Libertatea academică se poate defini ca fiind dreptul profesorilor și cercetătorilor de a preda, exprima, discuta, explora idei și concepte fără riscul unor repercusiuni profesionale. De asemenea, conceptul de libertate academică include oportunitatea pentru toți profesorii/cercetătorii de a-și urmări liber ideile cu metodologia pe care o aleg și de a publica acolo unde doresc.
Libertatea academică se află în centrul universităților de succes din lume, fiind o condiție necesară și prealabilă pentru dezvoltarea societății. Istoria ne arată că noile cunoștințe și noile descoperiri apar atunci când universitarii își pot urma nestingheriți propriile idei, gânduri și obiective. Libertatea academică înseamnă, de asemenea, că cercetătorii ar trebui să fie liberi să spună adevărul în fața puterii politice sau bisericești în cadrul domeniilor lor de expertiză (cazul profesorului de matematică și astronomie Galileo Galilei, de la universitățile din Pisa și Padua, este unul din exemplele clasice de îngrădire a libertății academice).
Multă vreme considerată esențială pentru calitatea învățământului superior, pentru căutarea adevărului și răspândirea prosperității produse de noi descoperiri (d. ex., cele produse de Revoluția Industrială), libertatea academică a fost un element central al stabilirii și dezvoltării democrației, prin exercitarea libertății de gândire (un drept uman fundamental), gândirii critice și explorării/investigației intelectuale.
„Declarația de principii din 1940 privind libertatea academică și titularizarea”, elaborată de Asociația Americană a Profesorilor Universitari (AAUP), identifică principiile fundamentale ale libertății academice:
- Instituțiile de învățământ superior sunt conduse pentru binele comun și nu pentru a promova interesele unui profesor individual sau ale instituției în ansamblu.
- Libertatea academică în aspectul său didactic este fundamentală pentru protecția drepturilor profesorului și ale studentului la libertatea de învățare.
- Cadrele didactice au dreptul la libertate în sala de curs în ceea ce privește discutarea subiectelor lor, dar ar trebui să fie atente să nu introducă în predarea lor subiecte controversate care nu au nicio legătură cu subiectele lor.
Acum, mai mult ca oricând, când ne confruntăm cu niveluri tot mai ridicate de polarizare societală, libertatea de a explora o gamă largă de idei fără teama de consecințe negative este esențială pentru evoluția societăților dinamice și pentru diversitatea punctelor de vedere.
În ciuda sprijinului semnificativ pentru principiul libertății academice și al libertății de exprimare în mediul universitar, există numeroase opinii din întregul spectru politic care susțin că libertatea academică și libertatea de exprimare în general sunt amenințate de o serie de factori. O simplă căutare pe internet – academic freedom under threat și academic freedom in danger - produce circa 100 milioane titluri, o multitudine complexă de poziții ideologice și atitudini politizate.
Proiectul de monitorizare a libertății academice al SAR (Scholars At Risk) identifică, pentru perioada 5 mai 2021 – 5 mai 2022, 224 incidente care au limitat libertatea academică în mai multe țări. Cauzele atașate acestor incidente includ:
Ucideri, violență, dispariții: 84
Închisoare: 56
Urmărire penală: 21
Pierderea poziției academice: 30
Restricții de călătorie: 6
Altele: 27 (d. ex., trei atacuri rusești asupra unor universități din Ucraina)
TOTAL: 224 cazuri
Dintre cele peste 40 țări menționate în raportul de mai sus sunt, se remarcă, prin numărul relativ crescut de agresiuni contra libertății academice: China, India, Turcia, Pakistan, Bangladesh ș.a.
Factorii de limitare a libertății academice, menționați mai sus, sunt legați în marea lor majoritate de imixtiunile politice ale guvernelor țărilor respective în activitățile universitare.
Dar alți factori nu au fost evaluați cantitativ până de curând: existența unor dezechilibre ideologice crescute în complexele universitare, ale căror consecințe malefice se manifestă prin deriva către o „monocultură” politică de stânga, autocenzura practicată atât de cadre universitare, cât și de studenții cu perspective nonconformiste și supunerea, mai mult sau mai puțin benevolă, restricțiilor draconice impuse de corectitudinea politică, cancel culture și woke-ism.
Pentru a explora în detaliu acești factori și pentru a obține informații despre pozițiile și experiențele cadrelor universitare din patru democrații (SUA, Marea Britanie, Canada și Australia), profesorul Matthew J. Goodwin, University of Kent, a efectuat un sondaj nou și unic în rândul profesorilor care activează în prezent în 48 dintre cele mai importante universități din lume (Harvard, Stanford, MIT, Princeton, Columbia, Yale, Cornell, Oxford, Cambridge, University College London, Toronto, McGill, Australian National University ș.a). Concluziile cercetării sale au fost prezentate în raportul Is Academic Freedom Under Threat?, publicat la începutul acestui an.
Sondajul efectuat explorează orientarea politică a 650 cadre universitare în funcție de disciplină, opiniile lor față de o serie de probleme sociale și culturale, precum și opiniile lor față de diferite grupuri din societate. De asemenea, participanții au fost întrebați despre libertatea de exprimare, libertatea academică și măsura în care, dacă este cazul, studenții ar trebui să fie expuși la idei incomode sau ofensatoare și la influența revendicărilor ideologice în campus.
Rezultatele sondajului se constituie într-o perspectivă singulară prin care pot fi explorate opiniile și valorile intelectuale ale profesorilor din universitățile de top ale lumii. Putem examina și analiza credințele lor ideologice, pozițiile lor cu privire la libertatea academică și libertatea de exprimare din campusuri, tolerarea nonconformiștilor sau politizarea învățământului superior.
Principalele concluziile ale raportului Goodwin sunt următoarele:
- Există dovezi clare ale existenței unui puternic dezechilibru ideologic în campusurile de elită (Fig. 1). În toate cele patru democrații, marea majoritate a cadrelor universitare, 76%, s-au identificat ca fiind de stânga, iar în cadrul acestui grup, 21% s-au identificat ca fiind de extremă stânga. Într-un contrast clar, doar 11% se autoidentifică a fi de dreapta și doar 1% se consideră că aparțin extremei-drepte. Aceste rezultate ridică semne de întrebare firești cu privire la amploarea diversității punctelor de vedere ideologie din universități.
Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
