Piețele financiare internaționale revelează căderi puternice ale activelor kripto. Când acum câțiva ani am susținut că Bitcoin și alte produse “financiare” similare lansate în piețe nu sunt monede, ci active speculative, nu puțini au strâmbat din nas; s-a argumentat cu emfază ca avem de-a face cu o evoluție firească a piețelor financiare, că acesta ar fi sensul progresului. Nici nu s-a făcut frecvent distincție între active krypto și blockchain.
Memoria unora este foarte scurta daca ne gandim ca acest tip de rationament, al inovatiei financiare, era folosit si cand o plethora de active toxice (sub forma de ABS –asset backed securities) fusesera lansate pe piete inainte de criza izbucnita in 2008, cand s-a pledat pentru o reglementare cat mai laxa a pietelor financiare (pentru “light touch regulation).
Am pledat totodata pentru o reglementare stricta a kripto activelor, ca ele prezinta riscuri sistemice. Straniu este ca persoane din institutii de reglementare au vazut demersul de reglementare ca fiind inutil, intrucat, chipurile, este bine ca noi forme de mijlocire a tranzactiilor sa se dezvolte in mod nestanjenit –adica o versiune contemporana a gandirii de tip “free banking”. Autism total…
Este drept ca ceea ce numim “criptoactive” exprima si neincrederea fata de emisia masiva de moneda a bancilor centrale (fata de programe QE, quantitative easing), ca pot fi incadrate in tendinte de descentralizare si “democratizare” a participarii la tranzactii bursiere (vezi fenomenul Reddit), de respingere a relatiilor puternic ierarhizate. Dar acestor active speculative le lipsea in mod evident suportul solid si mai ales ceea ce s-a dovedit in istorie a fi constructul institutional de baza al sistemelor finaciare moderne: existenta unui imprumutator de ultima instanta (lender of last resort) cand pietele o iau razna. Iar acesta nu poate fi decat statul/banca centrala. Ca autoritatile politice pot comite erori, ca pot avea politici ce inflameaza pietele comporta o discutie aparte. Si aici se poate incadra hazardul moral. Dar intre a nu face nimic si a incerca sa opresti un dezastru optiunea este destul de clara.
Bancile centrale au functionat si dezvoltat functii in principal din nevoia de a organiza pietele bancare, de a stavili panica, un run (atac) pe bancile comerciale. Explicit, sau implicit, s-a conturat un obiectiv de stabilitate financiara. Asa s-a intamplat adesea in istorie, s-a intamplat si intre 2008-2009, in criza financiara globala si criza datoriilor suverane din zona euro --care au declansat modificari in ansamblul institutional de reglementare si supraveghere.
Spre deosebire de monede propriuzise, Bitcoin, Tether, etc. tocmai acest suport, al autoritatii centrale, nu il au –dincolo de daunele mari, riscurile sistemice pe care le induc. Cand Facebook a incercat sa introduca propria moneda digitala s-a izbit de un evident obstacol.
Au aparut apoi asa numite “stablecoins” (active krypto “stabile”), care au pretins ca se bizuie pe colateral solid, pe monede de rezerva si titluri financiare credibile. Colapsul TerraUSD a aratat fragilitatea acestui produs, a acestor active in general. Warren Buffett, Jamie Dimon, Paul Krugman, Ken Rogoff si altii au sustinut, de cand au aparut acestea, ca activele krypto sunt foarte riscante. Problema nu este nu numai caracterul intrinsec speculativ, volatilitatea, ci constructia acestor produse. Si se vede ca stablecoins nu sunt ceea ce pretind a fi.
Stablecoins, daca ar avea in spate (drept colateral), in mod real/verificabil, numai active sigure (monede de rezerva si titluri puternice) iti pui intrebarea ce rost ar mai avea. Fiindca, in spatele monedelor de rezerva si al titlurilor de valoare solide se afla state cu economii puternice, banci centrale ca Fed, BCE, BoE si BoJ (colateral pot fi si produse de baza/commodities). Adica, s-ar invalida exact principiul clamat in aparitia acestor active: separarea de autoritati centrale reprezentate de guverne si banci centrale. Ar putea avea totusi o anume utilitate, de a micsora volatilitatea unor monede si active. In acest caz, activele kripto ar deveni un simplu activ compozit, care insa si-ar schima structura in functie de judecati ale celor care urmaresc evolutia pietelor financiare. Dar atunci am avea un activ cu o structura modificabila. Iar ratiunea lor de a exista, neincrederea in banci centrale si guverne, tot ar fi dezavuata.
Este de-a dreptul o ironie ca tot banci centrale/guverne sa stea in spatele unor active krypto pe filiera activelor tip colateral.
Kripto activele pot exista in continuare, dar ele nu sunt ceea ce s-a spus ca sunt, sau pot fi. Iar reglementarea acestora este absolut necesara. Pentru ca nu numai ca sunt active ce prezinta riscuri inalte, sistemice, pot finanta operatiuni ilegale, dar pot si ascunde fraude, inclusiv scheme Ponzi.
0
2
