Stenograma pe care o publicăm astăzi, în întregime, dezvăluie un concurs iniţiat de Nicolae Ceauşescu cu membrii Sinodului permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu noul patriarh, Teoctist Arăpaşu, pe tema „Cine minte mai frumos în lupta pentru pace?”. Toţi participanţii la întâlnirea desfăşurată 14 noiembrie 1986 s-au bizuit, probabil, pe faptul că vorbele mieroase şi laudele reciproce, fără nici un fel de valoare, nu erau analizate cu ajutorul unui detector de minciuni.

Petre OprisFoto: Arhiva personala

Totodată, nici unul dintre participanţi nu a priceput sau nu a dorit să înţeleagă o contradicţie flagrantă susţinută nonşalant atât de Nicolae Ceauşescu, cât şi de Teoctist Arăpaşu. Dezarmarea armatei române urma să aibă loc după desfăşurarea unui referendum al cărui rezultat contrafăcut (la fel ca cel mai prost vin pus într-o cristelniţă şi îndoit cu apă) era uşor de intuit. Cu toate acestea, noul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române l-a încurajat cu vorbele sale mieroase pe Nicolae Ceauşescu să ducă la îndeplinire planul său, însă toţi membrii Bisericii Ortodoxe Române trebuiau să apere patria şi cu sabia în mână, dacă era nevoie. De unde să iei o sabie, dacă cei doi o distrugeau cu bună ştiinţă în agitaţia lor propagandistică privind o pace din poveşti, în conformitate cu hotărârea stabilită de şeful statului român?

Câteva minute mai târziu, Nicolae Ceauşescu a revenit la obsesia sa privind implicarea Bisericii Ortodoxe Române în economia naţională, aşa cum a procedat cu unităţile armatei române şi s-a contrazis la lupta pentru pace: „Nu se mai pune problema să se schimbe crucea cu sabia sau altă armă nici în viitorul apropiat, deoarece am convingerea că vom ajunge la dezarmare, dar biserica trebuie să participe la activitatea de dezvoltare a patriei. Nu în sensul că să pună mâna pe sapă – deşi unii o fac şi acum şi trebuie să o facă şi în viitor, dar trebuie să participe activ la realizarea programelor de dezvoltare ale ţării (subl.n.)”. Gura păcătosului adevăr grăia! În viziunea lui Nicolae Ceauşescu, preoţii trebuiau să participe la muncile agricole, inclusiv cu sapa în mână, aşa cum se întâmpla deja cu militarii, elevii, studenţii, inginerii şi muncitorii scoşi la muncă forţată în agricultură, iar înaltele feţe bisericeşti nu au îndrăznit atunci să spună nici pâs. Preşedintele României nu era departe de societatea socialistă agrară pe care Pol Pot a încercat să o realizeze în Kampuchia, în a doua parte a anilor ’70.

Nicolae Ceauşescu i-a primit la 14 noiembrie 1986 şi a discutat cu cei patru membri ai Sinodului permanent al Bisericii Ortodoxe Române în contextul în care, la 9 noiembrie, Teoctist Arăpaşu a fost ales arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, iar întronizarea sa urma să aibă loc la 16 noiembrie în Catedrala Patriarhală din Bucureşti. O săptămână mai târziu, în România s-a desfăşurat referendumul dorit de Nicolae Ceauşescu privind reducerea unilaterală, cu 5%, a armamentelor, efectivelor şi cheltuielilor militare ale statului român.

Stenograma primirii de către Nicolae Ceauşescu a lui Teoctist Arăpaşu, noul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (14 noiembrie 1986).

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 2545 27 XI 1986

STENOGRAMA

primirii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Soscialiste România, a patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arăpaşu

- 14 noiembrie 1986 -

La primire au participat tovarăşii Manea Mănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, şi Ion Cumpănaşu, preşedintele Departamentului Cultelor.

Au fost de faţă membrii Sinodului permanent al Bisericii Ortodoxe Române – Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului.

Teoctist Arăpaşu: Mult stimate domnule preşedinte Nicolae Ceauşescu,

Preşedintele Republicii Socialiste România,

Sunt foarte emoţionat şi recunoscător pentru acest moment deosebit de însemnat din viaţa mea, când mă prezint în faţa dumneavoastră pentru a vă mulţumi personal cu toată recunoştinţa în numele Sinodului şi clerului Bisericii Ortodoxe Române pentru confirmarea prin înalt Decret prezidenţial al alegerii mele ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Suntem toţi, cu toată suflarea noastră, admiratori ai domniei voastre.

