Ca să pună mâna pe toată puterea, Tokaev avea nevoie de susținerea publică a lui Putin, ca să fie acceptat în propria țară drept președinte al Consiliului de Securitate, iar ordinele sale să fie executate. El nu are nevoie de armata rusă pe teritoriul Kazahstanului. Dar, Putin s-a folosit de slăbiciunea lui Tokaev și l-a pus să plătească pentru serviciul făcut. De asta avem trupe rusești în Kazahstan. De acum, dacă va fi solicitată, Moscova poate interveni cu trupe, spune Armand Goșu într-un interviu Contributors.ro.
Teme:
- Cauza protestelor din Kazahstan
- Protestele încep cu cereri economice și ajung la revendicări și ultimatumuri politice
- Tokaev se folosește de proteste pentru a-i destui pe oamenii fostului președinte Nazarbaev
- Revoltele din zona Almatî, cauze, actori, victime.
- Rolul serviciului de securitate în violențele din Kazahstan
- Este pentru prima dată în istoria OTSC când trupe - fie ele și de menținere a păcii - intervin într-un conflict intern
- Putin se folosește de criza politică din Kazahstan pentru o nouă demonstrație de forță
- De ce Nazarbaev l-a ales pe Tokaev succesor la conducerea Kazahstantului
- Cum sună “dualitatea puterii” în limba kazahă
- Ce a câștigat Rusia de pe urma crizei din Kazahstan
- Scenarii post-criză
Contributors.ro: În noaptea de Revelion prețul la gaz în Kazahstan s-a dublat, ca urmare a unei măsuri de liberalizare. Dar, de regulă, reducerea subvențiilor se face când prețul e coborât, când cererea nu e foarte mare, nu în mijlocul iernii. A fost un moment total nepotrivit pentru o astfel de măsură. Apoi, pe 2 ianuarie au început primele proteste în vestul țării, la Janaozen, într-un oraș unde mai avuseseră loc manifestații violente, acum 10 ani. Și atunci, protestele au fost reprimate cu brutalitate, presa vremii vorbea de sute de morți. Nu vi se pare ciudat că într-un astfel de moment tensionat, când se așteaptă întâlnirile dintre delegațiile americană și rusă ce vor discuta despre garanțiile de securitate cerute de Putin, să izbucnească această criză în Kazahstan, la 1500 km de granițele Ucrainei, unde sunt concentrate trupe rusești?
Armand Goșu: Guvernul din Kazahstan a decis acum un an să liberalizeze piața gazului de la 1 ianuarie 2022. Nu e măsură inițiată acum două săptămâni. Și n-are nici o legătură cu Putin sau cu negocierile ruso-americane. Ce s-a întâmplat în orașele din vest iar era previzibil, acolo au mai fost proteste, ați amintit de cel mai violent de acum 10 ani. Șefii administrațiilor locale ca și cei mai mulți funcționari din Kazahstan sunt total inadecvați funcției pe care o dețin, prin comportamentul și atitudinea lor nu fac decât să incite lumea la proteste. Dar nu e nici o conspirație aici. Recrutarea funcționarilor superiori kazahi nu se face pe criteriul competenței, nici inteligenței. Acei oameni nu dețin nici o abilitate cerută de funcția ocupată.
A doua zi, protestul s-a extins și s-a politizat. Zeci de orașe au fost cuprinse de proteste. Cei care ies în stradă, au uitat de prețul la gaz. De altfel, guvernul a renunțat imediat la liberalizare și a revenit la vechiul preț, însă nu mai conta. Protestatarii cer demisia guvernului, a președintelui și ridicarea imunității fostului președinte Nursultan Nazarbaev și îndepărtarea lui de pe scena politică. Principala lozincă devine “moșule, pleacă!” Sau poate fi tradus: “moșule, lasă-ne!” Mai cer revenirea la Constituția din 1993.
Protestul se extinde. Rețelele sociale au un rol determinant. Așa s-a întâmplat și în 2019, înaintea pandemiei, când au început proteste la granița cu China. Erau manifestații anti-chineze, chiar în provinciile vecine cu China. Apoi, în două zile, protestele au cuprins întreg Kazahstanul. La asta a contribuit decisiv răspândirea informațiilor cu ajutorul rețelelor sociale.
