Un eveniment de o importanță majoră pentru geopolitica lumii ortodoxe, despre care nu s-a scris în presa românească, a avut loc în data de 5 iunie 2022, în Catedrala din Belgrad. După o liturghie comună, Patriarhul Porfirie al Serbiei a oferit Arhiepiscopului Macedoniei de Ohrida, Ștefan, un tomos prin care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe recunoaște autocefalia Bisericii Ortodoxe Macedonene – Arhiepiscopia de Ohrida. În plus, în tomos este precizat că Biserica Ortodoxă Sârbă va da în folosinţă proprietățile sale de pe teritoriul Macedoniei de Nord, noii biserici autocefale din această ţară.
În 1959, Biserica Ortodoxă Sârbă din Iugoslavia a acordat autonomie autorităților bisericești din Republica Populară Macedonia. În 1967, Sinodul macedonean și-a anunțat autocefalia, iar Sinodul sârbesc a denunțat decizia și a condamnat clerul macedonean ca schismatic. Timp de cinci decenii, „Biserica Ortodoxă a Macedoniei” nu a fost recunoscută de Bisericile ortodoxe. Ea a luat naștere, cu statut canonic recunoscut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului (PEC), abia pe 9 mai 2022. Sfântul Sinod al PEC a decis să primească în comuniunea euharistică Arhiepiscopia de Ohrida (numele oficial al Bisericii Ortodoxe Macedonene). A fost recunoscută și jurisdicția ecleziastică a Arhiepiscopului de Ohrida, Ștefan, asupra Macedoniei de Nord, excluzând folosirea termenului „Macedonia” sau a oricărui derivat. Bisericii Ortodoxe a Serbiei i-a fost recunoscut dreptul de a reglemanta chestiunile administrative între ea și Arhiepiscopia de Ohrida. Pe 16 mai, Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe a urmat exemplul PEC, inițial acordând clerului macedonean autonomie ecleziastică deplină sub Patriarhia Serbiei. Prin acest act, Arhiepiscopia de Ohrida a intrat pe deplin în comuniune cu lumea ortodoxă răsăriteană mai largă. În timpul unei liturghii oficiate cu Patriarhul Porfirie al Serbiei, Ștefan a declarat că biserica-mamă a Arhiepiscopiei de Ohrida este PEC. La rândul său, Porfirie a anunțat că Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe a recunoscut formal autocefalia Arhiepiscopiei de Ohrida. La cinci zile după recunoașterea oficială din Belgrad, în Istanbul, Arhiepiscopul Ștefan a primit un act sinodal, care confirmă unitatea canonică și liturgică cu PEC.
În creștinătatea ortodoxă, primatul PEC este unul simbolic. Patriarhul de Constantinopol este primus inter parens („primul între egali”) în rândul prelaților ortodocși. Este reprezentantul Bisericilor Ortodoxe și liderul spiritual al creștinilor ortodocși. Importanța sa nu vine din considerente ecleziastice, ci datorită faptului că sediul se află într-o locație istorică, adică în capitala fostului Imperiu Roman de Răsărit (Bizantin). De aceea, PEC îi revine rolul simbolic de biserică-mamă a Bisericilor Ortodoxe moderne.
Tehnic vorbind, PEC este una dintre celelalte Biserici autocefale care compun Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Din punct de vedere canonic, Patriarhul Ecumenic își atribuie dreptul absolut de a proclama autocefalie, funcționând ca biserică-mamă pentru noua Biserică, ce s-a desprins de alta fără acordul Sinodului. Acest prerogativ este contestat de Biserica Ortodoxă Rusă (Patriarhia Moscovei), care susține că o jurisdicție autocefală recunoscută are dreptul de a acorda independență uneia dintre componentele sale. În Europa de Est, Rusia și Balcani, Bisericile autocefale sunt biserici naționale, legate de identitatea națională, ale căror limite, structuri administrative și identități oglindesc îndeaproape pe cele ale statului. Autocefalia este strâns legată de problema autodeterminării și independenței politice a unei națiuni sau regiuni. De aceea auto-proclamarea autocefaliei a fost urmată în mod normal de o lungă perioadă de nerecunoaștere și schismă cu biserica-mamă, de la care s-a desprins fără voie.
Printr-un tomos, o biserică autocefală poate oferi la rândul ei autonomie sau autocefalie unei structuri ecleziastice din cadrul său, care devine o Biserică independentă. Ea poate avea rangul de patriarhie, mitropolie sau arhiepiscopie autocefală. Totuși, pentru a funcționa, trebuie să fie recunoscută de celelalte Biserici Ortodoxe. Recunoașterea este, fără dubii, un act politic. În acest sens, PEC are o influență majoră pe care o poate exercita prin canale politice. Patriarhul de Constantinopol are rolul de a media conflicte în lumea ortodoxă și de a asigura unitatea lumii ortodoxe. Pe plan extern, militează, în limitele impuse de legislația canonică, la refacerea unității universale a Bisericilor creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic.
Acordarea autocefaliei de către o Biserică autocefală a devenit un instrument politic. În 1970, Patriarhia Moscovei a acordat autocefalie Bisericii Ortodoxe din America, dar acest nou statut nu a fost recunoscut de majoritatea patriarhiilor, inclusiv de cea ecumenică. De asemenea, Biserica Ortodoxă din Japonia, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, dar cu statut autonom din 1970, nu este recunoscută de PEC. Nici Biserica Ortodoxă Chineză, căreia Patriarhia Moscovei i-a oferit autonomie încă din 1957, nu este recunoscută de PEC.
De cealaltă parte, PEC a recunoscut autocefalia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, care este recunoscută de câteva Biserici autocefale (Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, Patriarhia Alexandriei, Biserica Ortodoxă a Ciprului și Biserica Ortodoxă a Greciei). În plus, PEC nu recunoaște Biserica Ortodoxă Ucraineană, care de jure se află sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, lucru recunoscut de majoritatea Bisericilor Ortodoxe, inclusiv Biserica Ortodoxă Română. Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove, biserică autonomă aflată sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, nu este recunoscută de Patriarhia Română. În același timp, Mitropolia Basarabiei, o Biserică autonomă, de stil vechi, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, nu este recunoscută de Patriarhia Moscovei.
Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
