În fiecare an, la şcoala de vară de la Băile Tuşnad (denumită Tusvanyos pentru a marca legătura cu începuturile de la Balvanyos), Viktor Orban transmite un mesaj politic. Anul acesta, autorităţile române au pus o condiţie (justificată de acordul dintre România şi Ungaria prilejuit de vizita la Bucureşti pe data de 12 iulie a ministrului ungar de externe Peter Szijjarto, acord care are ca obiect folosirea mai intensă de către partea ungară a interconectorului de gaz dintre cele două ţări): politicienii maghiari să nu mai transmită mesaje legate de autonomia Tinutului Secuiesc, problema Transilvaniei, etc.
Aflată în perioadă estivală, copleşită de ştiri legate de secetă, litoral şi cele mai recente evoluţii ale războiului din Ucraina, media autohtonă nu a acordat atenţie discursului din acest an al lui Viktor Orban. Ar fi fost facil dacă Orban s-ar fi referit la un subiect care să aibă legătură cu UDMR, maghiarii din România, problema secuiască, etc. Reflexul a fost întrucâtva pavlovian: s-a acordat atenţie exagerată unui mesaj “Transilvania pământ românesc” dar nu s-a comentat nicăieri reacţia lui Orban la acest mesaj. Ulterior discursului, s-a încercat o paralelă între acest discurs şi poziţia rusă legată de războiul din Ucraina, fără a se ajunge la esenţa problemei, anume că a compara poziţii similare în perioade de evoluţie diferite este ca şi cum ai compara poziţii opuse exprimate în acelaşi moment.
Abia ulterior, după ce media europeană a comentat poziţia lui Orban legată de “amestecul raselor”, a venit şi poziţionarea autohtonă. A fost necesar un demers simplu şi firesc jurnalistic, ca media străină să consulte pagina de web a guvernului maghiar, să traducă discursul din maghiară în engleză şi apoi acesta să fie comentat. Imediat după acest discurs, un jurnalist autohton mi-a cerut părerea. Am întrebat ce versiune a discursului a fost parcursă, iar răspunsul a fost descurajator “ce a scris presa”. După ce am comentat pe larg discursul lui Orban, transcris în limba maghiară pe www.telex.hu şi apoi tradus în limba română, declaraţia mea, amplă, nu a mai fost preluată. Era mai simplu dacă aş fi declarat exact ce au relatat câteva website-uri de ştiri în limba română - totul despre nimic sau nimic despre tot. În acest moment, când afirmaţiile despre “amestecul raselor” sunt intens comentate de media internaţională, cu siguranţă vor apărea câţiva epigoni şi în România care vor afirma că au observat primii şi au condamnat cei dintâi.
Reacţia lui Orban la incidentul minor generat de bannerul în limba română a fost să se procedeze “politicos, precum poliţia din Budapesta pe poduri cu dependenţii de droguri”. Miercuri seara au avut loc la Budapesta mari proteste faţă de guvernul Orban, iar liderii Partidului Câinilor cu Două Cozi (de opoziţie), Zsuzsanna Döme şi Gergely Kovacs, au fost duşi la poliţie unde s-a constatat că cel din urmă avea asupra lui marijuana dar cei doi au fost imediat eliberaţi. Evident, media favorabilă Fidesz nu a pierdut ocazia să afirme că opoziţia la Orban este reprezentată de drogaţi, fiind total neserioasă. Viktor Orban a făcut spontan această paralelă: cine afirmă caracterul românesc al Transilvaniei este la fel ca politicienii maghiari drogaţi care i se opun lui, iar oponenţii săi trebuie trataţi fără violenţă (din compasiune…), la Budapesta şi deopotrivă la Băile Tuşnad.
Lăsăm la o parte viziunea lui Orban din acest discurs despre migraţie, demografie, naţiune şi post-Occident. Sunt probleme care pot fi dezbătute şi într-un alt cadru, de voci mai competente. Ne interesează însă cum vede Viktor Orban viitorul Ungariei în sistemul relaţiilor internaţionale. Interesant este că în acest discurs nu a vorbit de relaţia Ungariei cu România şi nici nu a pus accentul pe Grupul Vişegrad. A oferit totuşi o justificare divergenţelor cu Polonia: această ţară ar fi mai apropiată de Ucraina, fiind două ţări slave, pe când Ungaria nu este dar înţelege atitudinea Poloniei. În realitate, poziţia Poloniei faţă de Ucraina este justificată nu atât de apartenenţa la familia slavă, ci de apelul la istorie, la perioada în care Polonia suferea acelaşi tratament precum astăzi Ucraina din partea Germaniei naziste şi a URSS. Faptul că Orban a ţinut să vorbească despre relaţia cu Polonia arată că există o reală îngrijorare la Budapesta pentru menţinerea unităţii în cadrul V4, iar divergenţele legate de Ucraina sunt mult mai profunde decât s-ar crede la prima vedere.
Orban a afirmat că Ungaria are un obiectiv strategic: să devină al treilea producător global de baterii. Ce se ascunde în spatele acestei afirmaţii: compania chineză CATL care deţine 33% din piaţa globală de baterii bazate pe litiu - ion a cumpărat recent în Ungaria un teren de 200 de hectare. Nu se ştie deocamdată prea mult despre termenii acestei tranzacţii. Cert este că nu Ungaria, ci China va profita mai mult de pe urma acestei investiţii. Orban a mai afirmat că va analiza atent obiecţiile Turciei la aderarea Suediei şi Finlandei la NATO, deoarece forma suedeză Volvo a ales Slovacia pentru o investiţie majoră şi nu Ungaria. La 1 iulie Volvo divizia maşini a anunţat că va investi 1,2 miliarde euro în Slovacia pentru o întreprindere care va produce maşini electrice. Ceea ce Orban nu a spus este că, începând din 2017, grupul chinez Geely deţine majoritatea acţiunilor de la Volvo Cars, astfel încât investiţia din Slovacia este de fapt o investiţie chineză şi nu suedeză. Volvo divizia camioane a rămas însă suedeză şi are o investiţie importantă în Ungaria. Argumentul lui Orban ar fi trebuit să fie exact invers: Ungaria susţine fără rezerve candidatura Suediei la NATO, deoarece Suedia investeşte serios în Ungaria.