Era o stare mocnită de nemulțumire, care s-a accentuat în ultimii ani, și din cauza pandemiei de Covid. Chiar dacă a contat scumpirea prețului la gaz, ea a fost doar un pretext. Cauza e mult mai adâncă. E vorba, în primul rând, de degradarea situației materiale a populației, în condițiile unei inflații de peste 10% pe an. Cu un șomaj de 12% pentru anul 2021, în condițiile pandemiei, într-o țară cu un sistem de sănătate publică prost organizat, dominat de corupție și clanuri medicale care se bat pe resursele bugetare. În al doilea rând, actuala elită politică și de afaceri ce provine din cea sovietică și-a epuizat potențialul.
Contributors.ro: Asta, la nivelul întregii țări. Numai că protestele violente care s-au transformat în lupte de stradă s-au desfășurat în sud, în fosta capitală, la Almatî, un oraș cu aproape două milioane de locuitori. Cum se explică asta?
Armand Goșu: Almatî e un oraș cunoscut pentru potențialul său de protest. Aici sunt mulți studenți. Odată cu mutarea capitalei spre nord, la Astana, populația loială regimului a plecat și ea. Multe zeci de mii de familii de înalți funcționari din ministere, ofițeri din serviciile secrete și alte instituții militarizate, simpli birocrați din marile companii de stat, toți s-au mutat în noua capitală. În ultimul deceniu, în Almatî a crescut crima organizată, influența grupărilor islamiste.
În imaginile publicate cu violențele din Almatî vedem mulți bărbați tineri, unii extrem de violenți. Sunt tineri din satele dimprejur care n-au de muncă și care s-au radicalizat. În principal prin islamizare.
Contributors: Afganistanul este aproape.
Armand Goșu: Exact, chiar dacă nu are graniță directă, se simte influența Afganistanului, pentru că e aproape.
Dar nu e doar Afganistanul. O altă sursă de islamizare sunt familiile cecene care au revenit. Cecenii au fost deportați în primăvara 1944 în Kazahstan. Au reveni în patria lor istorică, din Caucazul de Nord, după moartea lui Stalin. Unii n-au mai găsit casele, gospodăriile și s-au întors în Asia Centrală. Până astăzi, în Kazahstan trăiește o importantă diasporă cecenă. Copiii lor aveau să se întoarcă în Cecenia după prăbușirea Uniunii Sovietice. Dar, în decembrie 1994 a început războiul cu Rusia. Câteva sute de familii fug de război, întorcându-se în Kazahstan. Numai că ele sunt deja islamizate. Pentru că în anii ’90 a crescut semnificativ influența curentului wahhabit în nordul Caucazului, mai ales în Cecenia și Daghestan.
E greu de apreciat de la distanță, după înregistrări video și fotografii ce s-a întâmplat la Almatî. Ce am văzut, nu confirmă o prezență masivă a tinerilor radicalizați la proteste. Însă, sunt suficient de multe mărturii care indică faptul că acești tineri bărbați din Almatî care încep lupte de stradă cu trupele guvernamentele în Piața Republicii, cum spun rușii, sau Piața Independenței, cum spun kazahii, erau îmbrăcați sportiv, aveau o bună pregătire fizică, refuzau să fie fotografiați, mânuiau bine armele de foc. Ei participă la ocuparea, distrugerea, incendierea unor clădiri administrative.
Contributors.ro: În debutul protestelor s-a cerut ieftinirea gazului. Luni și marți, 3-4 Ianuarie, după ce manifestațiile se extind în toată țara, cererile sunt politice, în primul rând să fie destituit guvernul și să plece Nazarbaev. Când apar violențele? La început protestul era pașnic.
Armand Goșu: Violențele încep după ce președintele Tokaev i-a destituit pe oamenii lui Nazarbaev, pe primul ministru Askar Mamin și - mai ales - pe șeful serviciului de securitate, Karim Masimov. Tot atunci a fost destituit și adjunctul lui Masimov, Samat Abiș, nepotul fostului președinte Nursultan Nazarbaev.
