Anul care stă să se încheie este anul reîntoarcerii PSD. Revenirea PSD la guvernare, dincolo de aparenţele existenţei unui premier liberal, este elementul care modifică, decisiv, peisajul nostru politic. Eliberat de Liviu Dragnea, fidel unei strategii de cucerire treptată a puterii, la fel de tenace şi de vorace, PSD este partidul dominant în Camere şi în Guvern. Din retorica despărţirii de fesenism nu a mai rămas, în acest decembrie 2021, decât amintirea unei succesiuni de promisiuni neonorate.
Revenirea PSD este parte din bilanţul mandatelor lui Klaus Iohannis. Dând o nouă şansă PSD,domnind asupra unui PNL dezarticulat, Klaus Iohannis cultivă iluzia propriei sale atotputernicii: o iluzie dincolo de care nu se află decât alcătuirea unei formule de cabinet ce oferă puterea PSD, fără nici o responsabilitate simbolică.
Evocarea alegerilor anticipate şi ameninţarea suspendării explică alegerile preşedintelui. Activismul şefului de stat a generat, în cele din urmă, impasul ce impunea coaliţia cu PSD. O nouă majoritate se năştea, dominată de PSD, cel ce deţine un drept de veto acordat de numărul de mandate din Camere. Prezenţa Premierului Ciucă nu schimbă nimic din datele ecuaţiei parlamentare.
Lăsând în urmă excesele de cezarism ale lui Liviu Dragnea, PSD rămâne, sub mandatul lui Marcel Ciolacu, acelaşi instrument redutabil de exploatare a bugetului de stat şi de protejare a reţelei sale clientelare. Selecţia de cadre ilustrează această continuitate: în agenţii , ca şi la comisiile parlamentare, restauraţia social- democraţilor este vizibilă şi agresivă. Statul de drept, deja slăbit în anii din urmă, este pe cale de a fi domesticit, definitiv. O epocă a tăcerii şi complicităţii pare să domnească.
Partener de coaliţie al unui PNL condus de facto, dacă nu de jure, de către Klaus Iohannis, având în faţa sa o opoziţie eterogenă şi fragilă, PSD poate privi cu optimism la un timp eliberat de nelinişte şi de tensiuni. Coaliţia de acum este punctul ideal de plecare pentru campaniile ce vin. Ca şi în cazul cabinetului Cioloş, PSD poate să se delimiteze , oricând, de o guvernare pe care o controlează, dar care este asumată, nominal, de un alt partid. Nu este vorba de un nou USL, căci de această dată PSD nu este obligat să mai facă concesii. Orice gest de frondă al PNL ar însemna debarcarea prin moţiune de cenzură a cabinetului. Şantajul constant este mecanismul pe care PSD mizează, acum.
Cleptocraţia şi complicitatea sunt temelia pe care se întemeiază acest partid- stat. Înrădăcinat în anii de ceauşism şi de post- comunism, fesenismul este, la mai mult de trei decenii de la 1989, suveran peste România,iar drumul către exercitarea puterii neîngrădite este larg deschis. Anul 2021 este poarta spre acest nou viitor ce readuce spre noi un trecut familiar.
