In general, romanii cred ca femeile sunt niste fiinte slabe si complet neajutorate. Victime sigure ale fiziologiei proprii, reprezentantele Evei au la indemana o singura solutie pentru a supravietui si a razbate. Aceea de a imprumuta personalitatea barbatilor lor, nascuti sa le ocroteasca si sa le calauzeasca pasii. Se pare totusi ca statisticile infirma vulgata romaneasca.

Speranta de viata a compatrioatelor noastre – 76 de primaveri, cu opt mai putine decat in cazul frantuzoaicelor sau al spanioloaicelor – ne plaseaza la coada clasamentului european. Posturile de conducere, fie ca sunt legate de politica sau de afaceri se dovedesc si ele greu accesibile.

E drept, nici la nivelul celorlalte state membre ale Uniunii lucrurile nu stau pe roze, neindoielnicele progrese recente ramanand inca tributare excluziunii de fond. Astfel, desi 24% dintre parlamentari sunt femei (spre deosebire de acum zece ani, cand cifra era de 16%), barbatii raman in medie de trei ori mai numerosi. Proportia se pastreaza si la nivelul posturilor ministeriale. Or, pentru a se putea contura o influenta decizionala semnificativa e nevoie de o masa critica de minim 30% (acesta e cazul Parlamentului European, care a depasit pragul cu un punct procentual).

Totusi, reprezentantele „sexului frumos” reusesc sa populeze ceva mai activ primele doua niveluri ale administratiilor centrale, cu un grad de reprezentativitate dublat in ultimul deceniu si ajuns la cota de 33%. Asta in vreme ce Romania ramane singura tara in care nici macar o femeie nu ocupa postul de ministru si in care legislativul este alcatuit in proportie de doar 11% de catre femei.

Dictatura barbatilor in marile companii

In sectorul privat raportul e acelasi. 9 din 10 membri ai consiliilor de administratie in cadrul marilor intreprinderi si doua treimi din sefii de intreprinderi sunt barbati, ca sa nu mai vorbim de monopolul lor absolut in ceea ce priveste guvernatorii celor 27 de banci centrale ale statelor membre. Doar in randul directorilor executivi, al directorilor si managerilor intreprinderilor mici femeile reprezinta o treime.

O echilibrare drastica a situatiei ar putea veni dinspre sectoarele confruntate cu deficite mari ale fortei de munca. intr-unul din sectoarele cele mai captivante, inovative si complexe, cum este cel al tehnologiei si comunicatiilor, nevoia de personal calificat (peste 300.000 de posturi) deschide rapid calea spre succesul in cariera. Din pacate, apare si aici un blocaj: femeile reprezinta doar o cincime din totalul absolventilor europeni de studii informatice si ingineresti.

Veniturile sunt distribuite chiar mai inegal. Doua treimi din volumul de munca la nivel mondial este asigurat de femei, dar pentru mai putin de 5% din venitul global. La fel de adevarat e si faptul ca acolo unde femeile se afirma activ in viata politica, lupta impotriva saraciei inregistreaza progrese notabile, iar cresterea economica este mai efervescenta. O buna pilda pentru noi o reprezinta tarile scandinave, unde egalitatea de sanse constituie obiectiv social national clar asumat.

In dialectica de gen la romani, apare evident ca scara sociala este mai scurta si mai alunecoasa pentru femei. Pipernicit, dar cel putin existent si insotit de principii, este si bugetul europenilor care indreapta 5% din fondurile instrumentului de cooperare pentru dezvoltare spre programul "Investitii in oameni: 2007-2013". Lui i se substituie si obiectivul sanselor egale pentru femei si barbati. Documentele de strategie regionala si nationala nu ofera insa o imagine de ansamblu care sa permita estimarea fondurilor bugetare efectiv alocate.

Reteaua femeilor europene

Cu foarte putine exceptii, la nivel national ea ramane inca o problematica de gen mentionata doar ca problema transectoriala, fara mecanisme financiare si institutionale de sustinere concreta. Sfidarea disparitatilor de gen persistente cheama la reflectie. Comisia Europeana si-a propus sa echilibreze balanta pornind de la un ansamblu de principii, de scopuri si de sarcini care privesc colectarea si analiza datelor. O noua retea europeana a femeilor la putere urmeaza sa se formeze in acest an. Ea isi propune sa capteze experientele si cele mai bune practici din cele 27 de tari membre ale UE.

Initiativele sunt laudabile, dar mai e mult pana departe. Sa revenim la cazul Romaniei. Am numarat cel putin 31 de organizatii care isi propun sa promoveze femeia. Un stufaris institutional inimaginabil de care am auzit pentru prima oara doar cu ajutorul motoarelor de cautare pe internet.

Ineficienta este graitoare. Mentalitatile se schimba foarte greu, iar vorbaria goala are tendinta sa devina sufocanta. O repozitionare a activitatii lor, incepand cu eliminarea dublarilor de obiective si o unificare a energiilor investite, va trebui sa urmareasca odata si odata scopuri finale concrete si eficienta propriilor demersuri.