De ce i-a îndepărtat și chiar arestat pe oamenii de încredere ai lui Nazarbaev? Nu cred că i-a înlocuit pentru că protestatarii au cerut asta. Să nu uităm că protestatarii au cerut și demisia președintelui Tokaev. Nu doar a guvernului sau plecarea lui Nazarbeav.
Atunci, de ce i-a destuit? Cred că Tokaev s-a folosit de această criză pentru a-i îndepărta pe oamenii lui Nazarbaev și a prelua toată puterea. Dar, Tokaev i-a schimbat din funcțiile importante pe care le ocupau, fără să respecte legea. Și fără să respecte procedurile. Mai mult, l-a înlocuit și pe Nazarbaev din fruntea Consiliului de Securitate. Însă, în Constituția este prevăzut faptul că Nazarbaev ocupă această funcție pe viață. Din punctul de vedere al legalității, preluarea conducerii Consiliului de Securitate de către Tokaev e cel puțin discutabilă.
Abia după ce Tokaev a operat aceste destituiri au început violențele, jafurile, incendiile și crimele din Almatî. Poliția s-a retras, militarii n-au mai răspuns la comenzi. S-au închis în cazarmă. Pur și simplu, au refuzat să execute ordinele noului președinte al Consiliului de Securitate, Tokaev. Nu cred că nu-i executau ordinele pentru că nu-l considerau legitim pe Tokaev ci pentru că nepoții, rudele, apropiații fostului președinte Nazarbeav încercau să supraviețuiască în funcțiile de conducere pe care le dețineau.
Deci, ține de specificul transferului de putere din Kazahstan. Comentariile pe care le-am ascultat indică o legătură cauzală între eliminarea apropiaților lui Nazarbeav din funcții, izbucnirea revoltelor violente, refuzul armatei de a executa ordinele lui Tokaev, în primul moment. Pentru ca apoi, după ce Tokaev i-a cerut Rusiei ajutor militar, atitudinea structurilor de forță din zona Almatî să se schimbe și să recunoască autoritatea lui Tokaev.
Ce urmărește Rusia prin această intervenție în Kazahstan? E un semnal pentru Ucraina? Sau pentru NATO și americani? Sau poate pentru China?
Vladimir Putin a speculat un context favorabil, n-a fost o ocazie creată de Rusia, nu s-a așteptat la așa ceva, dar odată ce a apărut, s-a grăbit s-o folosească.
Rusia, de fapt Organizația Tratatului pentru Securitate Colectivă, care va împlini 30 de ani peste câteva luni, a fost solicitată de Tokaev să intervină. Era disperat președintele Tokaev, armata nu-i răspundea la comenzi, conflictul din elita kazahă nu părea decis, astfel că a jucat cartea relației cu Putin. În fostele capitale de republici sovietice, de la Chișinău la Bișkek, în ochii elitei politico-economice cu rădăcini în nomenclatura din URSS și în KGB, o relație bună cu Kremlinul te validează ca lider.
Ca să pună mâna pe toată puterea, Tokaev avea nevoie de susținerea publică a lui Putin, ca să fie acceptat în propria țară drept președinte al Consiliului de Securitate, iar ordinele sale să fie executate. El nu are nevoie de armata rusă pe teritoriul Kazahstanului.
Putin s-a folosit de slăbiciunea lui Tokaev și l-a pus să plătească pentru serviciul făcut. De asta avem trupe rusești în Kazahstan.
Știm că au mai fost ocazii în care Organizației Tratatului pentru Securitatea Colectivă i s-a cerut să intervină cu trupe. Cea mai recentă e cererea premierului armean, de acum 14 luni, când trupele azere au atacat Erevanul. Asta e singurul caz de agresiune externă. Restul, sunt solicitări de intervenții împotriva opoziției, adică în conflicte politice interne. În vara 2020, Alexandr Lukașenko a cerut intervenția aliaților din Organizație pentru a reprima manifestațiile de protest din Belarus. Liderii de la Bișkek au cerut de cel puțin două ori, în ultimul deceniu și jumătate, intervenția trupelor Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă, împotriva opoziției din Kârgâzstan.
