”Nu este o criză superficială, este o criză profundă. Este o criză de leadership, este o criză de viziune, este o criză de valori, este o criză de strategie şi chiar şi de tactică politică” este un citat dintr-un interviu dat de Valeriu Stoica săptămâna trecută.
Chiar dacă domnia să se referă la o situație aparte, cred că este o afirmație ce este valabilă pe plan internațional. Referitor la Europa și România, fraza de mai sus descrie cu acuratețe realitatea.
Dar să începem cu situația internațională care se pare că nu este luată în considerare de careva din ministerul de resort pe malurile Dâmboviței:
- Situația din Ucraina pentru cei care ne "proiectează" viitorul este undeva departe, nu o pricep și nu este băgată în seamă. Lucrurile se agravează, noroc că "aliatul strategic" este preocupat și ajută statul vecin cu nave defensive. (asta este știrea bună!)
- Aleksandr Lukaşenko, se joacă cu migrația la granița Uniunii Europene, ca răzbunare asupra sancțiunilor aplicate de către occident.
- După comasarea a 100.000 de soldați cu multă tehnică militara la granița Rusia – Ucraina și primirea unui statut privilegiat al Ucrainei de la Casa Albă, secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, vorbește deschis depre o eventuală "acţiune agresivă la frontiera cu Ucraina, unde în ultimele zile au fost observate mişcări importante şi neobişnuite de trupe ruseşti".
- Tensiunile Turciei cu aliatii săi cresc. NATO și Statele Unite nu mai au încredere în conducătorii care visează la un nou Imperiu Otoman. Relațiile cu Uniunea Europeană sunt din ce în ce mai tensionate și situația este descrisă într-un editorial din publicația pro guvernamentală Milliyet.
- Nici relația Rusia – Turcia nu este tocmai ceea ce se declară. Turcia sprijină tătarii din Crimeea anexată ilegal, Rusia își arată colții către Erdogan din Siria și ambele umplu Marea Neagră de nave de război.
- Ungaria parcă tot ce face este pe dos față de ceea ce ar trebui să facă ca stat membru UE, apropiindu-se de Rusia și importând un comportament autocratic impropriu democrațiilor europene.
- Situația economică din "oile negre ale UE" Polonia, Cehia și Ungaria se deteriorează pe lună ce trece, putând contagiona vecinii.
- Tensiunile interetnice în Balcani crest tot mai mult, alimentate de un aport subtil rusesc, cu o Bosnie aproape de explozie.
- Prețul energiei a crescut nestăpânit ca urmare a "cleștelui energetic rusesc" în care a picat toată Europa, fără să realizeze timp de 15 ani că această capcană este periculoasă: orice ridicare de deget a Țarului Putin către North Stream I sau II, Turk Stream sau Blue Stream îngheață gazele din conducte și ridică prețurile tuturor produselor energetice. Într-un an prețul gazului a crescut enorm.
- Relațiile ruso – americane sunt din ce în ce mai reci.
- Relațiile sino – americane sunt gata să explodeze în războiul economic în curs de desfășurare, cu accente din ce în ce mai acute încă de la începutul pandemiei.
- Pănă astăzi avem criza energetică ce se datorează și monopolului de metale și pământuri rare al Chinei, materiale înglobate în tehnologiile de producție din eolian și solar.
- Avem criza semiconductorilor care se produc tot în China sau folosind acceleași materiale devenite strategice pe care China le controlează în proporție de 80%.
- De câteva zile ne-am pricopsit și cu criza hârtiei, care de asemenea se importă masiv din aceeași Chină.
- Și toate acestea sub o presiune socială și politică internă în Statele Unite, excelent încadrată de fraza cu care am început analiza.
De peste două luni România nu are un guvern potent. De două luni se interpretează numere de circ în Parlament, în presă, în interiorul tuturor partidelor. Se țipă, se bate cu pumnul în masă, doar cu un singur scop: accesul la cât mai multe resurse.
Prețul tuturor produselor energetice au crescut exponențial, unele fără nici o acoperire (ex: lemnele de foc), deoarece nu s-a mai schimbat nimic în piața internă. Energia pe piețele organizate (de smecheri) a crescut și nimeni nu intervine. ANRE-ul, organismul care reglementează și supraveghează piața ia apărarea șmecherilor denumiți frumos furnizori. Parlamentul mimeaza interesul față de consumator pentru a masca faptul că acoperă profiturilor șmecherilor, fără a se întreba de ce Romgazul și OMV-ul nu cresc producția de gaze românești pentru a tempera creșterea de preț.
Tot ceea ce se întâmpă se traduce prin băgarea tot mai adânc a mâinii statului în buzunarul consumatorului. Statul român, prin marile companii energetice deține aproape 73% din producția de energie electrică națională, controlează producția de gaze prin Romgaz, unde este acționar (70%) și OMV Petrom unde este acționar minoritar (aprox. 21%).
Profitul Hidroelectrica va trece de un miliard de euro, anul acesta. Romgazul va trece de jumătate de miliard de euro. Nuclearelectrica va trece de un sfert de miliard de euro. Statul va mai strânge din profiturile companiilor unde este acționar majoritar sau minoritar în energie probabil încă un miliard de euro. Toate aceste companii au creșteri fabuloase a profiturilor, profituri din buzunarele noastre, care vor intra în pensii, salariile nemeritate din aparatul supradimensionat al statului și în căpușele nesătule. Să nu uităm și de cele căteva mii de sirecuri din consilii de administrație sau supraveghere, directorate, secretariate cu șoferi, secretare și consilieri. Și toate aceste sinecuri au fost negociate de cele trei partide cu scopul de a avea a acces la cît mai multe resurse.
Consumatorii nu suntem numai noi, cetățenii ci avem și consumatori industriali. Tare sunt curios cu ce pierderi vor termina anul cei mai mari consumatori datorate energiei. Orice produs sau serviciu înglobează energie. Dacă aceasta se scumpește, produsele și serviciile se scumpesc (este deajuns să intrăm în orice magazin!) și toate acestea duc la o inflație mai mare decât orice creștere de salarii sau pensii ce se promite cetățenilor păgubiți.
Vestea bună este că Statele Unite vor face transfer de tehnologie în România. Anunțarea colaborării NUScale cu Nuclearenelectrica, planul fiind ca până în 2028 să se construiască o centrala nucleară modulară formată din reactoare mici, este de maximă importanță. Știm că SMR-urile, adică reactoarele modulare mici sunt folosite de foarte mulți ani pe portavioane și submarine, este o tehnologie militară testată care nu a creeat probleme. Din punct de vedere geopolitic este probabil cea mai mare realizare a României: Statele Unite nu face transfer de tehnologie oricărui stat, ceea ce înseamnă că România este un aliat de nădejde. Fiind un stat aflat la granița NATO, cu investiții americane semnificative în infrastrucrura militară, acest transfer de tenologie îi confera României o importanță regională din mare și ne pune la adăpostul celui mai mare pericol: Federația Rusă, aflată la 400 de kilometrii. (La barza chioară, îi face Dumnezeu cuib!)
Saracia energetică, cu importuri din ce în ce mai mari datorate lipsei de viziune din ultimii ani a miniștrilor perindați, nu va fi acoperită de această investiție, fiind necesare noi capacități securitare pe gaz. Nu există investitori privați potenți care să acopere lipsa acută de energie, statul fiind singura soluție fezabilă.
Citeste continuarea pe Contributors.ro
