operațională.
Obiectul tactic al Rusiei este ocuparea întregului Donbass în această fază a războiului, începută la mijlocul lunii aprilie. Cu eforturi extraordinare și pierderi uriașe, Rusia a cucerit regiunea Lugansk, până la 4 iulie, cum spuneam. Luptele pentru Donețk se anunță chiar și mai grele. Întrebarea este dacă după sosirea armamentului occidental modern, în primul rând a complexelor de rachete mobile HIMARS, Rusia nu este forțată să-și schimbe tactica.
Campania începută la 24 februarie a fost un eșec colosal pentru armata rusă. În planurile pregătite de FSB, regimul Zelensky trebuia să cadă în câteva zile, de la invazie. Obiectivul era schimbarea puterii puterii în Ucraina. Adică trebuia operaționalizată concluzia articolului lui Putin din vara 2021, Despre unitatea istorică a rușilor și a ucrainenilor. Ideea de bază era că statul ucrainean nu poate exista decât în alianță cu Rusia, adică subordonat Rusiei, loial Moscovei. Deci, obiectivul armatei ruse era cucerirea întregii Ucraine. După ce a eșuat în încercarea de a ocupa Ucraina, Putin și-a redus ambițiile la cucerirea Donbass-ului și păstrarea teritoriilor ocupate în sud, în Herson. Obiectivul politic se schimbase și el, odată cel tactic. După ce a eșuat în înlăturarea guvernării pro-occidentale de la Kiev, Putin a încercat să-și creeze avantaj pe teatrul de operațiuni pentru a-l obliga pe Zelensky să accepte condițiile de pace dictate de Rusia, un fel de Minsk 3.
Linia frontului s-a redus dramatic, operațiunile devin mai lente, mai prudente, deci mai previzibile. Această etapă a războiului care a început în aprilie și s-a încheiat la 4 iulie a fost dominată de artileria grea, de concentrări de trupe în raioane mici, pe doar câțiva km. Rușii n-au fost atât interesați să distrugă forța vie a inamicului cât să ocupe teritorii, ceea ce se făcea în urma unor asedii clasice. După câteva tentative eșuate în aprilie de a organiza încercuiri ample, în care să prindă ca într-un clește unitățile ucrainene din Donbass, adică puțin peste 40.000 de oameni, armata rusă s-a apucat să felieze regiunea Lugansk, ocupând fâșii de teritoriu și avansând după mai bine de două luni și jumătate de lupte pe o adâncime de 30-40 km.
Obsesia pentru încercuirea clasică a inamicului, adică pentru tactica din al doilea război mondial care se predă în academiile militare de la Moscova, n-a dat roade. Nici măcar orașul Severodonețk, unde s-au dat cele mai violente lupte, n-a fost încercuit iar rușii n-au prins în clește nici o unitate militară ucraineană.
Schimbarea șefilor operațiunilor militare din Ucraina a avut ca rezultat schimbarea tacticii.
La comanda operațiunii din Ucraina ajung generali cu experiența războiului din Siria, care sunt parțial considerați de presa internațională vinovați pentru violențele împotriva populației civile.
Da, exact. E vorba de generalul Aleksadr Dvornikov, un militar extrem de controversat, despre care au apărut detalii picante. Au trebuit să treacă două luni și să fie decimate mari unități ale rușilor, pentru ca Putin să-l schimbe la sfârșitul lunii mai, cu generalul Serghei Surovikin, nu mai puțin controversat.
Ca să vă faceți o idee … Dvornikov a fost destuit după distrugerea unei armate ruse. E vorba de armata 58 care a lupta în războaiele cecene, a participat la campania din Georgia, din august 2008, în Donbass 2014. Vorbim de o armată de elită a Rusiei. Care a fost decimată, distrusă… au mai rămas în viață doar câțiva militari. Armata 58 a fost comandată de generali celebri, cei care urmăresc evoluțiile din Rusia, cunosc toate aceste nume, au ținut prima pagină a presei moscovite cu ani în urmă: Troșcev, Șamanov, Gherasimov.
Numirea lui Surovikin în fruntea grupului de armate IUG (Sud) e oarecum surprinzătoare. Nu pentru faptul că acum 30 de ani era acuzat de moartea celor trei protestatari din centrul Moscovei, cu ocazia puciului din august 1991. Nu-mi amintesc să fi fost vreun proces, pur și simplu Boris Elțin i-a eliberat în grup pe care care au participat la represiunea. Atunci a ieșit și Surovikin din închisoare. Dar nu din cauza asta este el controversat. Ci pentru că a fost implicat în scandaluri de corupție din armată, unele cu mare rezonanță publică. Una dintre cauzele slabei performanțe a armatei ruse este considerată corupția generalizată. Să numești la comanda celui mai important grup de armate care luptă în Ucraina un general asupra căruia planează mari suspiciuni de corupție echivalează cu un scuipat de obrazul armatei ruse.
Au fost arestați generali din FSB care s-au ocupat de planificarea invaziei din Ucraina. Și ei erau anchetați pentru corupție. Au mai apărut informații despre ei?
Conducerea celebrei Secții a 5-a a FSB care se ocupă de fostele republici sovietice, adică șeful și adjunctul său. Au fost arestați și anchetați la Lefortovo, chiar în închisoarea FSB. Apoi au fost eliberați, nu e clară soarta lor, oricum.
Generalul Beseda, care conducea operațiunile de spionaj, inclusiv în Țările Baltice, a fost arestat pentru a explica de ce n-a funcționat nimic la invazie, și cum a cheltuit sumele uriașe de care a dispus. O observație: FSB e serviciul de contraspionaj, cel de spionaj este SVR, fosta Direcția I-a a KGB. Secția a 5-a condusă de Beseda nu face spionaj clasic, ci se implică activ în viața politică a fostelor republici sovietice. Principala atribuție a Secției a 5-a este să aducă și să mențină la putere în aceste state guverne loiale Moscovei. De anchetarea conducerii Secțiai a 5-a s-a ocupat Direcția a 9-a a FSB, personal generalul Verteașkin.
Andrei Soldatov, unul dintre puținii analiști care au informații și mai și înțeleg ce se întâmplă în serviciile secrete rusești, atrage atenția asupra altui fenomen, anume faptul că acestea revin la funcțiile inițiale ale poliției politice staliniste, NKVD. A crescut represiunea brutală și a scăzut impactul metodelor moderne, cum ar fi atacurile cibernetice, dezinformarea, propaganda. S-a revenit la lagărele de filtrare, după modelul celor controlate de SMERȘ, în cel de-al doilea război mondial. Are loc un proces tot mai agresiv de curățare a elitei, prin șantajul cu materiale compromițătoare, arestarea în locuri publice, acuzarea ziariștilor care îndrăznesc să spună adevărul sau a avocaților care apără victimele abuzurilor statului că sunt spioni străini.Citeste continuarea intrerviului cu Armand Gosu pe Contributors.ro.Cum evoluează situația pe front? De ce sunt asa de bune sistemele HIMARS?