Acum este prima dată în istoria OTSC când trupe - fie ele și de menținere a păcii - intervin într-un conflict intern. Această intervenție deschide un nou capitol în istoria fostului spațiu sovietic. Practic, OTSC care împlinește 30 de ani de la înființare și 20 de ani de când este alianță militară, se transformă într-un club al aliaților Rusiei, în care Kremlinul ar putea interveni pentru susținerea unui actor politic intern care promovează agenda Rusiei.
Dacă va fi solicitată, Moscova poate interveni cu trupe. Vor fi consecințe pe termen lung pentru toți membrii Organizației. E un fel de variantă nouă a Doctrinei Brejnev. Lipsește acum componenta ideologică. E înlocuită cu una geo-strategică. Poți să fii comunist, conservator, liberal, ecologist… nu mai contează. Important e să rămâi în orbita Kremlinului, în zona de influență a Rusiei. Să nu dai Rusia pe Occident.
Dacă spuneți că nu prezența rusă contează în Kazahstan, ci semnalul pe care-l dă Putin de susținere pentru președintele Tokaev, de ce președintele Kazahstantului a cerut trupe?
El a discutat miercuri, pe 5 iunie, cu Putin și Lukașenko la telefon. Situația părea disperată. Atunci cred că s-a luat decizia. A urmat discursul televizat al lui Tokaev. De fapt e vorba de o ședință a Consiliului de Securitate, există înregistrarea video pe site-ul președinției. Tokaev spune că s-a adresat șefilor de stat din Organizația Tratatului pentru Securitate Colectivă și a cerut ajutor pentru a face față acestei amenințări teroriste. Numai că Organizația nu poate să intervină decât în cazul unor amenințări din afară. Asta e articolul 4, invocat și cu această ocazie.
Ce face, atunci, Tokaev? Afirmă că ordinea de drept e contestată de teroriști care sunt antrenați în afara țării. Deci, e un atac organizat din străinătate.
Teza lui Tokaev a preluată de Ministerul rus de Externe, care într-o declarație de a doua zi afirmă că decizia de a trimite trupe a fost luată la solicitarea lui Tokaev, pentru a normaliza și stabiliza situația din Kazahstan a cărui integritate și securitate - atenția la formulare! - sunt subminate de către detașamente armate, antrenate și organizate. Și - mai insistă diplomația rusă - decizia de trimitere a trupelor a respectat articolul 4 al Organizației Tratatul pentru Securitate Colectivă.
Vineri, 7 ianuarie, într-un discurs televizat, președintele Tokaev insistă pe legalitatea intervenției străine. El spune: trupele OTSC sunt aici la cerea noastră, pentru o perioadă scurtă de timp și nu participă la lupte ci doar acordă susținere… asta e formularea din discursul care se încheie cu vestea bună că președintele va da poporului mai multe internet.
Trupele OTSC nu depășesc 3000 de oameni, în acest moment. De altfel, trupele de menținere a păcii ale Organizației sunt de 3600 militari, în total, din care 3100 sunt ruși. Sunt transportați cu 70 de avioane IL 76 și câteva AN - 124, cu tehnică militară cu tot. Tot avioanele rusești transportă și militarii din Belarus, Tadjikistan, Kârgâzstan și Armenia, dislocați în Kazahstan. E un număr de 150, 100….din fiecare țară. Doar ca să nu fie Rusia singură. Militarii au luat sub protecție consulatele străine din Almatî, aeroportul, sunt de pază în fața unor instituții. Par să evite contactul cu populația locală. Dacă criza se adâncește, trebuie luată în calcul și această posibilitate, OTSC are la dispoziție trupele pentru reacții operative, grupare creată acum 12 ani, după o discuție tensionată, care s-a soldat cu ieșirea Uzbekistanului din organizație. Vorbim despre 15.000 de militari, din care 11.000 sunt ruși. OTSC ar putea să îi mobilizeze în câteva ore, în cazul unei crize majore.
Paradoxal, Tokaev avea sub comanda sa aproape 200.000 militari și nu s-a descurcat. Da, da…. 70.000 sunt trupe regulate, la Ministerul Apărării, 80.000 trupe speciale ale Ministerului de Interne, mai este și Garda Republicană, alți 35.000… Asta la o populație de 19 milioane, cât are Kazahstanul. Militari bine echipați și antrenați. Și tot n-au fost suficienți. Acum, credeți că cei 2-3000 care au aterizat trimiși de OTSC vor stabiliza situația?
