Să considerăm un venit brut lunar de 10.000 lei (echivalentul a 2.000 euro), sumă pe care, în opinia mea, ar trebui să o câștige un român din clasa medie. În tabelul de mai jos, vedem diferențele în ceea ce privește costurile fiscale, după noile reglementări, în trei variante: salariu, PFA și microîntreprindere, scrie Gabriel Sincu pe blogul personal.
Subliniez că discutăm aici de forme 100% legale de desfășurare a activității, nu de salarii mascate pe care fiscul le tolerează sau nu este în măsură să le colecteze.
După cum lesne se poate observa, sarcina fiscală totală ramane de peste 2 ori mai mare la salariați comparativ cu antreprenorul care lucrează cu microintreprindere și de 1.6 ori mai mare, pentru cei care merg pe sistem de PFA. De asemenea, trebuie menționat că, pe măsură ce venitul brut crește, diferențele de cost fiscal se majorează.
Imi veti spune ca antreprenorii isi asuma riscuri, ca angajatii sunt protejati de Codul Muncii, ca pot beneficia de somaj, ca sindicatele se pot lupta pentru ei. Imi rezerv dreptul de a lua aceste argumente cu un pic de sare, cum spun britanicii, stim foarte bine ca atunci cand treaba nu merge, angajatorii nu au nicio jena in a trimite angajatii acasa... Vorbim aici de angajati, nu de beneficiarii sinecurilor de care aminteam mai sus. De asemenea, sa nu uitam ca atat la micro’, cat si la PFA, exista posibilitatea de a deduce cheltuieli considerate aferente afacerii, ceea ce conduce la o povara fiscala mai redusa.
Pentru comparatie, am refacut calculele avand in vedere regulile fiscale inca in vigoare:
Vorbim asadar de o crestere a costului fiscal (la acest nivel al venitului) de 8% din venitul brut la PFA si de 2,2% la micro. Procente care scad, pe masura ce venitul creste, sau cresc, daca venitul scade. Oare chiar vor fi omorati antreprenorii cu noile impozite?
Mergand un pic la extrem, am refacut calculele cu noile reguli, pentru noul plafon maxim pentru micro, 500.000 euro pe an, adica aproximativ 208.000 lei/luna, iar tabelul arata astfel:
Asadar, sarcina fiscala ramane de 41.5% la angajat, coborand asimptotic spre 10% in cazul celorlalte doua forme de desfasurare a activitatii.
Costul fiscal creste asadar cu 2,93% la micro, in timp ce la PFA ramane relativ constant. Intreb din nou: omoram antreprenoriatul? Indraznesc sa afirm ca nu.
Prea putini vorbesc insa de adevarata problema: echitatea fiscala, care se poate obtine prin implementarea a doua masuri: cota unica si plafonarea contributiilor sociale la un nivel decent (colegii fiscalisti vorbesc de echivalentul a 2-3 salarii medii pe economie pe luna). Desigur, coroborat cu ajutor real pentru antreprenori, e.g.: scutirea de la impozitare a castigului reinvestit, simplificarea birocratiei si digitalizare reala a administratiei fiscale, inlesniri la plata pentru cei aflati in situatii dificile, etc.
Din pacate insa, e doar un vis, intr-o tara in care fiscalitatea se modifica la apelul de seara odata cu lustruitul bocancilor cu care este calcat in picioare dialogul social. Rastelul va fi carat in continuare de cei care au ghinionul de a fi de partea gresita a fiscalitatii, iar cei care se fac ca participa vor continua sa se planga.
Comentează pe blogul lui Gabriel Sincu
0
0
