În cele din urmă,după eşecul tentativelor de constituire a unor cabinete minoritare, România se îndreaptă, din ce în ce mai decis, spre alcătuirea unei noi coaliţii de guvernare. Iar pentru ca liniştea naţiunii să fie asigurată, pentru ca bunăstarea să domnească, suveran, peste patria noastră, alianţa dintre PNL şi PSD este negociată, intens: drumul către o nouă reconciliere istorică este deschis.
Disponibilitatea de acum de a împărţi puterea nu este o noutate în trecutul recent. Constituirea USL depăşea, prin ambiţie şi profunzime, proiectul din noiembrie 2021.Bilanţul USL a fost, în termeni politici, transformarea PSD în partid hegemonic: este ceea ce artizanii noii apropieri de fostul partid al domnului Dragnea par să uite acum.
De această dată alianţa social-liberală este născută prin binecuvântarea şi eforturile prezidenţiale. Alternativa la alegerile anticipate este alcătuirea unui regim care să permită PSD să revină, în fine, la putere. Cât despre PNL, destinul său politic, pe termen mediu şi lung, este legat, definitiv, de opţiunile lui Klaus Iohannis. Şeful de stat şi-a asumat, prin intermediul echipei câştigătoare, postura de şef de partid.
Dincolo de obişnuitele elanuri patriotarde, dincolo de obişnuitele apeluri la solidaritatea patriotică în vremuri de criză, gestul de acum nu face decât să confirme o realitate care nu poate fi ignorată: o dată cu destrămarea vechii majorităţi parlamentare, PSD devenea actorul decisiv în Camere. Posibilitatea unei guvernări minoritare fiind exclusă, scenariul natural era cel al asocierii directe a social-democraţilor.
În cele din urmă, inevitabila reîntoarcere a PSD nu are nimic dramatic. Ea este în un eveniment cât se poate de firesc în România politică modelată de mandatele lui Klaus Iohannis. Eliminarea şi condamnarea lui Liviu Dragnea au redat PSD calitatea sa originară, aceea de partid- stat. Moştenind de la FSN această ereditate instituţională, PSD nu are nevoie nici de reforme şi nici de reinventare. Stabilitatea sa este asigurată de relaţia unică pe care o întreţine cu România. Simbioza dintre PSD şi stat este indestructibilă.
Şi poate de aceea un politician atât de mediocru precum Marcel Ciolacu este ideal pentru a întruchipa acest PSD renăscut după paranteza Dragnea. În numele liniştii, iată sloganul care rezumă direcţia PSD . În numele liniştii care poate permite statului dominat de reţelele clientelare să funcţioneze fără sincope, asigurând distribuirea de resurse şi de privilegii. Partid- stat, PSD va readuce la guvernare această stabilitate a marasmului.
Partid- stat, PSD poate aştepta, răbdător, erodarea celui care îi predă, acum, puterea. Planurile ce evocă un interval lung de colaborare, cu alternarea premierilor, trebuie privite cu prudenţă. USL a avut, la rândul ei, un asemenea proiect. Ceea ce a urmat a fost victoria PSD.
Cât despre scenariul parlamentarizării republicii, soluţie avansată de PSD, ea nu este decât încununarea acţiunii politice a Preşedintelui Iohannis. Înlăturarea alegerii directe a şefului de stat poate însemna consacrarea irelevanţei prezidenţiale şi codificarea suveranităţii parlamentare ilimitate. Pentru un asemenea preşedinte domesticit, sfaturile turistice şi de golf ale lui Klaus Iohannis ar fi nepreţuite. Eliberat de povara desemnării prin vot universal, Preşedintele României ar deveni un călător senin, emisar al unei Românii fericite.Citeste continuarea articolului si comenteaza pe contributors.ro