200 de mii e o cifră impresionantă. Dar, insist pe un aspect, de ce i-a cerut totuși Tokaev lui Putin să trimită trupe?
Cred că de frică. A ordonat stare de urgență, armata nici o reacție. A interzis oamenilor să iasă din casă între 22 și 7 dimineață, trupele de ordine … nimic. De vreme ce instituțiile militarizate nu răspundeau la comenzi, a intrat în panică și a cerut intervenția Rusiei. Poate a fost un gest ritualic, nici Tokaev nu se aștepta ca Putin să zică, da, gata, trimitem trupe! N-o mai făcuse până atunci.
Sau poate că introducerea trupelor rusești a fost prețul plătit de Tokaev pentru susținerea Moscovei, într-o competiție politică internă, cu ce a mai rămas din familia lui Nazarbaev. Și atunci, aceste trupe rusești vor fi dislocate pe termen lung în Kazahstan.
Dar, de fapt, împotriva cui luptă cei 200 de mii de militari de la diverse structuri din Kazahstan, plus alți 3000 de ruși? Care e ”dușmanul”?
Manifestanții obișnuiți au intrat în case, în ultimele două zile orașele sunt pustii. Mai rezistă mici grupuri, de tineri bărbați, îmbrăcați sportiv, care știu să folosească armele. Pot să provină din lumea criminală din zona Almatî. Trebuie să știți că în multe regiuni din fostelele republici sovietice, lumea criminală trăiește între fel de simbioză cu serviciile secrete. E posibil membrii unor bande criminale să fi fost utilizați de un nepot al lui Nazarbaev care a comandat echivalentul SRI din Almatî, ca să creeze panică și chiar să destabilizeze situația.
La un moment dat, Tokaev vorbea de 20.000 de bandiți-teroriști. Nu știu de unde a scos cifra, n-a dat nici o sursă, nimic. Joi, chiar când aterizau primele detașamente rusești, un senator, membru al Consiliului Federației, Valeri Vassiliev, a declarat că în Kazahstan luptă afgani. N-a urmat nici o clarificare. Nu avem un număr de victime, câți au fost împușcați, răniți, vedem doar fotografii cu oameni care iau cu asalt porțile spitalelor ca să recupereze trupurile spre a le îngropa.
Pe lângă elemente ale lumii criminale, cred că și tinerii kazahi s-au radicalizat și participă la această firavă rezistență. Nu uitați că kazahii sunt extraordinari luptători. Regimentele kazahe aduse în noiembrie 1941 la Moscova au salvat capitala sovietică de ocupația germană. Regimente kazahe au participat la cucerirea Berlinului în aprilie 1945. O simplă scânteie ar putea să aprindă toată Asia Centrală. E un scenariu de coșmar, nu vreau să mă gândesc.
E o temă mai mare aceasta a posibilelor evoluții, o lasăm pentru sfârșit. Însă, până atunci, vreau să vă vorbim despre cauzele interne ale conflictului. Presa japoneză a fost o plăcut surpriză pentru mine. Pe acest subiect mi s-a părut mai documentată decât presa anglo-saxonă, care cred că încă nu s-a întors la lucru după sărbătorile de iarnă, și mult mai nuanțată în afirmații. Analiștii japonezi pun accentul în analizele lor pe lupta dintre clanuri, pe faptul că asistăm la o reconfigurare a raporturilor dintre marile clanuri din Kazahstan. Că Nazarbeav și familia sa aparține unui clan, iar Tokaev altuia.
Școala japoneză de Area Studies, pe Asia Centrală, e senzațională. Nivelul analizelor japoneze e foarte bun. Diplomații japonezi, oriunde în lume, sunt foarte bine pregătiți. În primul rând cunosc limba la perfecție, istoria, geografia țării în care sunt acreditați. Nu mă miră de loc ce-mi spuneți. Însă n-am citit eu suficient pentru a putea comenta competent subiectul clanurilor.
