Din îndepărtatul Egipt, acolo unde descoperă majestatea piramidelor, Preşedintele Republicii urmăreşte, cu detaşare, criza politică din ţara sa. Şeful de stat se poate dedica, netulburat, acelei părţi din atribuţiile prezidenţiale ce îi este cu adevărat apropiată: turismul oficial şi exercitarea, cu morgă, a majestăţii celei mai înalte magistraturi republicane.
Căci Preşedintele României este, nu doar fizic, ci şi politic, un preşedinte absent. Un preşedinte absent ce lasă în urma sa un peisaj parlamentar fragmentat şi perspectiva, din ce în ce mai credibilă, a alegerilor anticipate. La mai puţin de un an la scrutinul din 2020, camerele actuale par incapabile să ofere un cabinet investit. Iată bilanţul autentic şi nefardat al acţiunii politice prezidenţiale.
Impasul de acum este, în cel mai înalt grad, un impas provocat de lipsa de coerenţă a şefului de stat. Trecerea de la proiectul unei coaliţii, imperfecte, la soluţia unui cabinet minoritar dă măsura anvergurii eşecului. Preşedintele nu a înţeles, nici măcar în cel de-al doilea mandat, semnificaţia misiunii sale. După cum nu a înţeles nici datoria de a fi solidar şi empatic cu compatrioţii săi.
Guvernul Ciucă este, aşadar, pe cale de a fi supus votului în Camere. România parcurge un traseu nefericit: o succesiune de două cabinete minoritare. Iată un caz ce ilustrează, de o manieră dramatică, lipsa unui potenţial real de coaliţie în acest moment. Fractura de la nivelul fostei majorităţi este imposibil de înlăturat.
Poziţia PSD este una delicată, căci orice sprijin deschis acordat acestei formule ar echivala cu trădarea simbolică a ideii de opoziţie intratabilă. Dar PSD este, la rândul său, măcinat de tensiuni, de vreme ce atracţia accesului la resursele guvernării, chiar şi pe o cale indirectă, nu poate fi subestimată. Experienţa USL este suficient de recentă spre a putea demonstra capacitatea de colaborare cu PNL. Cariera lui Klaus Iohannis este legată ea însăşi de un asemenea moment de parteneriat. Precedentul există şi poate fi invocat ca un argument, în numele solidarităţii naţionale.
Un cabinet minoritar PNL ar însemna predarea, definitivă,a agendei de guvernare în mâinile PSD. Un asemenea guvern, în măsura în care ar fi investit, nu ar dura mai mult de câteva luni. Criza sanitară şi starea de alertă nu pot evita , pe termen nedefinit, inevitabilul scrutin anticipat.