Preţuim la cea mai înaltă valoare capacitatea geniului dvs. creator, adevărat făuritor al vieţii noi din ţara noastră, gândirea dumneavoastră, punând pecetea păcii şi a iubirii de patrie pe tot ceea ce zidiţi şi creaţi în scumpa noastră patrie. Fiecare nouă zidire, fiecare lăcaş, fiecare izvor de lumină şi viaţă poartă pecetea gândirii dumneavoastră geniale, a dragostei faţă de popor şi de ţară, poartă pecetea păcii a cărei vocaţie o transmiteţi cu toată dăruirea şi atâta hărnicie în această epocă pe care o trăim cu toţii şi pe care, pe bună dreptate, o numim „Epoca Nicolae Ceauşescu”.

Făcând parte din această epocă, noi sprijinim înfăptuirea ei. Noi, clerul, Biserica Ortodoxă Română vom depune eforturile noastre şi pe această nouă cale pe care pornim acum prin puterea înaltului Decret prezidenţial pe care l-am primit potrivit vechilor noastre pravile româneşti.

Vă încredinţăm în numele întregii noastre Biserici că prin eforturi sporite vom sprijini munca avântată a poporului nostru, minunatele dumneavoastră iniţiative închinate zilnic ridicării scumpei noastre patrii.

Vom duce cu noi împreună peste tot şi cu toate mijloacele noastre proprii ideile de pace, de apărare, ideile de mare valoare umană şi socială, pe care dumneavoastră le aduceţi necontenit în gândirea actuală a ţării noastre, a poporului nostru şi a lumii întregi.

Vă rugăm ca în aceste clipe să ne îngăduiţi să vă exprimăm cât ecou a avut în inimile noastre noua iniţiativă pentru reducerea cu 5 la sută a cheltuielilor, armelor, efectivelor şi cheltuielilor militare, cât ecou puternic a însemnat aceasta pentru conştiinţa noastră de fii ai poporului.

În ziua de 23 noiembrie vom fi alături de întregul nostru popor şi vom spune un DA hotărât pentru pacea vieţii, pentru viitorul luminos al harnicului popor român.

Vă rog să-mi îngăduiţi cu tot respectul ca în aceste clipe luminoase de adâncă responsabilitate şi în numele Sinodului permanent, al clerului şi credincioşilor, să ne îndreptăm un gând de aleasă cinstire şi preţuire către doamna Elena Ceauşescu, om de ştiinţă de renume mondial, care prin iniţiativele şi măsurile pe care le întreprinde pentru ştiinţa românească aduce un aport şi în ştiinţa universală.

Cu această gândire vă mulţumesc pentru încrederea pe care ne-aţi acordat-o şi vă asigur că mă voi strădui să fiu la înălţimea încrederii arătate prin semnarea Decretului prezidenţial.

Să trăiţi mulţi şi fericiţi ani!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu aş dori în numele Consiliului de Stat, al meu personal, să vă adresez cele mai calde felicitări pentru alegerea dumneavoastră ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Confirmarea, conform obiceiurilor străvechi din ţara noastră, vine să sublinieze că Biserica Ortodoxă Română, prin întreaga ei activitate, trebuie să slujească poporul, munca de făurire a noii revoluţii sociale, a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pentru bunăstare materială, spirituală, de întărire continuă a prestigiului ţării, activitatea sa externă de pace şi colaborare cu toate naţiunile lumii, fără deosebire de orânduire socială.

Doresc să vă urez ani mulţi, succese în întreaga activitate şi să-mi exprim convingerea că aşa cum au făcut şi predecesorii dumneavoastră, şi mai actuali şi mai îndepărtaţi, veţi fi întotdeauna un patriarh care să îndrume activitatea credincioşilor ortodocşi spre unitate, spre înfăptuirea năzuinţelor de bunăstare, de independenţă, de libertate şi de pace a poporului.

*

Cred că a fost unanimitate în Sinod?

Teoctist Arăpaşu: A fost unanimitate deplină. De altfel, în anii noştri este această conştiinţă a unanimităţii nu numai pe planul nostru bisericesc, dar şi pe acţiunile pe care le-aţi animat dumneavoastră şi care ne sunt nouă aşa de scumpe. În asemenea împrejurări participă toţi reprezentanţii din toată ţara.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este foarte bine de folosit acest prilej de organizarea referendumului pentru pace. Sunt şi ceva reprezentanţi străini. Poate ar fi bine de folosit acest prilej pentru a schimba păreri cu privire la intensificarea luptei pentru pace. În fond, trebuie să facem totul pentru a se elimina armele nucleare din Europa, în primul rând, unde există deja un acord între Statele Unite şi Uniunea Sovietică şi după aceea pentru eliminarea lor totală, precum şi pentru reducerea armelor convenţionale. Pacea trebuie să fie problema centrală, indiferent de credinţa unora sau altora, toţi trebuie să înţeleagă că pacea este esenţială.

Citeste continuarea pe Contributors.ro