Se pare că perioada sovietică n-a reușit să niveleze vechile structuri sociale. Familia lui Nazarbaev aparține clanului Șapâraștilor, din Ulî Juz, adică Juz-ul Vechi, “tribul vechi”. De fapt e o vorba de o alianță de triburi, asta ar fi traducerea corectă pentru Juz. În Kazahstan sunt trei Juz-uri, Ulî Juz, Orta Juz și Kâșî Juz. Ele acoperă teritorii diferite. Ulî Juz, de unde este și Nazarbeav, e în sud, unde se află și orașul Almatî.
Cât de puternice mai sunt aceste structuri….nu știu, nu vreau să-mi dau cu părerea. Dar, au existat grupuri de experți în timpul Războiului Rece, cel mai important era cel de la Paris în frunte cu Alexandre Bennigsen, care afirma că structurile tradiționale s-au păstrat, că ele organizează viața comunităților, iar musulmanii n-au putut fi sovietizați. Occidentalii au avut campanii de subminare a Uniunii Sovietice prin susținerea musulmanilor din Asia Centrală. Kazahstanul era principala lor țintă, pentru că populația de aici luptase împotriva bolșevicilor, iar mai apoi a fost supusă unei represiuni crunte. Știu detalii despre aceste discuții care se purtau în Occient de la regretatul Mihnea Berindei care a lucrat cu Bennigsen mulți ani. Bennigsen venea dintr-o familie de ruși albi, cum erau mulți în Occidenta, mai ales prin universități. Bennigsen se născuse în Rusia, înainte de Revoluție, într-o familie nobiliară. O familie celebră cu poziții administrative importante vreme de peste 200 de ani. Tatăl său a luptat în Războiul Civil împotriva bolșevicilor. După care, familia s-a refugiat în Estonia, iar de acolo, când Alexandre avea 11-12 ani, a plecat la Paris.
Mai recent, savanți ruși importanți au confirmat supraviețuirea vechilor forme de agregare, clanuri, triburi, și a Juz-urilor. Deci, analizele din presa japoneză sunt de luat în seamă. Mai multe detalii par să le confirme. De pildă, cei mai mulți șefi de structuri militarizate, agenții și companii de stat, cei mai mulți milionari sunt din clanul Șapâraștilor, de unde provine și Nazarbaev.
Oamenii doresc o mai echitabilă distribuire a resurselor, ca toate triburile și clanurile să aibă acces la poziții în administrație, în armată și serviciile secrete. Nu puteai să faci carieră în Kazahstan dacă nu aparțineai Șapâraștilor. De la intelectuali și până la birocrați obscuri, oamenii erau revoltați.
Președintele Tokaev vine dintr-un clan mai modest, nu aparține Șapâraștilor, dar clanul său este și el din Ulî Juz.
Cum ajunge Kasâm-Jomart Tokaev succesorul lui Nursultan Nazarbeav?
După moartea neașteptată a președintelui Uzbekistanului, Islam Karimov, Nazarbaev începe să-și caute succesor. De ce l-a impresionat ce s-a întâmplat în statul vecin? Acolo, transferul de putere a fost dur pentru familia Karimov. Familiile fetelor lui sunt fie la pușcărie, fie fugite peste graniță. Au pierdut nu doar pozițiile publice, ci și proprietățile pe care le dețineau. Nazarbaev dorea să împiedice ca acest lucru să se întâmple și cu familia sa.
Un rol central în operațiunea de identificare a succesorului și transferului de putere l-a jucat Karim Masimov, ce tocmai a fost arestat din ordinul lui Tokaev. Masimov a fost timp îndelungat cel mai important colaborator al lui Nazarbaev, omul în care avea deplină încredere. Poate că l-ar fi pus pe el succesor, însă Masimov nu era kazah, era uigur. Elita kazahă n-ar fi acceptat niciodată așa ceva. Așa că Masimov a vegheat din fruntea Serviciului de Securitate, ceva gigantic, la noi ar însemna SRI, SIE, STS, toate serviciile la un loc. E un serviciu mamut care funcționează după modelul KGB-ului sovietic.
După vreo trei ani de cugetare, președintele Nazarbaev l-a ales pe Kasâm-Jomart Tokaev drept succesor. Ce-l recomanda pe Tokaev? Faptul că era un diplomat de profesie, fără nici un fel de bază de susținere în politică, deci era dependent de echipa lui Nazarbaev, aparținea unui clan modest, nu părea să aibă nici un fel de ambiții politice, era un intelectual veritabil, autorul unor cărți de relații internaționale. Venea dintr-o familie de intelectuali, tatăl său fiind un cunoscut scriitor. Toate acestea păreau garanția faptului că Tokaev nu se va autonomiza niciodată, că va fi un executant fidel, o păpușă în mâinile clanului Șapâraștilor, din care provenea și familia Nazarbaev.
