Spunea președintele Klaus Iohannis ca responsabilii pentru masacrele din timpul Revoluției nu sunt încă știuti. Ba da, domnule Iohannis, sunt stiuti. Din păcate, nu sunt încă pedepsiți. La fel precum responsabilii Mineriadei, continuarea directă a violențelor din decembrie 1989 si din ianuarie 1990. In toti acesti 31 de ani, urmasii lui Ceaușescu au batjocorit tot ce putea fi batjocorit. Prefacatoria a fost si ramane infioratoare.
S-a jucat si se joacă la toate capetele posibile. Asistăm de decenii la elefantiazisul imposturii. Victimele au fost umilite, marginalizate si amutite. Securiștii si celelalte otrepe se bucura de pensii exorbitante. Generalii trădători veniți cu trupele sovietice de ocupație au parte de funeralii militare. Singurul gest statal de condamnare explicită si categorică a dictaturii comuniste ca ilegitimă si criminală a fost asumarea de către șeful statului, pe 18 decembrie 2006, a Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Legea lustratiei a fost respinsa. Asasinii lui Gheorghe Ursu beneficiază de o obscena impunitate. Reducerea pensiilor securistilor a fost respinsa. Nu exista in capitala țării un muzeu național, sprijinit de statul roman, al experientei comuniste din România. Se bate moneda acum despre un Muzeu al Ororilor Comunismului. Ca tot ce vine dinspre Alina Gorghiu, nu suna promițător. În fine, on verra.
Memorialul de la Sighet este ceea ce avem mai prețios si mai onest in aceasta privinta. Avem, in inima Bucurestiului, bustul lui Adrian Paunescu, lingaul paradigmatic. Un fost președinte, pretins anticomunist, bate palma cu aceste lepre pentru a-si menține intactă gradina cu levantica. Fosilele din CC al PCR se lafaie prin varii consiliii, comisii si comitete. Cei care am sperat ca generatia copiilor de nomenclaturisti se va confrunta critic cu biografiile familiilor lor ne-am înșelat.
Dimpotriva. Petre Roman, Serghei Mizil, Popoviciu, Horia Constantinescu si cati altii se distrează copios. Academia este plina de fosti turnatori si de nationalisti ceausisti. Să mă mir de avalansa de ura împotriva celor care nu renunță la memorie? În ceea ce mă privește, ura lor mă onorează. Departe de mine pretenția omniscientei ori a infailibilității. Pot greși, asemeni oricăruia dintre noi. Dar încerc mereu sa gandesc, adică să fac distincția dintre Bine si opusul său, Răul.
Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
