Am putea încerca să înțelegem adevărul, am putea încerca să ”schițăm” viitorul, dar să discutăm despre certitudini este în acest moment o provocare destul de mare. „În fața unui judecător bun, argumentele valorează mai mult decât martorii”, a spus Cicero (De Republica).
Ei bine, argumentele sunt amestecate ca piesele unui joc de puzzle, alterând astfel judecățile, contestând teorii și principii, schimbând opinii și previziunile.
Piața de acțiuni din SUA semnalează o poziție relativ stabilă și pozitivă. Nu pare să existe schimbări majore negative în economie; în consecință, marjele de profit vor rămâne în general pozitive, deși mai moderate. De cealaltă parte, piața de obligațiuni din SUA pune în evidență riscurile unei „agresiuni” monetare ale Fed. Înseamn asta că grijile legate de o posibilă recesiune ar putea fi considerate lipsite de sens?
Martorii pe care îi avem sunt prețurile, care dezvăluie realitatea pură a momentului- scaderea puterii de cumpărare. În ceea ce privește România, două caracteristici sunt aduse constant în discuție: lipsa capacității administrative și avantajul competitiv al forței de muncă abundente și înalt calificate de care dispunem.
Printre avantajele competitive (accesul la resurse naturale), îl găsim și pe cel al surselor ieftine de energie. Putem observa o discrepanță uriașă între prețurile de piață ale acestor două resurse? Da, cu siguranță! Ar fi corect să negăm atributele avantajelor competitive? Tocmai că nu!
Ne depășim concurenții? Cu alte cuvinte, cele două avantaje competitive se transformă în avantaje comparative? Ei bine, asta se întâmplă rar și oarecum vizibil în zona pietei fortei de muncă. Dacă este așa, ar trebui oare să-l contestăm pe David Ricardo (The classical theory of comparative advantages, 1817)? Cu siguranță nu!. A spune ca teoria lui este depasita este suficient insa si incorect în opinia mea. Până la urmă, tot ce odată era catalogat ca „excepțional” la un moment dat devine depășit.
Dante își începe Divina Comedie „pe calea vietii-ajuns la jumatate”, rătăcind într-o pădure din care voia să ia o rămurică pentru sărbătoarea Floriilor. Într-un final, Vergiliu îl conduce prin Iad, singura cale de a ieși din acea pădure.
Revenind, niciun scenariu nu poate fi exclus. Nu este în intenția mea să-l contest nici pe Cicero și nici pe Dante. Mă întreb doar dacă 2022 ar putea fi „annus mirabillis” sau nu, atâta timp cât nu avem niciun Newton sau Einstein printre noi.
Practic, trăim neașteptatul. Economiile, indiferent de mărimea sau de avantajele lor, sunt vulnerabile, pe măsură ce fragilitatea echilibrelor crește din ce în ce mai mult. Există mult mai mult zgomot decât semnale certe. Este o provocare, una destul de mare, dar nu imposibilă. „Audiatur et altera parts” (Seneca) este întotdeauna o alegere inteligentă, iar azi mai mult ca niciodată.
Există, cu siguranță, multe soluții pentru provocările economice actuale, dar stoparea creșterii prețurilor, călcâiul lui Ahile al acestei situații, este cu siguranță una esențială.
N.Red: Opinia d-lui Libocor este una personală, fără să angajeze instituțiile cu care acesta poate fi asociat.
0
0
