Există un curent de opinie care vorbește de criza economică în care se găsește România. Dar chiar suntem într-o criză economică?, se întreabă Radu Crăciun pe blogul personal.
Mai întâi, poate ar fi util să definim termenul de criză. Din punctul meu de vedere, cea mai simplă și general valabila definiție a crizei ar fi “un eveniment advers pentru care nu ești absolut deloc pregătit”.
Respectând proporțiile, anunțul bonei că nu va veni să stea cu copiii cu 5 minute înainte să pleci la serviciu este o criză. Izbucnirea neașteptată a pandemiei a generat și ea la rândul ei o criză. Falimentele de neconceput a mari instituții financiare în 2007 și 2008 au generat o criză financiară și apoi economică. Și exemplele ar putea continua.
Încă o nuanță importantă. Faptul că te aștepți, anticipezi o evoluție negativa, dar nu faci nimic ca să te pregătești pentru ea are consecințe similare cu cele ale unei surprize.
Degeaba te aștepți să nu vină bona. Dacă nu găsești din timp un înlocuitor sau o soluție alternativă, te vei afla în aceeași situație de criză generată de elementul-surpriză. În momentul de față, nu ne confruntăm încă cu evoluții care să genereze o criză economică.
Da, suntem într-un context cu inflație mare care nu va fi ușor de redus. Însă haideți să privim în jur: la dinamica creditului în economie, la aglomerația din aeroporturi, la numărul mașinilor de pe străzi, la dinamica consumului și așa mai departe. Nimic din ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu poartă simptomele unei crize economice.
Însă, nu este mai puțin adevărat că ne aflăm într-un context în care reducerea inflației printr-o creștere agresivă de dobânzi de către băncile centrale risca să ducă tarile dezvoltate în recesiune, generând un efect de domino în economia globală. Mai mult, o eventuală întrerupere a alimentării cu gaz la iarnă, poate fi un moment de răscruce din punctul de vedere al evoluțiilor economice.
Citește textul integral pe blogul lui Radu Crăciun
În aceste condiții, întrebarea este cât suntem de pregătiți pentru astfel de evoluții, iar răspunsul este: mai deloc. Practic suntem într-un scenariu al perioadei 2007-2008 în care economia creste pe deficite mari finanțate din exterior: deficit de cont curent și deficit bugetar. (Iar atunci am avut măcar scuza surprizei…) Problema este că fluxurile externe sunt mai presus de controlul statului român. Așa cum 2008 a arătat, în momentul în care investitorii speriați închid robinetul finanțărilor externe, rămâi pe cont propriu și ești obligat să bati pe la porțile instituțiilor financiare multilaterale, care iți impun acele măsuri de reformă pe care singur nu ai fost capabil să le iei.
De abia aceea vă fi o criză. Și nici macar pentru că vom fi luați prin surprindere. Mai degrabă pentru că, în pofida faptului că recesiunea este anticipată, măsurile de corecție a dezechilibrelor sunt inexistente. În acest context, merita amintită o remarcă a guvernatorului Isărescu făcută recent și care sugerează pesimismul sau în ce privește apetitul de finanțare de către investitori a deficitului bugetar.
La remarca unui jurnalist Bloomberg care observa că luna iunie a fost cea mai proastă lună pentru Ministerul de Finanțe în ceea ce privește modul în care a reușit să își strângă necesarul de finanțare de pe piața locală, replica sa seacă a fost: “Până acum”.
0
12
