Vaccinurile de la noi pentru COVID-19 reduc mortalitatea și simptomele grave de peste 10 ori (cu o notă – se pare că „boosterul” chiar contează mult în fața noii variante omicron). Ele sunt încă cea mai solidă soluție împotriva pandemiei. Dar... multă lume rămâne sceptică; fără bază reală, dar rămâne sceptică.
Și totuși... baze reale pentru scepticism de principiu față de a accepta din oficiu orice lucru etichetat ca „vaccin”... da, există. În încercarea de a apăra sănătatea publică în fața minciunilor și pseudoștiinței pe tema vaccinurilor COVID, autoritățile și specialiștii reali repetă sistematic: sunt sigure, eficiente, testate, aprobate. Și ele chiar așa sunt. Dar vorbele vânzătorilor de moarte care neagă pandemia sau neagă vaccinurile... rezonează totuși și cu o întrebare de principiu și de bun simț: chiar așa de bună să fie știința?Chiar niciodată n-a dat greș niciun vaccin? Câtă vreme evităm un răspuns complet și asumat la astfel de întrebări, discursul nostru pro-știință nu va fi credibil până la capăt. Câtă vreme nu explicăm cât și unde s-a greșit – și cum s-a învățat din acele greșeli... orice om cu instincte rezonabile va simți că există ceva ascuns. Iar pe acea senzație vor continua să marșeze vânzătorii de moarte antivaccinistă.
Iată 3 cazuri instructive:
Vaccin făcut prea repede: alarma falsă de pandemie de gripă din 1976 (vezi aici, aici, aici și aici)
În ianuarie-februarie 1976 SUA detectează cazuri de gripă porcină la o bază militară, iar un oficial de la Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) spune că eînrudită cu gripa din 1918 și că deci e pericol de pandemie. Cei de la CDC colaborează cu experți din restul țării și propun un plan de acțiune incluzând o campanie de vaccinare. Vaccinuri împotriva gripelor se făceau deja de vreo 30 de ani, așa că urma să fie simplu de aplicat. Planul merge la președintele SUA, care se consultă cu unii dintre cei mai buni specialiști în vaccinuri din lume (ex., Jonas Salk și Albert Sabin, cu roluri istorice în dezvoltarea și implementarea vaccinurilor) și apoi propune Senatului planul de vaccinare special (inclusiv o investiție masivă pentru asta). Senatul SUA dezbate în comisii (public, așa se face la dânșii) și aprobă planul. De la primul caz detectat trecuseră doar 4 luni. Autoritățile medicale federale demarează teste clinice pentru vaccin. Apar însă și primele dubii, pe măsură ce testele se desfășoară și pe măsură ce se vede că de fapt nu prea sunt cazuri din această gripă suficiente cât să se declare epidemie – și cu atât mai puțin pandemie. Companiile farmaceutice primesc avertismente de la companiile de asigurări: nu vă vom acoperi pagubele dacă vaccinul acesta are efecte secundare neprevăzute – chiar dacă pentru celelalte vaccinuri sunteți acoperiți fără probleme. Ca răspuns, treptat, producția vaccinului este încetinită. Încă sunt voci în forurile autorităților care cer ca vaccinul, odată produs, să nu fie încă administrat până nu se vede o creștere clară a numărului cazurilor de gripă în populația generală. Printre ei, cercetătorul Sabin, care alături de Salk era celebru pentru eforturile de dezvoltare a vaccinurilor anti-poliomielitice. În iulie, oficialul CDC care făcuse anterior alăturarea cu gripa din 1918 revine public și spune că gripa actuală nu e nicidecum comparabilă cu cea din 1918. Autoritățile examinează testele clinice și decid care ar fi doza optimă pentru adulți – însă nu pot găsi date clare ca să susțină o anume doză la copii. În august, o epidemie din Pennsylvania e suspectată a fi tot din cauza gripei porcine. Asta grăbește procesul de producere a vaccinului – iar legea care protejează financiar producătorii de vaccin în caz de efecte secundare e adoptată; producția se reia. În octombrie începe administrarea vaccinului – inclusiv cu președintele Gerald Ford vaccinându-se în fața presei. La scurt timp apar însă știri despre decese imediat după vaccinare (41 în prima lună de campanie). Autoritățile/specialiștii analizează și concluzionează că nu e din cauza vaccinului. Cercetătorul Sabin revine public să critice campania de vaccinare și tactica de intimidare din partea autorităților (ex., comparația nejustificată cu pandemia din 1918). Între timp, în SUA e și campanie electorală prezidențială. Criticii lui Ford îl acuză că a forțat campania și a exagerat epidemia în scop electoral. Contracandidatul lui Ford, Jimmy Carter, sfidează campania de vaccinare... și câștigă alegerile la începutul lui noiembrie. Tot în noiembrie e raportat primul caz de sindrom Guillain-Barré după acest vaccin – o boală care poate merge pănă la paralizie, stop respirator sau chiar moarte. Anunțuri despre noi cazuri de gripă porcină, puține, aduc încă o creștere a ratei de vaccinare. În decembrie apar noi cazuri de t Guillain-Barré - până la urmă în total 362 de persoane la 45 de milioane de vaccinați. Legătura lor directă cu vaccinul e încă pusă sub îndoială și azi, dar procentele rămân acolo. Iar ceea ce amenințase în ianuarie să fie o pandemie ca-n 1918... s-a dovedit a nu fi nici măcar epidemie. Canada de exemplu (și ea cumpărase vaccinuri de 10 milioane de dolari, fără să apuce să vaccineze aproape deloc populația) avusese doar câteva zeci de cazuri de astfel de gripă. Pe 16 decembrie campania de vaccinare din SUA e oprită pentru reevaluare – și nu se mai reia.