Președintele Nazarbaev și-a dat demisia în martie 2019 și l-a anunțat pe Tokaev drept succesor. Peste câteva luni, Tokaev îndeplinește formalitatea câștigării alegerilor prezidențiale. Dar cele 70% arătau destul de palid pe lângă cele 97,5% ale lui Nazarbaev.
De fapt, în 2019 n-a fost un transfer de putere veritabil, Nazarbaev a predat doar câteva din atributele puterii. A modificat Constituția, iar din poziția de Elbasî, părinte al națiunii, a fost desemnat președinte pe viață al influentului Consiliului de Securitate, de unde avea controlul instituțiilor militarizate. Toată politica economică, socială, externă, de securitate trebuia aprobată și de Nazarbeav. Este o perioadă de dualitate a puterii care se întinde între martie 2019 și ianuarie 2022. Pandemia de Covid a făcut ca protagoniștii să amâne până acum bătălia finală. Pas cu pas, Tokaev a preluat controlul asupra celor mai importante instituții și și-a întărit poziția. Anul trecut a devenit președinte al Adunării poporului și lider al partidului prezidențial Nur Otan, care deține 99% din mandatele din parlament.
Recent, oricum după izbucnirea crizei, am primit de la prieteni din Rusia fragmente din spectacole umoristice transmise de televiziuni din Kazahstan. Înregistrări foarte recente, de acum câteva săptămâni, de la sfârșitul lunii decembrie. Se făceau glume pe seama lui Nazarbaev, glume la care sala râdea în hohote. Era semn că atmosfera se schimbă în țară.
În ultimii ani, Tokaev vorbea tot mai mult despre necesitatea reformelor, despre democrație. Proiectul de țară al lui Tokaev, ca să împrumut vocabularul președintelui Iohannis, este modernizarea Kazahstanului după modelul Singapore. Dacă micul Singapore e un tigru asiatic, Kazahstanul care e cât 11 Românii, ce ar fi trebuit să fie?!
Primul post ocupat de Tokaev după absolvirea Institutului de Relații Internaționale de la Moscova, ca tânăr diplomat sovietic, a fost în Singapore. Acolo a studiat reformele făcute Lee Kuan Yew, o personalitate care-l fascina, pentru că părea că îmbină modernizarea și progresul cu modelul autoritar. De altfel, atât în anii ’90, cât și în primii ani ai lui Putin, se discuta public în Rusia și în întregul spațiu fost sovietic, despre modelul de modernizare prin reforme de tip Singapore. Altă variantă era reformele din Coreea de Sud. Nimeni nu vorbea atunci despre modelul chinezesc.
Președintele Tokaev a pregătit îndepărtarea echipei lui Nazarbaev? A fost un plan agreat cu actori externi, cu Rusia, de pildă? La 28 decembrie Putin s-a întâlnit cu Tokaev, în cadrul summit-ului CSI.
Nu, nu cred. La Sankt Petersburg, s-a întâlnit cu Putin nu doar Tokaev ci și Nazarbaev, care era acolo în calitate de președinte de onoare a Uniunii Economice Euro-Asiatice. Cred că aceste proteste au oferit ocazia lui Tokaev să pună mâna pe toată puterea. S-a grăbit să nu-i scape. Și-a atins obiectivul. Nu e nici o strategie aici. E șansă și determinare.
Tokaev a început cu demiterea guvernului Askar Mamin, pe care o tot amâna, din cauza lui Nazarbaev, al cărui favorit era primul ministru. Au urmat trei momente decisive: înlocuirea lui Nazarbaev de la președinția Consiliului de Securitate; demiterea lui Karim Masimov de la conducerea serviciului secret; apelul la Organizația Tratatului pentru Securitate Colectivă, adică cere lui Putin să trimită trupe în Kazahstan.Citeslte continuarea interviului pe Contributors.ro