Multe dintre textele anti-vaccin din 2021 par luate cuvânt cu cuvânt din ce se spunea în 1976 în SUA. Doar că atunci chiar erau adevărate. Spre deosebire de COVIDul de azi cu cei peste 5 milioane de morți, virusul din1976 într-adevăr nu a provocat o epidemie reală ci doar cazuri izolate, cu foarte puține victime. Vaccinul din 1976 chiar nu avea raportul corect beneficiu/risc. Companiile farmaceutice în 1976 chiar făcuseră presiuni pentru a fi protejateprin lege în caz că vaccinul va avea efecte secundare grave. Autoritățile folosiseră în 1976 o tactică de speriere a populației exagerând gravitatea bolii (aparent inclusiv cu interese politice) – și într-adevăr unele autorități au facut-o și acum pe tema COVID, însă de data asta cu bază reală, căci pandemia de data asta chiar există. Pe parcurs unii cercetători în 1976 chiar interveniseră să contrazică public autoritățile – dar era vorba de cercetători de vârf exact din domeniul vaccinului, nu de diletanții care vorbesc azi împotriva vaccinului COVID; și nu vorbeau împotriva vaccinului ci doar pentru a amâna administrarea lui din cauză că epidemia nu părea să fie atât de serioasă.
Vaccinul oral împotriva poliomielitei în India (vezi aici și aici)
Eradicarea poliomielitei e una dintre istoriile de succes ale vaccinării. În țările foarte populate și nu foarte dezvoltate, a fost ceva mai complicat. În India s-a administrat o vreme un vaccin oral anti-poliomielitic, bazat pe virus atenuat. Poate pentru că nu era disponibil destul din cel injectabil, poate pentru că era mai acceptabil populației decât cel injectabil. Pe alocuri s-a mers cu până la 10 doze pe an per copil. Au apărut de acolo cazuri de efecte secundare de paralizie – foarte rare dar totuși peste media normală; se pare că din cauză că virusul atenuat... nu era totdeauna complet atenuat, așa încât putea de fapt chiar declanșa boala în loc să o prevină. Organizația Mondială a Sănătății a anunțat eliminarea treptată a vaccinului oral și trecerea la unul pe bază de injecție, din virus inactivat nu doar atenuat (și ajustând și tulpinile din care se face vaccinul). În cele din urmă India a eradicat poliomielita (anunț din 2014); au rămas însă cazurile de efecte secundare la copii, provocate de boală acolo unde virusul atenuat din vaccin se reactivase. Puține (nu 500 000 cum spun antivacciniștii), dar reale. Evitabile probabil dacă s-ar fi folosit un vaccin mai bine făcut/administrat. E de spus și că vaccinurile anti-COVID de la noi nu folosesc virus atenuat – nici măcar virus inactivat. Deci zero probabilitate să declanțeze boala. E drept însă că există și vaccinuri anti-COVID (de exemplu din China) care chiar se bazează pe virus inactivat; ele însă nu sunt aprobate la noi.
Și ca povestea să fie completă, e și Bill Gates acolo. Pentru că printre multele locuri unde a donat bani pentru a sprijini sănătatea publică prin vaccinare, a fost și India. Și cum nicio faptă bună nu trece nepedepsită, cazurile de efecte secundare la vaccinul oral din India sunt azi vândute de către antivacciniști ca exemplu al presupusului plan malefic al lui Gates și al „ocultei mondiale” de a decima populația prin vaccinare.
Vaccinuri pentru sterilizare (vezi aici, aici, aici și aici)
Da, există și dintr-acestea. Pentru început, folosite pe animale. Apoi, unii le-au găsit utile ca posibilă metodă alternativă de contracepție opțională pentru oameni. Apoi, prin țările mai puțin dezvoltate, confruntate cu o creștere prea mare a populației unii aparent se gândesc că pot limita acea creștere prin vaccinare. Ideea n-a ajuns prea departe. Dar ea și creatorii ei există. N-are nicio legătură cu restul vaccinurilor, deci nici cu cele COVID. Dar există.Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
